Reteaua literara anunta un concurs de literatura organizat sub auspiciile Uniunii Scriitorilor din Romania. Perioada de înscriere este 01 martie – 30 aprilie 2012. Finaliştii vor fi desemnaţi în ultima parte a lunii mai 2012. Câştigătorii vor beneficia de publicarea manuscriselor la editura Tracus Arte şi de lansare la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus iar finaliştii de promovare preferenţială atât în Reţeaua literară cât şi prin intermediul site-urilor partenere.
‘Viata Romaneasca’, una dintre cele mai reputate reviste din istoria literaturii romane are si ea acum o editie internetica ce poate fi accesata la http://www.viataromaneasca.eu/. Dintre multele materiale interesante recomand spre lectura dialogul dintre Marian Draghici si Solomon Marcus: ‘Acum, vă mai întreb doar atât: chiar nu vă plictisiţi niciodată, domnule Profesor? Să înţelegem că gândiţi tot timpul, este omeneşte posibil? // Toţi gândim tot timpul, nu în asta constă absenţa plictiselii. Problema este că, în cea mai mare parte a timpului, gândim cu capul altora, nu cu al nostru. Cu alte cuvinte, trăim în mod rutinier, aplicând reguli, procedee pe care alţii le-au stabilit, noi nu ne mai batem capul să le şi înţelegem, dar gândirea noastră stă de veghe la aplicarea corectă a lor. Între aceste acte de rutină, unii dintre noi încearcă, dintr-o nevoie vitală, să strecoare şi un comportament personal, capabil de initiaţivă, o privire proaspătă asupra unor lucruri peste care s-a aşternut colbul obişnuinţei. Nu ştiu în ce măsură această nevoie „se moşteneşte sau se cucereşte”, dar educaţia ei nu prea se face. Dacă nu am descoperit nici plăcerea de a practica o anumită profesie, nici pe aceea de a frecventa ştiința, arta, cultura în genere, sub orice formă ar fi ea, atunci ajungem uşor să ne plictisim, iar ieşirea din plictiseală este divertismentul rămas la remorca unor instincte primare, a unor nevoi vulgare (să ţopăim, să ne îmbătăm, să fim violenţi, să urmărim filme care mizează pe toate acestea etc.) şi observaţi că prestaţia multor canale de televiziune rămâne mai tot timpul la acest nivel. Sloganul cel mai frecvent, chiar dacă nu este afişat explicit, spune că remediul plictiselii este distracţia, dar ambii termeni sunt de cele mai multe ori plasaţi în afara culturii.’
Am descoperit in aceasta saptamana si blogul publicistului si scriitorului Alexandru Petria a carui carte de schite ‘Deania neagra’ o citesc acum si despre care voi scrie aici in curand. De aici aflu despre lansarea vineri, 27 aprilie, de la ora 19.30, în Cafeneaua din Corpul R al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi a volumului Victimele inocente si colaterale ale unui singeros razboi cu Rusia de Liviu Antonesei: ‘Unsprezece povestiri inedite, tratînd în special relaţia de cuplu, dar şi o serie de drame mici, cotidiene. Deşi ţările în care autorul îşi poartă personajele sînt diferite (şi, prin asta, se asigură spectaculozitatea „decorului”), preocuparea majoră ce leagă textele şi creează tematica întregului volum este aceea a confruntării cu propriul destin, la o vîrstă la care îţi conştientizezi nu doar maturitatea, ci şi calea ei firească spre bătrîneţe.’
Adevarul a publicat in aceasta saptamana un interviu cu Marius Giura, organizatorul festivalului de jazz de la Garana, eveniment remarcabil in calendarul muzical romanesc si international pe care l-am semnalat si in anii trecuti.
In Revista 22 aflam despre peripetiile unui succes – cel al Teatrului Bulandra si al regizorului Andrei Serban care au calatorit la Moscova cu ‘Ivanov’ (si acum stiu si dece piesa aceasta si altele nu erau reprezentate in perioada sederii mele in Bucuresti): ‘În seara de 8 aprilie, spectacolul Ivanov după Cehov, pus în scenă de regizorul Andrei Şerban (scenografia Puiu Neculai), „a ridicat sala Teatrului Mic în picioare“. Mărturia aparţine realizatoarei de emisiuni culturale televizate Iuliana Ciugulea, participantă la acest turneu. Un turneu nu lipsit de peripeţii, tocmai pentru cei din urmă, care sunt, iată, cei dintâi. Construcţia unor platforme de turneu nefiind posibilă din cauza lipsei de fonduri, Andrei Şerban s-a văzut nevoit să refacă mizanscena de la Bucureşti în două zile. Fără niciun element de decor, Cehov a fost jucat pe scena goală de la Malîi Teatr, dar provocarea s-a dovedit de bun augur în descoperirea unor noi soluţii şi chiar a unei perspective surprinzătoare în viziunea artistică, ce vor fi preluate în reprezentaţiile din ţară. Fiindcă, în pofida accidentelor, din punct de vedere vizual, spectacolul Ivanov a arătat mai bogat şi mai variat chiar decât la Bucureşti. Actorii au jucat într-un ritm „electric“ – sintagma favorită a creatorului, care face distincţie astfel faţă de ceea ce riscă să decadă în anost, impersonal -, iar sala, plină până la refuz de profesionişti, oameni de teatru, printre care „elita specialiştilor în Cehov“, a răspuns cu aplauze prelungite timp de 20 de minute.’
Daniel Cristea-Enache continua in rubrica ‘Bibliopolis’ de la Liternet.ro seria dialogurilor sale cu scriitori si oameni de litere semnificativi ai momentului. Partenerul sau de dialog este de aceasta data Livius Ciocarlie: ‘Vin acum la prietenii. Un numitor comun n-au avut, sau nu-l bag eu de seamă. Ca la tot omul, au fost mai multe categorii de prieteni. În copilărie, prietenii de joacă. Printre ei, şi Ioan Holender (Holi, pentru amici). Prietenia cu el a durat între 12 şi 18 ani, pînă ce eu am plecat la facultate, iar el, nu mult după aceea, a plecat din ţară şi s-a dus unde a făcut isprăvile pe care ştim că le-a făcut. Prieteniile din prima vîrstă, cînd dispar, dispar definitiv. În cazul celei cu Holi, despărţirea forţată a conservat-o ca într-un frigider. Îi făcusem un portret literar, pe care avea să-l citească („De unde ai scos tu că am un nas ca ciocul de porumbel, şi asta n-ar fi nimic, da’ şi că mă băteai la tenis!?”), dar altfel nu mă mai gîndeam la el. Asta, pînă într-o zi, la începutul anilor nouăzeci, cînd a sunat la poartă şi, văzînd deschisă fereastra de la camera mea, a strigat: „Ieşi afară, Ciocus, că-s io, Holi”, de parcă nu trecuseră treizeci şi cinci de ani. De atunci, continuăm partida noastră de tenis, acum numai în vorbe, că de jucat numai el mai joacă. – „Şi zici că aşa, mă băteai cu 6-2, 6-3… Ia, hai să facem un simplu! – Nu pot. Tu eşti orgolios şi mi-ar părea rău să te bat.”‘
Iubitorii fantasticului gotic in general si ai lui Edgar Allan Poe in special se pot delecta in aceasta saptamana cu cateva ilustratii ale operelor acestuia reproduse la ‘chestii livresti’.
Rontziki a fost in Vacanta la Roma si posteaza in ‘Evantaiul memoriei’ cateva fotografii de acolo inainte de a ‘reveni în forţă prin blogosferă’.
Bogdan de la MindPorn scrie despre culegerea de eseuri ‘Barbarii’ semnata de Alessandro Baricco: ‘Barbarii reprezintă elementul entropic pătrunzător în orice civilizaţie. Apar în perioade ale decadenţei vechii ordini şi au câteva caracteristici fundamentale. “Teama de a fi copleşiţi şi distruşi de hoardele barbarilor e la fel de veche precum istoria civilizaţiei. Imagini de pustiire, de grădini prădate de nomazi şi palate în ruină unde pasc turmele sunt recurente în literatura decadenţei, din Antichitate şi până în zilele noastre.” Baricco îşi propune să analizeze ‘satele’ care au fost prădate de barbari, anume trei mari domenii (desigur, nu singurele), probabil special alese pentru placul italienilor: vinul, fotbalul şi cărţile. Legat de decadenţă şi toate cele, nu pierde din viziune – fiind muzicolog – recepţia îndoielnică de care s-au bucurat în vremea lor Mozart, Beethoven, Schubert, chiar Wagner şi în cele din urmă Schoenberg, vorbind despre progresivitatea acestora, cum unul a împins muzica mai departe, de unde succesorul a preluat-o şi a dus-o la rându-i mai departe, tot aşa, spre stupoarea publicului, până la masificarea societăţii, asupra căreia vom reveni mai mult ceva mai jos. ‘
(Dan)
Citim pe “Hypestreet”: “Va invitam calduros la o calatorie teatrala originala si sexy, plina de poezie si umor deopotriva si, inainte de toate, irepetabila. Sambata, 21 aprilie, ora 19:00. Locurile sunt limitate! Aveti pentru prima oara ocazia sa intalniti pe viu personajele romanului explozie al anului 2011, scris pe un blog in perioada 2009-2010, sub pseudonimul Kaos Moon. Serialul – pentru ca vorbim despre primul sezon – are 12 episoade, iar fiecare episod va fi reprezentat o data in fiecare saptamana. Toate reprezentatiile vor incepe la ora 19:00, iar in cazul in care locurile vor fi ocupate vom incerca o a doua reprezentatie de la ora 21:00. Datele reprezentatiilor sunt: 21 Aprilie, 28 Aprilie, 04 Mai, 15 Mai, 27 Mai, 1 Iunie, 7 Iunie, 14 Iunie, 21 Iunie, 28 Iunie, 5 Iulie, 12 Iulie.” Rezervarile se pot face la telefon 021/320.20.59 sau pe site http://teatru.inculise.ro/.
Tot pe “Hypestreet” aflam ca “Vineri, 20 aprilie, Luiza Zan revine la Madame Pogany cu o poveste muzicala primavaratica. Acordurile jazzy ale chitarii lui Sorin Romanescu vor acompania performance-ul rafinat, plin de prospetime si pasiune al Luizei.” E clar, nu mai stiu cum sa-mi impart timpul :). Muzica de calitate, teatru si filme asijderea, pentru ca iata:
Festivalul de Film Evreiesc a batut deja la usa cu o oferta bogata de filme si evenimente, drept care va invitam pe situl de unde va veti alege cum sa va impartiti timpul: www.bjiff.ro
Pe Blogul Nemirabooks am gasit recenzia unei carti cu titlul „Eleganta ariciului”, autoare Muriel Barbery. In afara de ineditul titlu si cuvintele recenzoarei Virginia Nutu reprezinta un plus de atractivitate catre lectura acestei carti: „Eleganţa, fluiditatea, cursivitatea şi naturaleţea limbajului te cuceresc (şi traducerea se ridică la înălţimea originalului).Calităţile nu se opresc aici, pentru că stilul nu ascunde o lipsă de conţinut: dimpotrivă, un al doilea plus este bogăţia de idei, şi rigoarea raţionamentelor. Nu găseşti afirmaţii goale si lipsite de logică. Ba chiar simţi că autoarea te-ar putea convinge de orice vrea – cel puţin până începi să-ţi pui întrebări.”
La “Azi Citesc” Elena Silvana Potocean ne recomanda “Luminile din septembrie” – Carlos Ruiz Zafon (unul dintre preferatii mei in ultimul timp). Fara sa fie o recenzie “foarte adanca si intelectualizata” :), cartea mi-a starnit interesul, sigur ca o voi citi, pentru autor si pentru cuvintele “Umbra nu trebuie să ne sperie. Trebuie doar să o controlăm şi să acceptăm faptul că e parte din noi. Aşa e natural.”
Hai sa vedem si ce a mai citit Micawber! “Simion liftnicul Roman cu ingeri si moldoveni”, de Petru Cimpoiesu.. Alt titlu cu carlig :).”Probabil că asta o să mă descalifice din postura de cititor pe cât posibil serios, dar trebuie să recunosc că am râs de unul singur la romanul lui Petru Cimpoeşu” si ne asigura recenzentul „ că merită (cartea), iar Simion Liftnicul e probabil unul din cele mai bune romane romaneşti din ultimele două decenii”. Ufff. Creste lista mea de asteptare :).
Cartea “Bucurestii sufletului” a Dudutei Olian ne este recomandata de “IdeiUrbane”. Despre volumul aparut in colectia Planeta Bucuresti a editurii Vremea, recenzentul ne spune: “Cele mai interesante povesti mi s-au părut cele despre grădina lui G. Călinescu, cartierul Vatra Luminoasă, cartierul Grant si Palatul Belvedere si chiar cea despre Grădina Botanică. Este până la urmă o carte care aduce un pic de emotie în descrierea orasului asa cum îl percepe doamna Olian, amintirile si experientele sale fiind un atu al cărtii.”
(Delia)
Luciat prezinta cu un titlu inspirat („Comunismul distrus de munca si de femei”) una dintre ultimele carti aparute la Editura Allfa, „Cevengur”, de Andrei Platonov, pe site-ul Ora de Cluj: „În articolul la care am pus link mai sus, Vasile Ernu spune: “Sunt convins că este cel mai important roman al epocii comuniste în ceea ce priveşte înţelegerea acestei perioade şi ideologii”. Sper din suflet să fie adevărat, că mie-mi ajunge cu vârf şi îndesat cel mai important roman cu perioada & ideologia, n-am nici un chef de toată lista. Mă plictiseşte de moarte perioada & ideologia, în general. Comunismul e, pentru mine, cel mai sufocant de plicticos subiect care a existat vreodată, regret să vă anunţ una ca asta. Dar tot sunt foarte fericită că am citit Cevengur, e cu siguranţă o capodoperă, chiar dacă îl prefer, în nimicnicia mea, pe Bulgakov. De departe.”
Tot despre Cevengur ne vorbeste si Constantin Pistea pe blogul sau: „„Cevengur” e un roman doldora de comunism, e o utopie tristă scrisă pe fondul desprinderii societăţii ruse de aura imperiului şi a căutării unei identităţi cât mai apropiate de perfecţiune. Scris de cel mai mare dintre cei 11 copii ai unui mecanic de locomotivă, prezintă un orăşel, Cevengur, în care „se exersează” comunismul ideal, cu “ţărani” care nu muncesc şi care aşteaptă de la natură mâncarea. Singurul efort pare a fi cel al ruperii ierburilor şi al pregătirii hranei. Numai că treptat apar tot felul de nevoi sau de situaţii care dau peste cap acea imaginată perfecţiune.”
Un interviu interesant, ca de obicei, pe Bookaholic. De data aceasta cu Michael Haulica, „scriitor, dar și unul din ce mai dedicaţi oameni din science fiction-ul românesc – când nu scrie, sprijină o mulţime de proiecte faine precum Galileo Online, unde e redactor şef. ” Una dintre intrebarile favorite ale mele si raspunsul scriitorului: „Când şi unde mai apuci să citeşti?
De obicei acasă. Și dacă se poate la masă, la birou, undeva unde să-mi pot desfășura fie agenda, fie laptopul, ca să-mi pot scrie și notițele pentru articole. De citit numai pentru plăcerea mea… e mai greu. Dar asta a ajuns să fie marea mea dorință, pe care o urmăresc în fiecare zi. Mereu mi-e dor să citesc cărți despre care să nu scriu.Așa. Și mai citesc de pe Nook în tramvai sau troleu, în tren…”
(Jovi)
Contributori: Dan, Delia, Jovi
