Colegii noștri de la SemneBune au împlinit de curând 6 ani, prilej pentru noi de a le ura mulți ani înainte și multe articole la fel de interesante. Cu acest prilej, a apărut și o anchetă a editorilor site-ului despre 6 autori de nota 10. Iată ce a răspuns, la început, Andreea Banciu: ”Deci, 6 ani de SemneBune, 6 autori care mi-au rămas întipăriți în minte, de-a lungul timpului. Grea decizie, dar fac o încercare oarecum cronologică: prin liceu l-am descoperit pe Charles Baudelaire. Relația mea cu poezia nu a fost cea mai roză, de-a lungul timpului, dar mi-amintesc că „Florile răului” m-au transformat subit din cititor frivol, în cititor avid, care nu concepe lumea fără un volum în geantă. Apoi, prin facultate, m-am îndrăgostit de romanul victorian și l-am recitit de vreo 3 ori pe W.M. Thackeray, pentru că îi gustam stilul satiric și pentru că Becky Sharp (Bâlciul deșertăciunilor) rămâne în continuare unul dintre personajele mele preferate. Prin anul trei, odată cu fascinația mea pentru America, l-am descoperit pe John Updike, unul dintre greii literaturii universale (nerecunoscuți complet, dacă e să mă întrebați pe mine). Precizia și detașarea cu care autorul american a tratat societatea americană ca pe un pacient sub bisturiu, imaginea panoramică asupra vremurilor în schimbare din tetralogia Rabbit, sensibilitățile descoperite în Teroristul îmi confirmă de câtă profunzime psihologică și de cât rafinament narativ este capabilă literatura americană.”
Ema s-a gândit ca în luna august să citească numai literatură românească, așa că trebuie să-i urăm success, frumoasă idee și frumoasă inițiativă de a atrage cât mai mulți cititori în acest gen de eveniment: ”M-am gândit: cum ar fi ca în luna august să citesc doar autori români? Hai, că nu poate fi chiar așa de greu, ba pare destul de realizabil, și cu siguranță literatura străină poate să aștepte un pic. Așadar, pentru mine, luna august este luna în care voi citi numai și numai literatură română. De fapt, de acum încolo, luna august va fi dedicată literaturii autohtone, fără să o exclud nici din restul anului, deși ritmul nu va mai fi același. De ce să țin această mică nebunie doar pentru mine? M-am hotărât să vă spun și vouă din timp, poate se mai găsește cineva care mi se alătură, chiar dacă nu va citi exclusiv literatură română. Că vom fi doi, că vom fi zece, că vom fi treizeci, eu zic că e mai bine decât niciunul, și, cine știe, poate cineva, undeva, chiar are nevoie de un astfel de impuls pentru a se apuca de o carte românească pe care o amână de multă vreme. ”
Diana scrie pe Țara mea inventată despre ”Ucenicul arhitectului”, de Elif Shafak: ”Elif Shafak face parte dintre acei scriitori de la care nu poti sa ai asteptari pentru ca mereu vei fi uimit. Dupa Lapte negru, Cele patruzeci de legi ale iubirii si Onoare, chiar nu ma gandeam ca voi gasi la ea inca un alt fel de poveste. Dar iata ca si de data aceasta sunt surprinsa. Ucenicul arhitectului se indreapta intr-o cu totul alta directie fata de celelalte carti citite de mine, scriitoarea abordand acum fictiunea istorica si o face atat de bine incat cele 400 de pagini parca iti zboara printre degete. Inspirata de un tablou in care apar in plan secundar un baiat si un elefant, Elif Shafak construieste o poveste complexa in care insereaza cu indemanare metafore despre viata, detalii istorice, personaje si locuri reale. Paginile cu descrieri arhitecturale sunt cu adevarat pasionante, ceea ce e destul de greu de obtinut dar Shafak mestereste frazele cu mare abilitate, astfel incat si o persoana deloc interesata de arhitectura le citeste cu interes.”
Simona scrie pe Lumea lui Sim despre Durere, de Zeruya Shalev: ”Cartea mi s-a părut foarte interesantă și am citit-o fără probleme într-o zi, chiar dacă nu eram neapărat într-o stare care să necesite o lectură mai profundă. Aș fi fost și mai încântată dacă autoarea decidea să acorde mai multă importanță și unor probleme mai de ansamblu (atentatul, societatea). Mi s-a părut că universul era restrâns în jurul ei și al problemelor cu care se confruntă. Lucru pe care îl înțeleg pe deplin, dar am simțit că e un element care ar fi putut aduce un plus în lectură. Am înțeles că Zeruya are mai multe cărți traduse în limba română și sunt curioasă să le citesc pentru a-mi da seama dacă acesta este stilul ei, concentrat foarte mult pe individ și pe introspecție sau dacă abordează și alte tematici.”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–Interviu Desiree Halaseh: ”Nici un loc în care ajung nu e doar o destinație. Ele devin în scurtă vreme mamă, tată, masă și pat”
-”Răspunsuri la toate întrebările copiilor”, de Sophie de Menthon și Alexia Delrieu
–Fragment în avanpremieră: ”Reprezentări ale memoriei în filmul documentar”, de Alexandru Solomon
–Fragment în avanpremieră: ”Un bob de grâu”, de Ngugi wa Thiong’o
–Fragment în avanpremieră: ”Veneția”, de Jan Morris
2 comments
Îți mulțumesc, Jovi! 🙂
Cu multă plăcere, Ema!