Lui Laszlo Alexandru lectura cartii ‘Gulagul – o istorie’ al Annei Applebaum ii prilejuieste reflectii despre ‘Holocaust si Gulag‘: ‘Două fenomene extreme ale secolului XX – care au dezvăluit resorturile cele mai monstruoase ale naturii umane, prin măcelul generalizat care s-a aplicat împotriva semenilor nevinovaţi – riscă să fie confundate de un observator superficial. Studiul minuţios al jurnalistei Anne Applebaum, Gulagul. O istorie, stabileşte necesarele deosebiri. “Gulagul a durat mult mai mult şi a atins în diferite perioade cote relative de cruzime, precum şi cote relative de umanitate. Istoria lagărelor naziste este mai scurtă şi conţine mai puţine variaţii: aceste lagăre au devenit pur şi simplu din ce în ce mai crude, pînă cînd armatele germane în retragere le-au lichidat sau armatele aliate le-au desfiinţat.”’
Marius Stan publica pe blogul sau si pe contributors.ro un articol despre Agnes Heller, ganditoarea maghiara care se remarca in ultimii ani ca o voce clara si distincta a luciditatii in zbuciumata perioada prin care trece (si) tara vecina. Atitudinea ei aminteste in multe privinte alta mare constiinta feminina de la sfarsitul secolului trecut, Hannah Arendt: ‘Între Hannah Arendt și Ágnes Heller există un remarcabil raport de influență conceptuală, mai precis dinspre prima gânditoare înspre cea de-a doua. Ambele se apropie în ideea că natura umană nu poate fi evaluată ori determinată cu precizie de ființele umane. Heller, sub influența autoarei “Originilor”, abandonează multe din proiectele de antropologie filosofică ale anilor 1960 și ajunge să considere la rându-i că noțiunea de “condiție umană” nu mai este sinonima condiției umane per se, ci tocmai critica deslușită a acesteia. Marca finală, completă, a apostazei lui Heller privind marxismul originar este tocmai ideea ei (de inspirație arendtiană) cum că umanizarea nu mai are nimic de-a face cu istoria. Cum se traduce acest lucru? Prin asumarea faptului că suntem umani din născare, că determinările sociale își intră în rol încă de când apărem pe această lume, că ceea ce numim instincte nu reprezintă altceva decât vagi urme ale unei condiții pierdute. Procesul de acordare fină între condiția pierdută și cea dobândită, presupune, desigur, ideea unui conflict, unei tensiuni (tensiune care, după Heller, poate fi benefică și creatoare). În fine, pentru Ágnes Heller, condiția umană este negreșit tripartită, potrivit următoarelor propoziții: reglementarea socială înlocuiește instinctul (1); istoricitatea este concepută ca determinare și auto-determinare (2); istoricitatea înseamnă totodată traiul în tensiune (3).’
Dorina Tataran scrie la ‘Semne bune’ despre ‘Pravalia de miracole’ a lui Jorge Amado: ‘Avem de-a face cu o satiră, o descriere ironică a vieții din acel colț de lume, dar o ironie aparte, specifică literaturii sud-americane, pe care mereu am admirat-o, pentru că se compune dintr-un amestec echilibrat de detașare și implicare. Rezultă, astfel, un ton al scrierii care te absoarbe, te face parte din poveste și ține cumva la distanță tragedia, chiar dacă multe din întâmplări sunt departe de a fi vesele. Farmecul cărții este completat de fabuloasele descrieri ale festivalurilor bahiene, de poveștile despre ritualurile africane și legendele locale, dar și de personajele pitoreşti şi ciudate, în ton cu această lume cu aură magică. În această lume își are locul ei și prăvălia de miracole, cea care dă titlul cărții, dar espre care nu o să spun nivatives’.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Biblioteci în aer liber”, de Marta Petreu
–”Andy Murray. Campion la Wimbledon”, de Mark Hodgkinson
