Horia Garbea scrie pe blogul sau despre re-editarea uneia dintre cartile unui ‘clasic’ al literaturii stiintifico-fantastice din Romania Gheorghe Sasarman – ‘Cuadratura cercului’ care apare la editura Nemira simultan cu traducere si publicarea cartii in Statele Unite. Cartea are o istorie a ei interesanta in sine pentru care merita sa cititi articolul. M-a interesat si paralela cu ‘Orasele invizibile’ ale lui Italo Calvino despre care am scris si aici: ‘La Italo Calvino, există o poveste care unește capitolele: Marco Polo îi povestește lui Kubilai Khan despre orașele imperiului său, pe care acesta nu are timp să le viziteze și, de fapt, construiește utopii: orașele, cu nume de femei, sînt imaginare. La Gh. Săsărman, povestea-liant lipsește iar viziunea autorului, deși nu e lipsită de un sens moral, este una arhitectonică sau urbanistică în sensul cel mai strict. În vreme ce la Italo Calvino „orașele” sînt evanescente, la autorul român miza și interesul poveștilor e tocmai aparenta lor concretețe dusă pînă la realizarea vinietelor ca un fel de „schițe”, ale cetăților imaginate. E interesant că tocmai în realizarea acestor desene, alb-negre, fără nuanțe de gri, toate înscrise într-un pătrat, simbolul terestrului, concretul din cuvinte se dizolvă plastic, se abstractizează. ‘
Adriana Gionea scrie la BookMag despre ‘Fericiti cei Fericiti’ – romanul Yasminei Reza aparut in traducere la Biblioteca Polirom: ‘Romanul are structura unui mozaic. Aparent, fiecare personaj este o piesă distinctă, iar fiecare capitol, o poveste izolată de celelalte. Abia când ajungi la final vei fi capabil să le pui cap la cap, formând imaginea familiară. Yasmina Reza le oferă protagoniştilor câte un capitol (preferaţilor, chiar şi două), în care să-şi expună problema obsedantă, gata să le macine întreaga existenţă. La început, majoritatea dificultăţilor sunt variaţiuni pe tema relaţiilor de cuplu, apoi îţi dai seama că mai toate legăturile amoroase în care s-au aruncat personajele sunt de fapt o compensare a golurilor, o anesteziere a fricilor de tot felul şi o reproducere a bătăliilor ce n-au fost duse până la capăt în trecut.’
Eli Badica de la bookaholic.ro a realizat o ancheta intre zece scriitori paricipanti la Festivalul de Literatura FILIT de la Iasi despre importanta si desfasurarea festivalului. Iata raspunsul dar de Ruxandra Cesereanu: ‘Ce mi-a plăcut cel mai mult la FILIT? Faptul că am văzut, pentru întâia dată cu adevărat, solidaritate scriitoricească, voioșie între scriitori, prietenie fără rivalități, fără gelozii, fără grupulețe care se evită între ele. Pentru prima dată mi s-a părut că este cumva o comuniune, nu de profunzime, tulburătoare, dar o comuniune de breaslă, foarte civilizat și european. Iar speranța mea este ca FILIT-ul să devină pentru Iași ce este TIFF-ul pentru Cluj.’
(Dan)
Micawber scrie despre unul dintre romanele care sunt nominalizate la Premiul Literar Augustin Fratila. E vorba despre Omar cel orb, de Daniela Zeca, despre care eu am scris acum vreun an: ”Pagini întregi de prefaţă sunt consacrate explicării zoroastrismului; textul e împânzit de termeni de specialitate, de expresii în farsi, de note de subsol. Este o logistică impresionantă menită să dea senzaţia de autenticitate, să sublinieze ataşamentul autoarei faţă de materia primă a cărţii. E drept şi că nu rareori toate aceste detalii riscă să-l obosească pe lector, ca să nu mai spun că există riscul ca romanciera să fie percepută mai degrabă ca şcolăriţă conştiincioasă decât ca artist. Dialoguri cu un caracter colocvial cam forţat alternează cu formulări memorabile. Omar cel orb e o carte inegală şi uneori derutantă, care lasă pe alocuri senzaţia unei disproporţii între efortul depus şi efectul obţinut, iar promisiunea „personajului eliptic” rămâne în bună măsură lipsită de acoperire literară.”
Chiar dacă nu sunt deloc de acord cu aprecierile lui Dragos, semnalez și articolul său despre romanul Alinei Nedelea, ”Soseaua Catelu 42”. Lui i-a placut, mie nu mi-a placut aproape deloc (iar articolul despre carte va aparea saptamana aceasta pe blogul nostru). Daca acesta este romanul modern, atunci apreciez cele scrise pe ”canoanele estetice eugenlovinescianeblabla”, cum scrie Dragos: ” ideea care mi-a rămas a cărţii este aceea că toate în viaţă se aranjează, chit că aş vrei tu, chit că pur şi simplu ţi se întâmplă. ceea ce poţi face este să primeşti şi să reacţionezi, în felul tău. iar felul autoarei, repet, este auto-ironia şi ţăcăneala (în sensul bun al cuvântului). probabil voi epata cu impresia mea – o carte excelentă! o carte mult mai autentică și mai cu vână decât majoritatea celor scrise de epigonii literaturii noastre de astăzi.”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Nic Studeno. Al doilea cartuș”, de Andrei Pogorilowski
–”Zen și arta reparării motocicletei”, de Robert M. Pirsig
–”Trei jurnale”, adunate de Ingmar Bergman și Maria Von Rosen