Prin blogosfera literară (8 – 14 iunie 2015)

Mihaela Buruiana ii ia un interviu pentru ‘Carti si calatorii’ lui Catalin Mihuleac, despre a carui carte de exceptie ‘America de peste pogrom’ am scris si eu, si pe care l-am intervievat si noi pentru filme-carti: ‘C.C.: Știu, din alte declarații, că munca la America de peste pogrom a fost istovitoare. În cât timp ne putem aștepta la un proiect nou? Poate câteva cuvinte despre el, dacă există deja? C.M. Scriu acum nuvele, toate cu miez evreiesc. Sunt savuroase, sunt dureroase, sunt terminatoare. Pe opt dintre ele le-am terminat deja. Volumul se va numi „Ultima ţigară a lui Fondane”, după titlul uneia dintre povestiri. Printre personaje, îi vom regăsi pe Benjamin Fondane, Marilyn Monroe, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Adolf Eichmann, Emil Cioran, Dr. Mengele, Stalin… Dar şi pe profesorul Ioan Gottlieb, supravieţuitor al lagărelor naziste, căruia i-am promis, înainte să-şi dea sufletul, că voi scrie cândva ceva frumos despre el. Cartea ar putea ieşi în toamnă, dar n-are niciun rost să-i dau zor.’

Diana Elena Neață de la goodread.ro a fost entuziasmata de ‘Carari clandestine’ a canadianului francofon Emmanuel Kattan aparuta in colectia ‘Romanul secolului XXi’: ‘Sara, personajul principal, e o tânără care își caută identitatea. E prinsă între două lumi: mama ei a fost musulmană și tatăl evreu. Părăsește orașul natal, Montreal, pentru a studia arheologia la universitatea din Ierusalim. Aici, deși își face prieteni, nu se adaptează cu adevărat. Într-o zi dispare fără a lăsa niciun un indiciu. Alarmat de faptul că ancheta demarată de poliție nu progresează, tatăl Sarei (Daniel) sosește și el la Ierusalim. … Mister, răsturnări de situație, diferențe culturale – iată doar câteva din motivele pentru care v-aș recomanda această carte. Cred că o să-l pun pe lista de cărți pe care le-aș reciti – e genul acela de carte care te surprinde mereu și mereu și mereu!’ Am notat-o si eu pe lista scurta (care este cam lunga).

Inca o recomandare in forta. Loredana Malic scrie la SemneBune despre ‘Satantango’ a lui László Krasznahorkai, laureatul premiului Man Booker International editia 2015: ‘… simt cu tărie că, deşi orice aş scrie despre „Satantango” nu ar reuşi să-i facă dreptate, pot măcar să-i subliniez aspectele cel mai importante şi minunat executate, în speranţa că astfel acest roman va atrage cât mai mulţi cititori şi cât mai mulţi iubitori ai stilului ciudat, în primă instanţă, dar seducător, în cele din urmă, al lui László Krasznahorkai, laureatul celei de-a şasea ediţii a Man Booker International Prize, care a concurat în 2015 cu alte nume mari şi grele din literatura universală contemporană, precum Ibrahim al-Koni, Amitav Ghosh sau Hoda Barakat. Concluzia ar fi că „Satantango” merită absolut toată vâlva care s-a creat în jurul ei, şi încă mai mult. Nu vă spun „credeţi şi nu cercetaţi”, ci dimpotrivă, îndemnul meu este să cercetaţi, şi apoi să cercetaţi din nou! Cu fiecare cercetare, veţi descoperi noi faţete ale scriiturii lui Krasznahorkai.’

(Dan)

Răzvan van Firescu scrie chiar despre o carte (superbă) pe care o citesc eu chiar acum, ”Castelul de sticlă”, de Jeannette Walls: ”Poate că scrierea acestor memorii a avut rolul unei exorcizări a unui demon care a prins-o pe când mergea la vânătoare de demoni cu tatăl ei. Poate că acest jurnal public asumat a ajutat-o pe Jeannette să-și înțeleagă trecutul. Mama. Tatăl. Cert este că a oferit o lectură care te prinde și înduioșează, care te face să te întorci în copilărie și să retrăiești momente pe care le credeai uitate, să-ți aduci aminte de părinți și să încerci să-i înțelegi sau măcar să te întrebi dacă i-ai iubit vreodată cu adevărat, să te cutremuri, să-ți plângi în pumni, să râzi alături de Jeannette pentru că, peste noapte și câteva sute de pagini, te-ai trezit că-ți este o foarte bună prietenă. Pe viață.”

Andreea Iulia Toma scrie pe Bookhub despre romanul ”Vîltoarea”, de Jose Eustacio Rivera: ”Puține sunt imaginile pur idilice în acest roman tulburător, însă peste toate scenele în care cruzimea, mizeria, teama și moartea dansează în ritmul lor haotic și amețitor, se suprapune o feerie ale cărei elemente îndulcesc intensitatea ororilor, vrăjind oamenii – și pe cei ce însuflețesc cartea, și pe cei care o citesc. O poezie a spiritului încătușat în lanțurile resemnării, nutrind mereu libertatea ce pare imposibil de recuperat. Mi-a fost greu să identific valorile ce ghidează personajele colorate ale acestui roman – unele puternic individualizate, altele formând o masă anonimă a suferinței, în vreme ce câteva domină prin absență întinderile nesfârșite ale exploatărilor de cauciuc.”

Tot Andreea Iulia Toma, dar de data aceasta pe blogul propriu, scrie despre ”The Bell Jar”, de Sylvia Plath, o carte citită în format electronic: ”Remarcasem de ceva timp această carte datorită destinului nefericit al scriitoarei, iar eroina Clopotului de sticlă, Esther, are o tentativă de sinucidere căreia îi supraviețuiește, în mod surprinzător. La început, n-am fost foarte impresionată. Istorisirile unei tinere de 19-20 de ani privind întâmplările din viața ei cotidiană- întâlniri, flirturi, petreceri etc.- nu mi se păreau a avea substanță și îmi lăsaseră senzația de superficialitate, întrebându-mă ce-o fi având atât de special cartea aceasta de este atât de lăudată. Mi-a fost imposibil să disociez romanul de viața reală a autoarei, încât, în cele din urmă, am privit totul prin lentila finalului trist al Sylviei Plath. Practic, în mintea mea, am înglobat totul într-o mare poveste.”

Urmează să fie recenzată și la noi cartea ”Șoseaua Virtuții”, de Cristian Teodorescu. Până atunci, am citit recenzia lui Wilkins Micwaber la Ce-am-mai-citit: ”Ca şi cum n-ar fi fost destul material de mestecat, romancierul introduce şi elementele ale unei intrigi poliţiste de care se satură el însuşi destul de repede (uciderea, în condiţii misterioase, a lui Leni Surugiu, bătrâna doamnă folosită pe post de ghid în ale manierelor elegante atât de foştii, cât şi de actualii deţinători ai puterii). Pe lângă asta, el umple cu hărnicie pagini după pagini cu relatări de evenimente anodine, de prin redacţia revistei, cu discuţii ale Câinelui cu evangheliştii lui şi cu tot felul de mici întâmplări care nu fac decât să dea senzaţia de talcioc narativ, de aglomerare inutilă de paragrafe. Din cauza asta romanul ajunge să plictisească; e păcat că Cristian Teodorescu, care ne-a obişnuit cu o remarcabilă acribie a detaliului şi cu un perfect control la nivel micro pare să scape din mână ansamblul, care iese dezlânat, fără cap şi coadă. Unde mai pui că evenimentele sunt uneori previzibile, or ce poate fi mai rău în roman decât aşa ceva…”

(Jovi)

Contributori: Dan, Jovi.

Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”Acluofobia. Zece povestiri macabre”, de A.R. Deleanu

-”Bizaroproze”, de Flavius Ardelean

–”Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry”, de Rachel Joyce

-”200 de ani din istoria românilor dintre Prut și Nistru”

-”Șapte ani în Tibet”, de Heinrich Harrer

–”Numărul zero”, de Umberto Eco

-”AntiZeu”, de Ștefan Bolea

–”Cele mai frumoase poezii ale anului”, volum coordonat de Alexandru Petria

-”Lovitura de cap”, de Alex Văsieș