Am descoperit in aceasta saptamana doua spatii inedite (pentru mine, dar nu neaparat noi) in blogosfera pe care vreau sa le impartasesc. Primul se numeste Carti de Citit.ro si promite sa publice ‘Recenzii originale pentru carti bune’. Una dintre recomandarile recente este pentru ‘Cartea lucrurilor pierdute’ a lui John Connolly ‘o carte despre viaţă, despre pierderea cuiva drag şi despre marile schimbări survenite în urma evenimentelor petrecute’.
‘Correpondences’ este un blog publicat de Olga Stefan in limba engleza, care contine multe materiale extrem de interesante si de documentate despre arta romaneasca contemporana (si nu numai). Saptamana aceasta de exemplu apare un interviu cu Irina Gheorghe si Alina Popa, initiatoarele proiectului ‘Biroul pentru Cercetari Melodramatice’: ‘We are addressing different audiences with our work, as every project we made was context-specific and focused on local issues. Therefore we generally address a specific audience. Our projects are oftentimes produced with the help of people from different social categories and with different professional background. We have rarely exhibited in museums, where, the public comes driven by a sort of an escapist urge to get away from daily routine and from the economic and social injustice they are faced with.’
Un interviu interesant pe care l-am citit in aceasta saptamana este cel luat de Monica Andronescu regizorului Andrei Serban si publicat de ‘Adevarul literar si artistic’ sub titlul ‘Un artist trebuie totdeauna să meargă împotriva curentului’: ‘… în preajma Crăciunului, fiecare are tendinţa să se oprească şi să se gândească puţin la anul care a trecut şi să-şi facă o listă de dorinţe pentru la anul… E un moment de reflecţie, iar în limba engleză cuvântul exprimă cel mai bine ideea de sărbătoare: „holy day” – „ziua cea sfântă”. E un prilej de re-naştere, de început… Povestea Mariei care era însărcinată te face să te gândeşti la naşterea omului nou, ca şi cum în tine însuţi se naşte un nou om. Iar asta se leagă de ceva foarte adânc şi foarte vechi, de ideea de transformare. Faptul că trăim azi într-o situaţie de criză economică şi că toată lumea e agitată şi speriată de ce se va întâmpla, că toată lumea se gândeşte la bani… e un simptom. De fapt, uităm programat că ceea ce contează cu adevărat este potenţialul uman. Iar noi, în teatru, cu asta lucrăm, este materialul nostru… Ceea ce facem noi acolo este o şansă, ca să-i redăm omului potenţialul pentru care a fost născut. Ideea de sărbătoare, de ritual, este complet pierdută azi, în teatru şi-n societate. Postmodernismul a desacralizat arta, a tăiat ideea unei legături cu o altă dimensiune, cu o altă realitate. Iar eu simt că noi avem nevoie acum în teatru de o afirmare, de o recunoaştere a unor valori pozitive, în loc să aducem în artă ceea ce viaţa ne arată tot timpul. ‘
Daniel Cristea-Enache scrie in Observator Cultural despre cartea recenta a lui Mircea Cartarescu – ‘Frumoasele Straine’, carte care largeste registrul scriitorului si poetului in tonalitatile umorului. Verdictul este pozitiv: ‘În structura ei revuistică,Frumoasele străine e o carte excelentă; şi o lectură încîntătoare. Şi este posibil ca, pornind chiar cu această serie, a foiletonisticii „lejere“, „comerciale“, „minore“, Mircea Cărtărescu să intre pe o nouă turnantă a scrisului său. … Vom vedea ce „va urma“.’
‘Devoratorul de carti’ a consumat in aceasta saptamana volumul ‘Femei’ al lui Charles Bukowski aparul la Polirom in traducerea lui Florin Slapac: ‘Eroul cartii este un scriitor, posibil alter-ego al autorului: ‘„Nu sînt un filozof. Fiecare femeie e diferită. În esență, par să fie o combinație între ce-i mai bun și ce-i mai rău – combinație de magic și îngrozitor. Totuși, sunt bucuros că există”, spune el undeva în carte.’
In ajun de Craciun Madalina Georgescu de la Bookaholic publica ‘Lista mea pentru Moşul’. Iata cum incepe ea: ‘Dragă Moşule, ai să vezi că nici nu cer prea mult. Doar că, deşi mi-am tot luat cărţi anul ăsta, deşi nu le-am citit pe toate, îmi doresc altele noi. Şi aş mai vrea câteva lucruşoare, deloc imposibile. Cărţile mai întâi: Memoriile unui bătrân crocodil, de Tennessee Williams, pentru că o vreau de când am auzit de reeditarea ei şi mi-a scăpat la Gaudeamus.’ Merita sa cititi continuarea, pentru a trece apoi la lista de dorinte a colegei ei de blog, Cristina Foarfa care incepe astfel: ‘Te rog, te implooooor, fă ceva cu emisiunile culturale. Majoritatea sunt de un plictis iremediabil. Nu e suficient să ai niște oameni inteligenți în cele mai multe cazuri în studio, un decor prăfuit sau insipid și un limbaj cald-pompos-afectuos-pedant pentru a face o emisiune.’
(Dan)
Pe blogul lui Vladimir Tismaneanu am citit “lectia lui Havel despre sentimentul oceanic si revolutia existentiala”, unde autorul spune: “Propun aici trei citate din opera lui Havel, puncte de reper moral pentru cei care nu accepta relativismele cinice, refuza compromisurile putrede si nu consimt la nicio forma de despotism.”
Marius Manole vorbeste pe blogul sau despre faptul ca “Toata viata am fost ajutat de oameni. Oameni pe care nici nu-i cunosteam, au venit la mine si m-au sprijit asa cum au putut ei ( aici vreau sa multumesc unor domni din Constanta, stiu ei de ce…). Am incercat sa ajut si eu la randul meu cu ce am putut pe altii. In perioada asta cred doar asa se mai pot intampla miracole.” Sarbatorile de iarna creaza o stare psihica si spirituala speciala, pe care daca stim sa o traim, ii vom ajuta si pe altii sa traiasca mai bine si mai frumos!
Despre romanul lui David Grossman – “Pana la capatul pamantului” citim la “Semne Bune” si recenzentul ne spune ca “este unul dintre cele mai apreciate romane-manifest contemporane impotriva razboiului.”. “David Grossman, nascut in 1954, este unul dintre cei mai importanti autori israelieni, tradus in peste 30 de limbi. A studiat filosofie si teatru la Universitatea Ebraica de la Ierusalim, iar dupa ce s-a eliberat din armata a lucrat la postul de radio Vocea Israelului. Dintre romanele sale, distinse cu numeroase premii si traduse in peste treizeci de limbi, fac parte Copii in zigzag (1994) (volum pe care tocmai l-am citit saptamana trecuta), Cineva cu care sa fugi de acasa (2000) sau Pina la capatul pamintului, cel mai recent roman al sau, din 2008”.
In prag de sarbatori, cateva imagini de la Castelul Savarsin, pe care macar prin intermediul fotografiilor sa avem prilejul de a-l vizita.
Raiden ne ofera ziarul Libertatea din 22 decembrie 1989, dar si o pagina din Libertatea de zi, insotite comentarii pline de haz :).
Despre “Craciun in Bucurestii de altadata” am citit pe blogul “Istorioare bucurestene” al Silviei Colfescu. Si autoarea ne spune cu nostalgie si umor: “Ehei, altfel era altădată în Bucureşti….(cand) Deja, la început de decembrie, începea să ningă sărbătoreşte. Tot oraşul se îmbrăca de iarnă, cu blană groasă de nea.” Un articol superb, nu il ratati!
Improvisneyland ne “ameninta ”cu cadouri de sarbatori” la spectacolele lor din Scala Pub, dar ne si atentioneaza: “ATENTIE! Spectacolele Improvisneyland creeaza dependenta! ”
AdinaB readuce in discutie o problema serioasa, aceea a “pirateriei digitale” a cartilor, pentru ca in finalul articolului si “În altă ordine de idei”, sa ne intrebe: „voi ce veți citi în perioada festivă ce bate la ușă? Cărți grele pentru care nu aveți timp? Cărțile preferate? Cărți despre Crăciun?”. Ce ii raspundeti? Sau ce va raspundeti?
Alex Mazilu ne spune relativ la imaginile de sezon pe care le intalnim de mult timp in spatiul internetului: „Fiecare a vazut online sau in alta parte acest tip de picturi, idilice, rupte parca din povesti. Artistul care este in spatele lor se numeste Thomas Kinkade. Faceti o vizita pe site-ul oficial!”. Si iata cum mai aflam cate ceva :).
Simona Tache ne vorbeste despre „magazine cu povesti” si ne intreaba in final: „Voi ce poveşti fericite despre oameni fericiţi şi curajoşi mai ştiţi? ” Se poate si asa!
Si in final, desi este un articol ceva mai vechi, vin acum cu el, pentru ca mi-a scapat la timpul respectiv, dar nu-l pot ocoli acum, pentru ca este inteligent si spiritual si pentru ca Ariel Constantinof, la cei aproape 21 de ani sai (pe care ii implineste pe 24 ianuarie 2012) ne spune: “mie cartea mi se pare cea mai filtrată sursă de idei. Dacă este ceva pe lumea asta ce nu moare… aceea este ideea. O idee nu poate să moară. Sau dacă moare, învie în capul altui om. Asemeni unei păsări phoenix.”
(Delia)
Micawber ne povesteste despre ultima aparitie Ilf si Petrov de la editura Polirom, „1001 de zile sau Noua Seherezada”: „Cititorul are ocazia să facă cunoştinţă râzând (sau poate nu) cu realităţile sovietice înspăimântătoare ale anilor 1930, precum epurările din instituţiile de stat (şi ele, de două categorii, după gravitatea interdicţiilor), uniformizarea şi penuria tot mai pronunţată a bunurilor de consum, viaţa în comun (universul claustrant din komunalka), permanenta stare de asediu şi activismul social tembel, dar coercitiv. Cele peste 100 de piese din 1001 de zile sau Noua şeherezadă invită la recitire. E una din puţinele cărţi citite anul acesta la care am să revin, mai devreme sau mai târziu. „
Cum suntem in perioada Sarbatorilor, site-urile s-au inghesuit sa va prezinte lucruri frumoase si multe urari de bine si fericire. Am ales pentru revista blogosferei cateva cadouri de pe „The Club of Serial Readers”, toate avand ca subiect comun cartea. Enjoy!
Nu trebuie uitată nici „Scrisoarea catre Mos Craciunul literar” a Cristinei Foarfa de pe Bookaholic. Trebuie citita si raspandita: „Explică-le tu te rog, Moșule, unor bloggeri literari că pentru a scrie despre cărţi trebuie să ai ceva lecturi şi ceva criterii. Explică-le și că vremea școlii a trecut (asta dacă n-or mai fi, iertat să-mi fie, elevi), așa că nu le mai dă nimeni note pe comentarii literare și nu le taie nimeni internetul dacă vorbesc firesc. Altfel blogul tău va arăta ca o ciorbă pseudo-culturală cu pretenții de mare artă. Și e trist să consumi banda aiurea.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Delia, Jovi
1 comment