The Humbling, de Philip Roth

The Humbling, de Philip Roth – Umilirea
Vintage International, New York, 2010

Cartea precedenta a lui Philip Roth pe care am citit-o a fost „The Plot Against America”, care a fost o poveste istorica de tipul „ce-ar fi fost daca…”, care descria o cale alternativa pe care istoria americana ar fi urmat-o in perioada inceputului celui de-al doilea razboi mondial si care specula despre posibila soarta a lui insusi si a familiei sale in acel salt ipotetic al istoriei. Este, de asemenea, ultimul roman solid si de mare inspiratie pe care Roth l-a scris pana acum. A urmat un ciclu de patru romane (pana in prezent), mult mai scurte in lungime, apropiate ca nuvelele ca marime si mult mai personale ca subiect. The Humbling este al treilea roman in acest ultim ciclu si cel de-al treizecelea al autorului.

Eroul din The Humbling este Simon Axler, un cunoscut actor de teatru in varsta care, intr-o zi, isi pierde darul artistic: „… he had lost his magic as an actor for no good reason and it was just as arbitrarily that the desire to end his life began to ebb, at least for the time being. “Nothing has a good reason for happening” he said to the doctor later that day”. (pag. 16-17)

Dupa un scurt tratament pentru tentativele sale de sinucidere, se retrage intr-o cabana din munti, care aminteste cumva de locurile de desfasurare ale povestirilor horror ale lui Stephen King, incapabil sa gaseasca prea mult sens pentru restul vietii lui, cu tentatia sinuciderii urmarindu-l permanent: „Every morning when he awoke to his emptiness, he determined that he couldn’t go another day shorn of his skills, alone, workless, and in persistent pain”. (pag. 45-46)

Salvarea apare, cum altfel, sub forma unei femei. Nu este o relatie simpla, dar este fascinanta. Pegeen este cu 25 de ani mai tanara, este fiica unor colegi artisti pe care a vazut-o de cand era copil si tocmai a iesit dintr-o lunga relatie lesbiana. Totul poate fi privit cu teama in aceasta compania – varsta, orientarea sexuala, persoanele din trecut (ca una dintre fostele prietene ale lui Pegeen numita Louise), parintii lui Pegeen care nu sunt de acord cu relatia si, deasupra tuturor, teama de decadere, „the terror of going back and being completely finished. The terror of becoming the next Louise„. (pag. 95)

Nu voi spune mai multe pentru a lasa cititorilor placerea de a descoperi unde conduce semnele acumulate de avertizare din jurul relatiei dintre cele doua personaje. In ciuda numarului relativ mic de pagini, Roth reuseste sa construiasca o pereche convingatoare de personaje care se lupta cu incertitudinea identitatii lor, cu indoielile privind puterea lor de creatie si puterea de a trai. Solutia de a vedea mantuirea in celalalt, intr-un moment de rascruce din viata fiecaruia, pare atat de convingatoare pentru un moment. Rezultatul este unul dintre posibilele rezultate ale acestor situatii.

Unii ar putea considera aceasta literatura minora in bibliografia unui autor, care este unul dintre putinii care au definit in cartile lor, intr-o maniera autoritara, ce este America in zilele noastra si care sunt principalele dileme ale locuitorilor ei. Universul personal si universul social se combina in cele mai bune carti ale lui Philip Roth. In timp ce multi dintre eroii sai incearca sa isi construiasca propria lume si sa locuiasca in ea, lumea exterioara intervine si predomina.

In acest scurt roman, lumea exterioara este reprezentata de interventia lui Pegeen in viata lui Simon si intrebarea, pe care eroul si-o pune de la inceput si pe care noi, ca cititori, suntem de asemenea condusi sa ne-o punem, este aceea daca aceasta interventie este binecuvantare sau blestem. Pentru a raspunde, va trebui sa citim aceasta carte, care, in ciuda tonului mai degraba deprimant, este o frumoasa reflecteie despre iubire, arta, sex, imbatranire si singuratate, concetrata si bine scrisa, asa cum ne-am astepta cand vorbim despre o carte semnata Philip Roth. Placerea de a citi o alta carte de-a lui se afla mereu aici.