„Întoarcerea acasă”, de Kate Morton
Editura Humanitas Fiction, Colecţia Raftul Denisei, Bucureşti, 2023
Traducere din engleză şi note de Sînziana Dragoş
Despre viaţa de familie s-au scris, se scriu şi se vor scrie numeroase pledoarii, într-o deplină armonie cu diversele orientări de natură socială şi culturală. Nu de puţine ori, vocile mai puternice ale acestei lumi au susţinut în unanimitate, fiecare cum a ştiut şi putut, prin dovezi pertinente sau prin sloganuri aflate la graniţa cu promovarea comercială, că fiecare dintre noi suntem o parte dintr-o celulă de bază a societăţii, care ne-a dat viaţă, iar mai apoi ne-a oferit daruri şi lecţii ziditoare despre cum să creştem cât mai frumos şi mai înalt, formând, la rândul nostru, alte celule.
Pe această cale, poate că nu mai este deloc o noutate faptul că multe dintre poveştile născute şi ţesute în taina familiei s-au transformat adesea în subiecte rafinat şi minuţios consemnate în paginile romanelor sau în mereu imprevizibila şi provocatoarea lume a imaginilor. Nici viziunile contemporane nu s-au lăsat mai prejos, invitând adesea cititorul şi privitorul să pătrundă într-un colţ oarecare din spatele unei scene şi să descopere că fiecare fapt al vieţii este menit să ni se înfăţişeze ca un noian de bucurii senine şi aşteptări care, dublate de tot atâtea inevitabile dezamăgiri şi suferinţe, ne vor înzestra cu putere, speranţă şi nobilă demnitate.
Încă din cele mai vechi timpuri imaginea casei a fost asociată cu o veritabilă întruchipare a universului. Or, acelaşi timp aflat sub straja unui destin implacabil ne-a demonstrat faptul că în orice colţ al lumii, chiar şi într-un orăşel neînsemnat din Australia de Sud, liniştea vieţii de familie se poate transforma, în doar câteva clipe, într-un coşmar greu de cuprins cu mintea. Şi aşa se face că, toate cele 39 de piese ale jocului puzzle ilustrează o faţetă nebănuită ale aceleiaşi case, desprinse parcă din fascinanta lume a lui Jane Austen, întreţesută cu cea a inegalabilei Agatha Christie.
Poate deloc întâmplător, în locul unei formule magice deja tradiţionale, suntem invitaţi să descoperim un univers tenebros, aflat sub semnul unei ştiri de ultim moment, mult asemănătoare celor care înconjoară, zilnic, lumea. Iar în vreme ce poliţia încearcă din răsputeri să elucideze misterul unui incident mortal şi aparent de nedesluşit, sub ochii noştri reprinde viaţă o dramă înţesată de mistere întunecate, care străbat, nestigherite, spiritele şi timpurile. Purtaţi pe firul ei sinuos, plonjăm direct în anul 1959, când toată lumea se pregătea pentru Ajunul Crăciunului Desigur, acest fapt ar putea fi unul specific oricărei familii mai mult sau mai puţin înstărite; însă tocmai acest tablou va înveşmânta fiecare zid al conacului Darling House într-o mantie sângerie.
Ceea ce rămâne, astfel, în urma acelor zile care ar fi trebuit să fie senine, este un deznodământ tragic, care vrea cu orice preţ să iasă la lumină, prin întâmplări şi însemnări misterioase, apărute, parcă din neant, dar mai ales printr-un ţipăt sfâşietor al conştiinţelor blocate într-o lume plină de durere. Şi astfel, ceea ce a fost odată o preţioasă gură de aer, se dezvăluie în 2018 drept un sălaş al nostalgiei şi neliniştii, un loc alunecos şi derutant. În miezul lui pătrundem alături de Jess – o tânără jurnalistă care, aflată în plin slalom printre dileme personale şi profesionale, primeşte un telefon aparent neobişnuit. Călăuzită de mesajul venit de la celalălalt capăt al firului şi al lumii, tânăra părăseşte Anglia, reîntorcându-se într-o Australie scufundată în stranietate şi mister. Iar din acest moment, vechiul conac îşi redeschide porţile grele, dezvăluindu-se în toată splendoarea, ca orice altă casă aparent nevizitată de spirite, dar în care fiecare obiect pare să devină un purtător de cuvânt al trecutului. Rând pe rând, vocile lui sumbre se împletesc cu firele de foc ale ghemului ascuns în străfundul inimii, în vreme ce gândurile şi frânturile de amintire şi vis se retrezesc la rândul lor, ca într-o furtună.
Din mrejele ei, vechiul conac se întrezăreşte deopotrivă ca un altar al unei familii pierdute, ca un refugiu din faţa celor rele, ca un locaş al căldurii şi liniştii, ca o întruchipare a unei inimi care poate fi un loc întunecat şi bolnav. Dar pe măsură ce destinele se prind în ritmul ameţitor al al unui trecut care nu încetează să îşi facă simţită prezenţa la fiecare cotlon, la fiecare cântec de coţofană, zgomot sumbru de ceaşcă spartă sau mişcare a amuletei menite să alunge orice coşmar, casa se preschimbă, într-un spaţiu primitor şi tainic, desprins parcă din cele mai frumoase basme. Căci în vreme ce fiecare uşă se lasă măcar puţin întredeschisă, secretele ies la iveală, gata să îţi răsplătească orice curiozitate, iar mai apoi să te înveţe că tuturor, chiar şi celor mai buni dintre noi ni se întâmplă lucruri rele, dar nu trebuie să le lăsăm să ne copleşească.
De dincolo de ele, un oarecare Crăciun scufundat în culorile reci ale morţii iar mai târziu ale ploii, se lasă la rându-i retrezit şi scăldat în paleta de ritmuri eterne ale unei naturi pe cât de atârnată de norul tragic, pe atât de plină de putere. Şi aşa se face că, vechea poveste a unei familii copleşite de drame se rescrie prin trei mâini şi tot atâtea voci ale timpurilor. Şi fiecare, de la locul ei, începe să o crească pe Jess, cea care, astăzi, ne reaminteşte, printre altele, că viaţa de familie pare a fi, adesea, un veritabil slalom printre reguli şi provocări. Dar la polul opus, se află acasă – acel loc unde te simţi mereu primit cu braţele deschise, pentru că cineva este gata să te asculte, să te înveţe, să îţi dea şansa să sorbi cât mai mult din elixirul preţios al vieţii. Desigur, la vremea rânduită, vocile copilăriei se vor întrezări de dincolo de stele şi nori; dar ceea ce va rămâne pentru totdeauna scrijelit în timp va fi acea vibraţie hrănitoare a unui tărâm aparent la fel de rătăcit printre amintiri. În miezul lui va dăinui, de dincolo de timp şi de cuvintele negre înscrise pe paginile albe, spiritul blând al femeii, care, fie că a fost sau nu odată soţie şi mamă, redevine mesagerul destoinic al dragostei şi al curajului în faţa tuturor durerilor, dezamăgirilor şi minciunilor care i-au umbrit călătoria prin viaţă:
Lumea cărţilor e, în unele privinţe, mai reală decât cea văzută pe fereastră. Nu ţi-o însuşeşti de la distanţă, simţi că faci parte din ea, e plină de viaţă. (…)
Asemenea obiectelor, şi întâmplările aruncă umbre în urmă. Nu se poate altfel. Acestea sunt regulile fizicii. Şi ale vieţii. (…)
Viaţa nu decurge întotdeauna aşa cum am vrea, dar totul se rezolvă, până la urmă.(…)
Mama ei avea dreptate: a merge însemna a gândi, a gândi însemna a respira, iar a respira însemna a rămâne în viaţă. (…)
Acum, Jess s-a îndreptat spre casă, simţindu-şi umerii înfierbântaţi de soare. (…) Acum, stând acolo, privind în vale, Jess îşi închipuia cât de dor de casă îi fusese uneori lui Isabel. (…) Şi începea să înţeleagă că „acasă” nu însemna un loc, un moment sau o persoană anume, deşi putea să le cuprindă pe oricare sau pe toate la un loc; „acasă” era un sentiment, senzaţia de a fi complet, tu însuţi. Opusul lui „acasă” nu e „departe”, ci „singur”. Când spui „Vreau să merg acasă”, spui de fapt că nu vrei să te mai simţi singur (pp 539, 537, 84, 202 şi 558).
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Surse imagini: https://www.libris.ro/, https://humanitas.ro/, https://ancasicartile.ro/.)
