Un articol foarte interesant despre fenomenul scriitorului român, mereu dornic de publicare, indiferent de valoare, ne oferă Matei Martin în DilemaVeche.ro: ”Acuzele că editurile românești fac o mare nedreptate oferind doar răspunsuri laconice autorilor care le trimit manuscrise sînt, în mare măsură, nefondate. Nici măcar editurile importante, din Franța sau din Germania, nu reușesc să-i trateze mai bine pe acești autori. Ba, la unele dintre ele, scriitorii sînt avertizați, pe site, încă de la început, că manuscrisele nu se returnează și că vor fi contactați de editură doar în caz că textul le este acceptat. Suhrkamp îi avertizează pe autori că, din cauza numărului mare de solicitări primite, durează între trei și șase luni pînă cînd redacția va trata un text nesolicitat. Ba chiar scrie explicit pe site că editura nu vrea textul (romanul) integral, ci doar un capitol însoțit de o scurtă prezentare. E nedrept? E cinic? Pînă la urmă, astea-s regulile: editorii și numai ei pot hotărî ce și cum se publică. Pentru că riscul (sau profitul) e al editurii. Pentru cei care nu înțeleg acest mecanism există Amazon. Sau edituri dispuse să publice în regia autorilor. Sau blog-urile – care suportă orice, chiar și romane proaste.”
Pe blogul Societatesicultura.ro, Cosmin Baboi scrie despre cartea lui Lucian Boia, ”Primul război mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări”: ”Se poate observa astfel cum autorul pune la îndoială anumite certitudini istorice legate de Marele Război. Lucrarea atrage atenţia asupra unui aspect important al istoriei, mai puţin conştientizat: diferenţa sensibilă, în filigran, între ce a fost şi ce ar fi putut să fie. Mai mult, scoate în evidenţă că ceea ce a fost se transformă, mai degrabă, prin intervenția conştiinţei colective a istoriei – un melting pot de credinţe comune urcate pe piedestalul infaibilităţii –, în ceea ce pare să fi fost. Cartea nu este o relatare a desfăşurării Primului Război Mondial, o înşiruire de întâmplări „în dulcele stil clasic” al istoriografiei. Îndeamnă la analiză, echidistanţă în interpretare, dezvoltarea spiritului critic, căutarea implicaţilor mai profunde. De altfel, acestea pot fi unele dintre explicaţiile succesului de care se bucură astăzi cărţile lui Lucian Boia.”
Despre cartea ”Ding visează”, de Yan Lianke, a scris Nona Ropotan pe blogul Bookhub: ”SIDA este pentru Lianke sursa metaforei: SIDA este, de fapt, regimul comunist chinez, regim în interiorul căruia un popor de peste un miliard de oameni cadențează în pas forțat spre un orizont roșiatic, cu tente de înnegurat pe alocuri. „Sumbră” este puțin spus atunci când vrei să descrii toată atmosfera satului Ding; un sat decimat de boală, pe ale căror ulițe bântuie brața la braț corupția și răzvrătirea, satul în care schimbarea intervine din exterior, dar perpetuată și expandată până la dispariția cu totul a acestuia.”
Martianul lui Andy Weir mă așteaptă și pe mine la lectură. Până atunci, am citit recenzia lui Ion-Valentin Ceaușescu de pe SemneBune.ro: ”Stilul lui Andy Weir nu este extrem de complex și nici scriitura nu are calități excepționale, însă simplitatea limbajului nu este o problemă, acesta fiind genul de roman în care contează mai degrabă atmosfera și povestea, iar acestea sunt create cât se poate de bine de autor. Cartea este înțesată cu date tehnice despre costumele astronauților, sisteme de purificare a aerului, a apei, sisteme de propulsie, calcule, diverse teorii s.f. care sunt implementate cu succes. Toate acestea dau aură de veridicitate romanului și chiar te fac să te întrebi dacă nu cumva chiar e posibil să locuiești pe Marte. Ideea pare atât de plauzibilă mai ales fiindcă autorul s-a documentat mult și cam tot ceea ce explică are logică (oare îmi pare totul plauzibil fiindcă nu prea mă pricep la inginerie? Aș fi curios să aflu părerea unui om care are câteva cunoștințe despre termodinamică, astrofizică și alte asemenea științe „chinezești” pentru mine).”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Oscar și Lucinda”, de Peter Carey
–”Obiecte pierdute”, de Brooke Davis
-”Unde e căsuța mea? Where is my house?”, de Claudia Marinescu
-”Cei trei împărați. Trei veri, trei imperii și drumul către Primul Război Mondial”, de Miranda Carter
