Adrian Grauenfels semnaleaza in Reteaua Literara noul volum al poetei Bianca Marcovici, astazi locuitoare a Haifei, volul publicat in orasul sau natal Iasi si numit ‘Poemele de pe cele două maluri ale sufletului’: ‘Remarcăm o nouă dinamică a poeziei autoarei, un univers aparte, modern, care poate concura cu poezia noii generaţii de poeţi din România. O putem descoperi de asemenea în trei antologii din România apărute concomitent unde poeta a concurat alături de tineri poeţi, reuşind să se impună prin textele ei muzicale, sociale, pamfletare, muzicale, si o tematică care abordează cotidianul de aici şi dincolo de suflet.’
Blogul descoperit in aceasta saptamana este in limba franceza si sper ca acest fapt nu ii va deranja pe multi dintre cititorii nostri. El apartine lui Laure Hinckel si motivul pentru care l-am adus in antentie este ca Laure este una dintre cele mai active observatoare a fenomenului literar romanesc si traducatoare a literaturii de limba romana in Franta de astazi. Romanul la care se refera una dintre ultimele contributii este ‘Iepurii nu mor’ al basarabeanului Savatie Bastovoi – ‘Savatie Bastovoi, lui, est né à Chisinau, la capitale de la Moldavie. Les lapins ne meurent pas est donc le premier roman moldave publié en français – le premier depuis l’indépendance (1991) de ce pays déshérité. On y trouve des lapins, bien sûr, mais aussi beaucoup de forêts et pas mal de Lénine. Le héros est un gamin de la campagne, un écolier des années 1980, époque où les gentils soldats de l’Armée rouge „fraternisent avec les gens simples d’Afghanistan”, qui leur racontent”en faisant des signes” l’inhumaine „cruauté du capitalisme”, ce „corbeau noir” qui rêve d’écarteler la „colombe de la paix”.’
(Dan)
Si iata ca incepem o frumoasa calatorie “de dragoste” cu primul episod semnat de Silvia Colfescu pe blogul sa Istorioare bucurestene. Nu ratati acest demers, care pe langa faptul ca va va umple caile olfactive cu mirosuri ademenitoare, va va umple intreaga fiinta cu aromele si farmecul unui Bucuresti prin care treceti fara sa il cunoasteti indeajuns
“Cu toţii Ştim că Valentine’s Day e un căcat, aşa e?” Haideti sa vedem cum argmenteaza Ariel pe blogul sau :).
Pe „nemirabooks” o recenzie la „Omul de la capatul firului, volum scris de una dintre preferatele autoare ale tuturor cititorilor Nemira – Rodica Ojog-Brasoveanu”, unde Alexandrina ne spune in final: “Ce nu mi-a placut? Nu mi-a placut ca s-a terminat”.
Din nou la vechea si constanta dragoste Bucuresti si iata ca pe blogul “Idei urbane” gasim o invitatie captivanta: “Începem seria de articole privind recomandări de lectură prin ceva uşor, de iarnă. Puţin text, multe poze… la calitate extraordinară. Să o luăm cu începutul. Vă prezint nu o carte ci o mapă intitulată Cele mai vechi si mai frumoase panorame fotografice ale Bucureştilor 1856-1877. Autorul este Radu Oltean, grafician şi blogger când are timp si dorinţă”. O carte despre care aflam ca: “Dacă o mai gasiţi prin librării merită cumpărată. E excelentă pentru studiu, poate fi şi un cadou interesant sau chiar un suvenir.”
Pe revista online a Universitatii Bucuresti, citim despre aparitia albumului “Istorii si imagini din Bucurestiul evreiesc”, sub semnatura dr. Felicia Waldman si dr. Anca Ciuciu, intr-o superba prezentare grafica – Editura NOI Media Print si sub egida Fundatiei Culturale Art Promo. De altfel blogul nostru a participat la lansarea acestui album si va reveni cu un articol amplu.
(Delia)
Luciat scrie pe Ora de Cluj.ro, este o veste care a bucurat multa lume, pentru ca era nevoie de recenziile sale subiective si de felul convingator si personal in care prezenta cartile. Saptamana trecuta a scris despre „Cinci minute pe zi” a Laviniei Braniste si despre „Casa somnului” a lui Jonathan Coe: „Având în vedere că romanul e arhi-cunoscut, n-are rost să mai spun şi eu ce spune toată lumea: că e o satiră reuşită, că are un haz nebun, că autorul e meseriaş, că. Foarte bun, de acord. Cine ştie, data viitoare când o să mai simt nevoia de ceva “palpitant şi uşor de citit”, o să mai iau un Jonathan Coe, funcţionează mult mai bine decât best-seller-urile din diversele categorii de romane de gen, din care-am tot citit în ultima vreme, din ce în ce mai plictisită şi dezamăgită (cel mai recent de Jocul lui Ender, dar îmi rezerv plăcerea să bombănesc despre asta data viitoare).”
Bogdan Alexandru Stanescu ne ofera pe BookMag prima parte a prezentarii sale despre cartea Annei Applebaum, aparuta recent la Editura Humanitas, „Gulagul. O istorie”: „Gulagul. O istorie e o carte importantă în primul rând pentru că urmărește fenomenul cronologic, nu sare direct asupra „perioadei de glorie“, pentru că îi caută rădăcinile atât în istoria mai veche a Rusiei, cea a țarismului, cât și în cea universală, a lagărelor de muncă din Cuba colonială, a celor britanice din Africa de Sud, cât și a celor germane de pe continentul negru. E o carte importantă tocmai pentru că e critică la adresa receptării condescendente a fenomenului, în comparație cu receptarea lagărelor de exterminare naziste”.
(Jovi)
Contributori: Dan, Delia, Jovi
