In Romania Literara numarul 45 Nicolae Manolescu scrie despre ‘Cultura premiilor’ in preajma decernarii premiilor Uniunii Scriitorilor. „Dezbaterea referitoare la rostul premiilor literare (sau de orice fel) nu e nouă. Nici la noi, nici în altă parte. În ce mă priveşte, am susţinut două principii. Premiile nu trebuie să fie neapărat multe. Preferabil este să aibă „greutate”, asta însemnând autoritate morală şi materială. Şi să fie acordate de critici, nu de scriitori.”
In acelasi numar am remarcat interviul Luciei Negoita cu unul dintre poetii mei preferati – Serban Foarta. Iata-l povestind despre debutul sau editorial: „Relativ târziu, la 33 de ani şi zece luni. Am făcut-o în „regie proprie” (pe banii mei, adică), astfel încât am ars etapa concursurilor de debut. Pe data de 8 iulie 1976, în jurul orelor 6 PM, când împlineam vârsta amintită, intrând într-o tutungerie în care se găseau şi ziare, am dat de „Gazeta literară”. O cumpăr, o întredeschid, sau, mai curând, ea se întredeschide la pagina lui Nicolae Manolescu, – pe care pot citi, în diagonală (şi nu fără un nod în gât) aceste rânduri: O carte „fermecătoare sub toate aspectele (inclusiv acela grafic […]). Se remarcă îndată fineţea cuvântului, răsucit cu vârful degetelor în jurul unui lujer de sens. […] De un superb rafinament, în horbota de imagini artificiale, macedonskiene, este arătarea de la urmă a păsării Phoenix…” Fiind ziua mea, o astfel de recenzie a cronicarului din pagina la care revista „România literară” se deschidea singură, aş zice, mi s-a părut unul dintre cele mai frumoase daruri primite vreodată.”
In fine, Nicolae Scurtu aduce „Noi completări la biografia lui Nicolae Labiş” – meteoricul poet al deceniului 6 al secolului trecut trecut in nefiinta la 21 de ani. „Azi, graţie unei întâmplări fericite, completăm bibliografia lui Nicolae Labiş, cu încă patru epistole, necunoscute, trimise lui Mihai Zaharia şi lui Radu A. Sterescu, unul dintre cei mai cunoscuţi memorialişti, bibliofili şi anticari din Bucureştiul de odinioară. Epistolele acestea, deloc convenţionale, conţin unele informaţii şi precizări, extrem de utile, privitoare la anii de formare intelectuală, de căutări febrile şi, mai ales, de certitudini într-un domeniu aşa de dificil de aproximat şi de evaluat într-un timp atât denăprasnic. „
In blogul sau de carti numit apetisant ‘Gustul cireselor’ Silviu Toma recenzeaza recenta traducere a cartii lui Amos Oz ‘Poveste despre dragoste si intuneric’. Inceputul notelor sale invita la citirea cronicii si apoi a cartii: „Am mai incercat sa citesc o carte de Amos Oz si nu mi-a placut. Scrisul mi-a parut voit inteligent si nu reuseam sa uit ca exista un autor. Povestea lui despre dragoste si intuneric rascumpara insa o mie de povesti plictisitoare.”
‘Observatorul cultural’ include un interviu cu Solomon Marcus, care la 9 decembrie a sustinut în Aula Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti, o conferinta în cadrul ciclului de dezbateri „Cultura bate criza”. Dialogul cu Carmen Musat include o pledoarie pentru necesitatea spectacolului in vietile noastre, tocmai acum, cand ne confruntam cu crize de tot felul: „Vă daţi deci seama că spectacolele diferă între ele ca nivel intelectual, ca tip de măiestrie, ca loc de desfăşurare, ca grad de abstractizare etc. Identificarea spectaculosului unei situaţii poate fi considerată drept un criteriu de apreciere a accesului la zonele profunde ale ei, acelea care ne dau posibilitatea s-o problematizăm, să-i înţelegem natura conflictuală sau sinergetică. În acelaşi timp, accesul la spectacol este şi o răsplată spirituală, de bucurie, de plăcere şi, uneori, chiar de vertij, pentru efortul pe care l-am făcut pentru a ajunge la înţelegerea unor lucruri pe care aparenţele le ascund. Lumea abundă în spectacole, numai că ele se ascund şi toată viaţă ne-o investim în descoperirea lor; frumuseţea lor merita efortul. „
Liternet ne ofera sub semnatura lui Daniel Cristea-Enache o cronica a cartii de dialoguri dintre Vasile Ernu si Bogdan-Alexandru Stănescu, ‘Ceea ce ne desparte’, carte prefatata de Radu Cosasu „O carte de mici dimensiuni, dar extrem de plină; şi o lectură, deopotrivă, delectabilă şi provocatoare intelectual. Citind-o, cu tot cu prefaţa purtînd semnătura şi marca Radu Cosaşu, nu o mai poţi lăsa din mînă. Aştepţi, o dată cu cel ce a lansat o întrebare, răspunsul celuilalt la ea – şi apreciezi, nu mai puţin, calitatea parantezelor, a digresiunilor. La Stănescu, e de admirat în primul rînd arta dezvoltării unei teme, într-o tratare concentrică ce avansează prin foraj analitic şi deschideri comparatiste ori interdisciplinare. La Ernu, dimpotrivă, avem o adevărată artă a fugii de subiect şi de responsabilitatea „punctuală” a comentării lui. Scriitor experimentat obligat să răspundă întrebărilor unui critic avizat, Ernu va dezvolta remarcabile strategii ocolitoare.”
Blogul lui Adrian Ionita de pe ‘Reteaua Literara’ propune o lectura de sarbatori pe Egophobia: „Fără doar şi poate, secţiunea Short Story devine cel mai privilegiat loc în cadrul revistei Egophobia. Numărul 19 ce va fi publicat în apropierea Crăciunului 2010 şi va reprezenta 19 scriitori, emerging sau consacraţi, este o adevarată performanţă dacă ne gândim că toate materialele apar într-o ediţie bilingvă româno-engleză. Traducerile au fost realizate de formidabilul team MTTLC condus de Prof. Dr. Lidia Vianu, de la Universitatea din Bucuresti. Mai jos un preview.”
(Dan)
In 15 decembrie la Berile de aur citim: „Filmele romantice distrug relaţiile, pentru că fac femeile să creadă că astfel de chestii se pot întâmpla în realitate. Filmele porno distrug relaţiile, pentru că fac bărbaţii să creadă că astfel de chestii se pot întâmpla în realitate.” Se pune o intrebare: Mihai Buzea este optimist sau pesimist ? 🙂
O incantatoare trecere in revista a ferestrelor caselor „Micului Paris” ne prezinta Cristina Iosif pe blogul sau Unknown Bucharest, un Bucuresti de suflet „ Asezat la raspantia intre Orient si Occident, avand sa infrunte o istorie zbuciumata si un destin nenorocos, orasul Bucuresti a capatat chipul si spiritul sau aparte. Poate sa ne placa sau nu, ne apartine si nu ne ramane decat sa il cunoastem si sa il intelegem. Conditii necesare si suficiente pentru a-l iubi. Pentru bucuresteni si nu numai, recomandam o vizita din cand in cand pe acest blog!
Luni 13 decembrie 2010, Andrei Plesu in studioul Hotnews.ro, fata in fata cu Dan Tapalaga, un regal, un interviu plin de intelepciune si de bun simt, intrebari pe teme actuale prea putin dezbatute de intelectuali in spatiul public, dar si pe alte teme politice la zi. Interviul – video si transcriere.
Iata o selectie din cele mai interesante raspunsuri:
- Despre Wikileaks: Nu vreau sa fac teorii conspirationiste, dar in general, cand documente de acest tip si in aceasta cantitate ies la suprafata, nu poate fi vorba de un nebunatic jucaus.
- Despre Guvernul Boc si criza: Exista un fel de echivoc, un fel de flexibilitate exagerata a unor anumite decizii, care azi sunt intr-un fel si maine altfel
- Despre Traian Basescu: Printr-o anumita neglijenta a spontaneitatii, el a instituit un tip de tensiune publica, de natura sa otraveasca orice episod al vietii noastre politice
- „Domnul Ponta nu are proprietatea cuvintelor. Foloseste si cuvantul „dracu” intr-un fel in care nu coincide cu fisa postului, foloseste si cuvantul „legionar” ca pe o eticheta utilizata in anii ’50 in Romania. Dumnealui e tanar si cu o mentalitate senila
- „Eu nu stiu cine este domnul Antonescu. E un baiat flexibil, maleabil. Nu am auzit de la el nimic consistent in materie de constructie politica”
Si iata o mostra concludenta: „Pentru foarte multi gazetari, interlocutorul este o materie prima, nu e o persoana. Nu e o persoana pe care sa vrei sa o identifici, sa o plapezi, sa o intelegi. Nu, e materie prima pentru un program propriu. Tu ai o anumita idee, tu ai o anumita teza si, atunci oricine, vine devine material ilustrativ pentru propriul tau proiect. Asta vad la televiziuni. Vad emisiuni in care e clar, in care moderatorul are el un program politic sau o idee sau o optiune si invita si vreo cinci insi cu conditia sa-l confirme. Daca nu-l confirma, o incaseaza.”
Si inca cateva fraze, in speranta ca va deschide apetitul pentru accesarea integrala a interviului:
„Capitalismul este un sistem care traieste din crize si reveniri din criza. Comunismul este un sistem care traieste in criza si care, pana la urma, dispare din cauza ca criza asta devine nefunctionala. Daca nu tii minte diferenta asta, poti sa bati campii oricat. As institui o saptamana pe an de viata de tip comunist in fiecare tara nostalgica sau as trimite in vacanta obligatorie in Coreea de Nord, in Cuba, sa stea putin pe acolo si sa revina cu aceleasi ganduri tandre”.
(Delia)
Contributori: Dan, Delia
2 comments