”Sirena”, de Camilla Läckberg
Sjöjungfrun
Editura Trei, Colecția Fiction Connection, 2013
Traducere din suedeza de Simona Ţenţea
“Unul cate unul, vor plati pentru trecut…”
In anul 2010, scriam recenzia la “Printesa gheturilor” – primul roman din seria Fjallbacka scris de autoarea suedeza. Si incepeam acea recenzie, chiar cu cuvintele autoarei:
”Visul vietii mele a fost intotdeauna acela de a scrie romane politiste. Primul a devenit realitate in 2003, cand Printesa Gheturilor a fost publicata in Suedia si acum, cea de-a saptea mea carte, Stapanul Farului, a ajuns pe rafturile din Suedia, in timp ce drepturile de publicare ale cartilor mele au fost vandute in peste 30 de tari din intreaga lume. Aici, pe site-ul meu puteti sa va informati despre mine, despre cartile mele si despre Fjallbacka, locul unde am crescut si scena tuturor crimelor mele. Cele mai multe dintre personajele cartilor mele sunt fictive, dar unele sunt oameni reali, vii, din zona si eu va voi spune mai multe despre ei in aceste pagini. Lectura placuta!”(Sursa: CamillaLackberg.com)
Urmandu-i indemnul, “Lectura placuta”, si urmandu-mi chemarea catre acest gen de literatura, am avut parte de o noua incursiune fabuloasa intr-o lume patriarhala, aparent calma si senina, dar in subteranele careia colcaie vechi secrete, taceri misterioase si crime acoperite de trecerea anilor.
Daca in Printesa gheturilor Erika Falck, revenita in Fjallbacka pentru a descopri adevarul privind moartea Alexandrei – se afla la inceputul idilei sale cu detectivul Patrick Hedström, acum cei doi formeaza un cuplu si asteapta nasterea primului lor copil.
Daca in Printesa gheturilor se pune problema conditiei scriitorului, travaliului acestuia privind nasterea unei noi carti, ca act artistic creator si eliberator al gandirii personale si originale asupra vietii si adevarului, iata ca si acest roman, Sirena, vine pentru a etala acelasi travaliu, de data aceasta fiind vorba despre autorul local Christian Thydell. Erika Falck este aceea care il incurajeaza si il sprijina pentru ca romanul acestuia, Sjöjungfrun (Sirena), sa vada lumina tiparului.
Dar iata ca pas cu pas, asa cum ne-a invatat CAMILLA LÄCKBERG, iar se deschid usile dulapurilor din Fjallbacka si din imprejurimi – si ies la iveala schelete dosite cu grija de multi ani. Ies la iveala cumplite slabiciuni omenesti, istorii vechi de familie, traume psihologice complexe, probleme psihiatrice grave si complicate. Intriga atat de inteligent si atent construita nu iti dezvaluie decat pe ultima suta de metri intreaga imagine a adevarului.
Cititorul este martor atent al disparitiei unor localnici, al aparitiei unor scrisori anonime de amenintare, al descoperirii unor cadavre, ia parte la cercetarile laborioase ale Politiei din Tanumshede, alaturi de Patrick si colegii sai, se confrunta cu moartea lui Christian Thydell care “indurase lucruri care ar fi distrus pana si cea mai puternica persoana.”.
Si pana la finalul romanului, cititorul intelege ca unii oameni ascund in interiorul lor un dusman puternic, care adeseori este miseleste plamadit din frageda copilarie si care ii pot duce la pierzanie atat pe ei, dar din nefericire si pe aceia care au ghinionul sa sa isi intersecteze pasii cu raul scapat de sub control.
O lectie inteligenta si abil predata cititorului despre conditia umana si fragilitatea mintii si psihicului individului. Pentru ca acest roman continua – ca si primul – sa dezvolte o galerie impresionanta de caractere, de situatii de viata – intime, sociale, profesionale, de probleme de moralitate si de conduita etica … toate in cadrul si in atmosfera rece si austera specifica nordului.
Si dincolo de finalul explicit al acestui thriller psihologic, romanul ramane deschis prin intamplarile ultimelor cateva pagini … Un imbold puternic pentru a pune mana cat mai repede pe urmatorul volum din seria Fjallbacka si a afla ce se intampla cu personajele noastre indragite.
Si iata un interviu – Spotlight – ceva mai vechi – care arunca o lumina asupra personalitatii acestei Agatha Christie a Suediei.
1 comment