”Trenul din Erlingen sau Metamorfoza lui Dumnezeu”, de Boualem Sansal
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2020
Traducere: Mădălina Ghiu
”Ce-a vrut să demonstreze prin asta, că granița dintre real și virtual există doar fiindcă suntem lipsiți de imaginație sau, din contră, că imaginația e modul nostru de a vedea realitatea?” (pg. 15, legat de Metamorfoza lui Kafka)
Scriitorul francez de origine algeriană oferă o poveste cu registre și planuri multiple, care sunt legate de câteva elemente comune: frica, violența și pericolele extremismului religios. Structurată în două părți, prima epistolară, sub forma unor scrisori pe care Ute Von Ebert, moștenitoarea unui imperiu industrial le scrie fiicei sale, cu însemnări din viața cotidiană a unui oraș imaginar, Erlingen. Acolo populația este asediată de un invadator misterios, iar oamenii așteaptă cu nerăbdare sosirea unui tren ipotetic care urmează să îi evacueze. O falsă salvare, care nu are cum să nu amintească de trenurile naziste. Cea de-a doua parte urmărește soarta lui Elisabeth Potier, victimă colaterală a atacului islamist care a avut loc pe 13 noiembrie 2015 în Paris și a destinelor lui Helmut și Magda, prietenii acestora, cei care iau parte activă și conștientă la metamorfoză, alături de Ute.
”Alegerea unui titlu a fost dificilă. Am început cu titlul Metamorfoza lui Dumnezeu. A fost bombastic, m-a deranjat. Apoi am optat pentru Trenul Erlingen. Prea prozaic, asta m-a deranjat și pe mine. Împreună au funcționat bine. Faptul că se referă la Germania sub numele de Erlingen și la Shoah cu trenul, a ridicat cumva problema lui Dumnezeu și a responsabilității sale, asta rezumă cel mai bine cartea.”, spunea Boualem Sansal într-un interviu acordat Galimard.fr după publicarea romanului.
Volumul aduce în discuție o misterioasă triadă de imposturi: a lui Moise, Iisus și Mahomed”. Întrebat dacă sunt aceștia vectori ai fanatismului, Sansal adăuga în același interviu că ”religiile sunt spini în conștiința omului. Înregistrarea lor istorică este aproape strălucitoare. Este timpul să schimbăm perspectiva și să fim foarte suspicioși. Omul trebuie să-și împlinească propriul destin, nu pe cel al zeilor.”
O posibilă morală a volumului atrage atenția asupra faptului că drumul către căutarea fericirii este sinuos, iar oamenii au parte deseori mai degrabă de nenorociri, decât de lucruri plăcute în această călătorie. Definit drept o „cronică a vremurilor actuale” chiar de către autor, Sansal spune că trăim în esență aceleași evenimente care au dus la marile migrații din trecut, la ascensiunea fascismului, la războaie mondiale, la nebunii religioase, la mari înfrângeri morale. Romanul propune o revizuire a acestora, o privire profundă, dintr-o perspectivă diferită, pentru a deconstrui, a căuta motive și explicații valide și a pune în lumină oligarhiile sectare care manipulează prin intermediul banilor și al religiei.
”Se pare că farmecul vieții, al libertății și aspirația la fericire nu mai funcționează decât pentru aceia care duc lipsă de ele.
Dacă nu crede în viață și în libertate nu le putem apăra, normal, iar dacă nu facem asta, pur și simplu nu avem niciun motiv să mai trăim.” (pg. 23)
Romanul este presărat cu referințe la scriitori renumiți, din diferite perioade, dar Henri David Thoreau ocupă un loc special, Sansal consideră că în acest moment al existenței noastre, aproape sufocat de dependență, are nevoie de astfel de texte care avertizează. Oamenii trebuie avertizați înainte să cadă în supunere, iar romanul combate o astfel de supunere.
Fiica lui Hannah (alias Ute) locuiește la Londra și este în centrul celei de-a doua părți a romanului. Din scrisorile primite de la Ute află despre viața din Erlingen asediată de un dușman despre care nu se știe aproape nimic, numit generic „Slujitorii”. Conștientă că această poveste este rodul imaginației, în care mama ei se refugiase după atacul terorist din Paris, ea nu se poate opri totuși din a reflecta la mobilurile acestei schimbări bruște căreia i-a căzut victimă Hannah: ravagiile răspândirii credinței sectare în democrațiile obosite. Hannah devine un confident invizibil. Ute și a lăsat fiicei sale câteva înscrisuri care pot și trebuie folosite ca inspirație pentru a scrie și a denunța lumea agresorilor. O reflecție asupra politicilor fără viziune pe termen lung, a supunerii oarbe față de un invadator care este peste tot și nicăieri.
Construcția romanului nu este una obișnuită, iar cititorul este avertizat din capul locului. Boualem Sansal reușește însă cu mare abilitate să îmbine planurile, fără ca de-a lungul textului să existe goluri sau piste moarte. Există câteva puncte în care am avut senzația că romanul nu reușește ceea ce și-a propus, iar primul ar fi transmiterea mesajului legat de ravagiile islamismului radical. Pentru cei mai puțin familiarizați cu aceste probleme, sensul refuză să se facă înțeles. Denunțarea celor trei imposturi ale lui Moise, Iisus și Mahomed nu se revelează, iar textul devine și mai confuz odată cu inserțiile din Kafka, Buzzati și Thoreau. Romanul lui Boualem Sansal are nevoie câteva cunoștințe suplimentare pentru a fi gustat pe deplin, lipsa lor face mai dificilă lectura, iar reflecțiile în afara contextului nu sunt de ajutor, dimpotrivă.
Pentru cei care au mai avut contact cu opera lui Sansal, romanul este un deliciu. Alternanța planurilor nu este o problemă, iar discutarea unor teme în cheie filosofică este remarcabilă. Dialectica așteptării și a supunerii, răspunsul la frică, migrația ca problemă centrală a lumii contemporane, claustrofobia așteptării sunt doar câteva dintre analizele excelent realizate. Ideea că omul își construiește o lume mentală alternativă ca răspuns la traumă nu este nouă, dar modul în care este construită arhitectura acestei lumi, cu referințe și trimiteri subtile la marile probleme ale istoriei umanității mi se pare unul dintre punctele forte ale celui mai recent roman semnat Boualem Sansal.
”Cameleonul nu are conștiința transformării, nici pe cea a dialogului stabilit de corpul lui cu mediul înconjurător, care îi împrumută culoarea și forma. În fiecare om există un cameleon care îl ajută ca diferite identități să coabiteze în el, scoțând-o la iveală pe cea potrivită împrejurării în care se află.” (pg. 193)
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: humanitas.ro, lemonde.fr)
