Laszlo Alexandru semnaleaza pe blogul sau cartea recent aparuta a prietenului meu Facebook, Andrei Klein ‘Lea, povestea familiei mele’: ‘E o lucrare istorică? Fără îndoială, căci ne prezintă destinul evreilor clujeni confruntaţi cu tragedia Holocaustului, din perspectiva unei comunităţi spulberate de năpastă. … E o frescă de familie? Cu siguranţă, fiindcă este urmărită pe rînd evoluţia componenţilor neamului, mai amplu sau mai succint, în funcţie de atestările documentelor. E o întreprindere memorialistică? În mod incontestabil, autorul face o sinteză de amintiri, aşa cum au fost ele păstrate în conştiinţa lui şi a rudelor sale. … E un roman de aventuri? Tragismul evenimentelor social-istorice, dublate de dramatismul frămîntărilor sufleteşti – ce împing chiar la sinucidere –, şocantele răsturnări de situaţie în evoluţia biografică a unor oameni, confirmă o asemenea percepţie. Este o carte care se citeşte cu sufletul la gură, pînă la ceasuri mici din noapte. Un regizor inspirat ar putea construi de-aici un film de răsunet.’
Vladimir Tismaneanu recomanda pentru lectura cartea ‘Amintirea unei stafii’ a lui Alain Besancon: ‘Unul dintre istoricii cei mai profunzi, subtili si informati ai leninismului este Alain Besançon. Contributiile sale apartin celei mai rodnice si durabile traditii a sovietologiei. Recomand aici cartea sa despre utopia incarnata aparuta zilele acestea la Editura Humanitas.’
Eli Badica publica la bookaholic.ro un interviu cu scriitorul norvegian Lars Saabye Christiansen: ‘EB:Încep cu o întrebare ușor banală, dar firească pentru curiozitatea oricărui cititor străin. Vă aflați în România pentru prima dată? Care a fost primul lucru care v-a atras atenția atunci când ați venit aici? LSC: Am fost aici pentru prima dată în 1996, atunci când mi-am lansat prima mea carte tradusă în limba română, romanul numit Beatles. Atunci am fost în București și în Cluj și am vorbit cu studenții de acolo. Așa că acum sunt în România pentru a doua oară, la o distanță de optsprezece ani. / Cred că, în tot acest timp, România s-a schimbat în bine. Când am fost prima dată aici mi s-a părut cam caustică și câteodată puțin respingătoare, dar acum am observat imediat un progres: este mai luminoasă, mai zâmbitoare. Oamenii sunt, totuși, la fel de cordiali, la fel de calzi ca și ultima dată.’
Valentin Ceausescu scrie la SemneBune despre ‘Intoarcerea acasa’ a lui Slawomir Ravicz: ‘Liniară, cronologică, fără prea multe înflorituri și metafore, reală, dură, dar de o frumusețe stranie, o contemplare a epuizării, a durerii, a voinței de a trăi, cartea este una din cele mai tulburătoare descrieri ale ființei umane față în față cu destinul de care încerce să scape, pentru a ajunge din nou acasă, orice ar însemna acest loc, orice ar mai însemna după ce ai coborât în Infern și ai urcat pe cei mai înalți munți și asta nu odată, ci de nenumărate ori, într-o perioadă de timp care se măsoară mai ales prin porția de mâncare rămasă sau prin orele în care mai poți trăi până te prăbușești. Aventura lor este una care te pune pe tine, ca cititor, față în față cu propria-ți înștiință și nu poți să nu te întrebi: oare eu cât aș fi rezistat?’
Adriana Constantin scrie la AziCitesc despre ‘Captiv in labirint’ al lui James Dashner: ‘…recomand cartea tuturor celor care se află în căutarea unei lecturi antrenante şi care să le facă sângele să clocotească, tuturor celor care vor să descopere o altfel de „familie”, tuturor persoanelor care au nevoie de un imbold pentru a spera, dar mai ales tuturor celor care vor să pună mâna pe o carte bună în care să se piardă cu orele. ‘
(Dan)
Un chestionar conceput de Un Cristian o aduce in prim-plan pe Dana Pîrvan-Jenaru. Pe langa satisfactia ca a numit Filme-carti.ro in top 10 bloguri/site-uri culturale din Romania, va las in compania unei întrebări și raspunsului la aceasta pe blogul Editurii Casa de Pariuri Literare: ”Ce-mi doresc/propun eu ca scriitor?/ Să nu mă duc dimineața la serviciu, să fiu surprinsă de cărțile citite, ca să pot la rândul meu să surprind prin ceea ce scriu. Să înțeleg și să fiu înțeleasă. E un lanț în care mă alint cu voluptate.”
Pe blogul Societatesicultura.ro, Iulia Trăncuță ne vorbeste despre pasiunea ei pentru Simone de Beauvoir (sau cum sa devii etern): ”Am închis într-un final Memoriile unei fete cuminți (Editura Humanitas, 2011), înspăimântată la gândul că totul se sfârșise, că bucuria pe care mi-o oferise acea călătorie lăsase în urmă, în sufletul meu, un gol imens, pe care nu știam cum să îl umplu. Am știut atunci că Simone de Beauvoir tocmai devenise idolul (deşi nu-mi place cuvânul) adolescenței mele, iar povestea ei, un reper pentru propria-mi viață, cu care mă voi confrunta în curând. Cu toate acestea, încă simt că mi-e greu să-mi exprim părerea despre un roman autobiografic, unde am avut de-a face cu filozofia unei vieți cu care nu numai că am fost, în mare parte, de acord, dar pe care mi-am dorit, aproape obsesiv, să mi-o însușesc. Am să vorbesc, prin urmare, nu atât de situațiile prin care trece micuța Simone, mai apoi elevă în școala Désir și, în final, tânără studentă, cât despre impactul pe care povestea ei l-a avut asupra mea, în întregime.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Balcic. Micul paradis al României Mari”, de Lucian Boia
–”Femeia sfâșiată”, de Simone de Beauvoir
–”7000 de zile în Siberia”, de Karlo Stajner (I)
–”Casa cu oglinzi”, de Raluca Medeleanu
–”Quentin Tarantino: viața la extreme”, de Aaron Barlow
1 comment