Prin blogosfera literara (12 – 18 decembrie 2011)

A avut loc in saptamana precedenta a patra editie a Festivalului International pentru Literatura de la Bucuresti. Alina Purcaru scrie despre eveniment in ‘Observator Cultural’: ‘Nu știu cîți s-ar fi gîndit, după numele invitaților anunțați în program, cei mai mulți necunoscuți cititorilor români, că ediția a patra va fi cea mai incendiară de cînd se organizează Festivalul Internațional de Literatură de la București, FILB-ul, cum i-a rămas numele. Dintre oaspeții străini, Paul Bailey, Roman Simic, Declan Meade, Jean Mattern și Gheorghi Gospodinov, doar trei au cărți traduse în română. Croatul Simic, prozator și organizatorul unui puternic festival de proză scurtă, și irlandezul Declan Meade, editor al unei curajose reviste literare, The Stinging Fly, centrată pe literatura de ultimă oră, au fost  la prima întîlnire cu  cititorii de la noi (dar ce întîlnire!). Cu tot necunoscutul care a planat în jurul cărților acestor scriitori nu neapărat vedetă între preferințele (sau cunoștințele) cititorilor români, această ediție a adus la Clubul Țăranului Român mult mai mulți oameni ca-n alte dăți și un entuziasm afișat lejer și de public, și de invitați, și de moderatori, fără excepție. ‘

Reintalnirea cu o poeta pe care am cunoscut-o pentru prima data in anii 70, Elena Stefoi, ii este prilejuita din cronica lui Daniel Cristea-Enache despre cel mai recent volum al ei ‘Raport de etapa’: ‘… e o întreagă istorie aici: istoria unui clivaj și a unei neînțelegeri sistemice. Artiștii Occidentului liber și cei scăpați din lagărul socialist nu pot comunica în mod real. Reprezentările lor asupra lumii împărțite în care au trăit decenii la rînd diferă dramatic: și comic, în registrul de comedie neagră al poeziei. Imperfecțiuni găsim și de această dată (autoarea reia inutil imaginea cu „prapurii“ Cuvîntului înainte), însă discursul poetic e bine condus și dezvoltat, pe deconstrucția discursului standard al intelectualității occidentale stîngiste. Finalul, remarcabil, va scurtcircuita convențiile de conversație și reprezentare egal de lejere ale vesticilor alienați în putredul capitalism. Realitatea închisorii și a ospiciului, scoasă de după lozinci și concretizată o clipă, pune capăt comediei „înțelegerii“.’

Mihai Iovanel culege in blogul revistei Cultura ‘best of’ din aforismele lui Cornel Regman dintr-o carte aparuta recent la ‘Curtea Veche’. Un exemplu (best of the best?): ‘Înjurăturile românești cu trimitere fac parte din mătalimbaj.’

Rontziki de la ‘Evantaiul Memoriei’ a citit ‘O mie nouă sute optzeci şi patru’ a lui Orwell si ne impartaseste: ‘Construirea romanului, stilul lui Orwell, incursiunile în istorie, analiza regimului totalitar, stăpânirea mecanismelor psihologice care determină transformările interioare, ca să nu mai spun de personaje îl fac, în ochii mei, un scriitor desăvârşit. Nimic în plus, nimic în minus, toate ideile dezvoltate excepţional şi la o densitate cum rar am găsit.’

Blogul de carti care mi s-a adaugat in aceasta saptamana la Bookmarks este ‘Devoratorul de carti’. Cea mai recenta postare este dedicata ‘Femeilor’ lui Charles Bukowski: ‘După ultima pagină rămâi cu sentimentul că, dintr-un motiv sau altul, femeile sunt mai complexe, că au ceva în plus. Tot Hank o spune cel mai bine: „Îmi plăceau culorile hainelor lor; felul în care mergeau; cruzimea de pe unele chipuri; din când în când frumusețea aproape pură a unui alt chip, total și încântător feminină. Erau mai cu moț decât noi: plănuiau mult mai bine și erau organizate mai bine. În vreme ce bărbații se uitau la forbal sau beau bere sau jucau popice, ele, femeile, se gândeau la noi, concentrându-se, studiind, decizând dacă să ne accepte, să ne dea papucii, să ne schimbe, să ne ucidă sau, pur și simplu, să ne părăsească. În cele din urmă, nici nu prea conta. Indiferent ce făceau, noi sfârșeam singuri și nebuni.”’ Ca anexa puteti parcurge topul celor mai celebri 5 scriitori mustaciosi ai secolului XX. Lipseste Maxim Gorki.

(Dan)

Constantin Pistea povesteste despre o noua intalnire cu Dostoievski, prin intermediul ultimei lecturi, romanul „Jucatorul”: „Citind Jucătorul şi aflând că a fost scris în numai 26 de zile, ca o pauză la Crimă şi pedeapsă, am rămas (ca întotdeauna) uimit în faţa geniului. O carte comparabilă, ca ritm, cu romanele poliţiste nordice (ca să mă agăţ de o raportare actuală), care nu m-a plictisit nicio clipă. Dimpotrivă, l-am urmat foarte curios pe Aleksei Ivanovici, personajul mânat de însetarea teribilă de a risca la ruletă. Am văzut cum este construit mecanismul patimii pentru jocul de noroc, cum intri din curiozitate şi treptat visezi la mai mult. O mână invizibilă îţi aduce şansa în faţa ochilor, te încântă, dar te şi face să rişti mai mult, tot mai mult, până când, implacabil, pierzi şi praful din buzunare.”

Pe Capricornk13, ni se relateaza experienta intalnirii cu Catalin Dorian Florescu, venita dupa cartea bulgarului Dinev (citita in germana), si romanul sau „Drumul scurt spre casa”. O intalnire a trei exilati: „Un alter ego al său călătoreşte spre Timişoara, la puţin timp după decembrie 89, plecând dintr-un Zürich pe care puţini şi l-ar fi imaginat, o parte întunecată cu droguri şi drame sentimentale.  O oprire la Budapesta, pe urmele prietenului său italian exaltat, Luca, unde are o poveste de amor cu o unguroaică ciudată, cu o poveste de viaţă scary, împletită cu cea a iubitei lui Luca printr-o cumplită întâmplare demnă de viziunea probabil scenaristico-literară pe care o avem despre sălbăticia şi morbidul sufletului unguresc.  Şi o Românie regăsită aşa cum m-aş fi aşteptat eu, cinstit şi fără aroganţe de exilat, dar şi fără exagerată compasiune.  Cu uimire şi tristeţe, dar şi cu luciditate şi bun simţ.”

 (Jovi)

Contributori: Dan, Jovi