Foarte interesant este interviul luat de Eva Galambos lui Andrei Oisteanu, cu ocazia implinirii unei ‘varste rotunde’: ‘EG: Vreau să vorbim despre lucrarea care vă caracterizează într-un fel şi pentru care aţi devenit foarte cunoscut în lume –„Imaginea evreului în cultura română”. Aţi obţinut premii importante (Academia Română, Uniunea Scriitorilor, B’nai B’rith Europe etc.) pentru trei ediţii româneşti, dar şi pentru ediţii străine: în engleză, franceză, germană, maghiară şi acum în italiană. Ce v-a determinat să scrieţi această carte? AO: A fost un complex de împrejurări norocoase. Am publicat un studiu despre imaginea evreului în folclorul românesc. Studiul a fost citit de mai mulţi savanţi, profesori şi cercetători de la Universitatea din Ierusalim, care mi-au propus o bursă de trei ani pentru a scrie un studiu amplu privind imaginea evreului în cultura română în general, plecând de la imaginea sa în cultura tradiţională. La primirea acestei burse am fost sprijinit de Leon Volovici (z.l.) şi Moshe Idel. Într-adevăr, această carte mi-a deschis uşi pe care alte cărţi nu au reuşit să o facă. Era un interes pentru subiectele evreieşti. Nu existau studii care să acopere spaţiul românesc. Comunităţile evreieşti din Ungaria, Polonia sau Rusia sunt foarte vocale, foarte prezente, au un lobby cultural şi politic foarte puternic. România nu a beneficiat de aşa ceva. A rămas un fel de pată albă pe harta est-central europeană. Cu această lucrare am dat ceva culoare acestei pete albe. A contat şi modul în care am abordat subiectul: nu istoric, ci antropologic. Am căutat să identific stereotipiile şi clişeele antisemite, modul în care ele au trecut din cultura populară în cea înaltă sau din alte culturi est-central-europene în cea română. Acest mod comparativ i-a interesat pe editori şi pe cititori. Multe prejudecăţi antisemite sunt comune culturilor est-central europene, dar există specificităţi care pot fi evidenţiate. În plus, am vrut să văd prejudecăţile faţă de evrei în comparaţie cu cele privitoare la alte minorităţi etnice. Am constatat de pildă fapul că stereotipiile faţă de romi sunt în general negative, în schimb, cele faţă de germani sunt de regulă pozitive. La evrei, alături de cele negative, se recunosc şi unele pozitive, dar ele basculează în stereotipii negative. De tipul: evreul e deştept, dar îşi foloseşte inteligenţa ca să fraudeze.’
LaPunkt publica o serie de articole legate de cartea editata de Simona Preda despre Regina-Mama Elena, carte aparuta la Editura Corint: ‘În anul 1940 Elena s-a întors în România la chemarea fiului ei, regele Mihai, care era acum pe tronul României (tatăl său, Carol, abdicase în cursul lunii septembrie) și care i-a acordat titlul de regina-mamă Elena a României. A fost un real sprijin pentru fiul ei regele și o prezență discretă în viața publică. A ajutat foarte mulți evrei, iar în timpul dictaturii lui Antonescu, a fost cea care i-a cerut acestuia ca evreii din Cernăuți, care nu fuseseră încă deportați, să rămână acolo. Istoria o amintește ca fiind salvatoarea multor evrei din Transnistria și ajutorul cu care în perioada 1943-1944 mii de evrei s-au putut întoarce acasă. Numele reginei-mame Elena a României este înscris în „Grădina celor drepți între popoare” pe Zidul de Onoare aflat lângă Muzeul din Ierusalim, monument ridicat în memoria celor care au ajutat evreii în al Doilea Război Mondial.’
Emil Calinescu are acum si un blog literar. Pe el isi face debutul Raluca Cincu scriind despre cartea lui Petru Cimpoesu ‘Simion Liftnicul’. Emil scrie pe Facebook ca asteapta parerile noastre despre aceasta prima recenzie. Sincer, cred ca astept ceva mai mult de la o recenzie pe un blog, Raluca scrie despre ce este vorba in carte, dar nu si daca i-a placut sau nu i-a placut, daca o recomanda sau nu cititorilor blogului. Aceasta ar fi diferenta dintre o recenzie si o promovare editoriala. Ceea ce scrie ea aduce mai degraba a promovare. ‘După cum cred ca v-ati dat seama, actiunea romanului se petrece in, dar mai ales in jurul unui lift. Un lift dintr-un bloc din Bacau, in perioada de tranzitie postdecembrista (prin ’97), perioada in care romanii inca isi caută dezorientati sensul, confirmarea de sine. Așa si locatarii blocului cu pricina: unii cred ca sensul in viata il reprezinta banii, asa ca apeleaza la 6 din 49, Caritas, sistemul Multi-Level Marketing sau predau cursuri de Tantra Yoga la domiciliu, altii apuca drumul bisericii, sperand la ajutor divin, altii cred in iubire (fie ea si extraconjugala) si o traiesc ferindu-se de ochii curiosi ai vecinilor, iar domnul Ilie se va pronunta despre acest lucru dupa ce termina de reparat motocicleta făcuta bucati in mijlocul apartamentului sau.’
Adriana Gionea scrie la PostModern despre ‘Carnaval’ de Rawi Hage, aparuta in colectia ‘Romanul secolului XXI’ a editurii: ‘Carnaval este un roman cuceritor pentru un dependent de lectură. Nu numai datorită personajului central, un taximetrist care abia mai are loc în apartamentul său din cauza sutelor de volume, ci şi talentului de povestitor erudit al acestuia. Prin vocea personajului său, Rawi Hage te aruncă într-o mare de poveşti ameţitoare, unele candid-melancolice ori sentimental-carnavaleşti precum un film de Fellini, altele demne de un realism urban cinic.’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–Editorial Bogdan Costin – ”Dacă mâine intrăm într-un nou regim totalitar, ce romane românești noi credeți că vor fi interzise?”
–Lansare de carte ”Cox sau mersul timpului”, de Christoph Ransmayr
–Lansare de carte ”Cartografia lumii de dincolo”, de Laura T. Ilea
-”Geniul păsărilor”, de Jennifer Ackerman
–Editorial-”Proza este locul unde poate fi descoperit mai ușor omul din spatele scriitorului” (Simona Antonescu, FILIT 2018)
–Editorial-”Este nevoie de implicarea scriitorilor” (Dorina Rusu, FILIT 2018)
–Small talk with the honourable John Galsworthy
–Editorial-”Mi-ar plăcea ca oamenii să citească Ion Creangă” (Andrei Crăciun, FILIT 2018)
–Editorial-”Respir prin ceea ce scriu” (Jon Kalman Steffanson, FILIT 2018)
–Editorial-”Vasile Pogor și Nicolae Gane merită să ne întoarcem în timp și să scriem despre ei” (Iulian Ciocan, FILIT 2018)
–Editorial-”Mă lupt ca literatura de calitate să ajungă la cât mai mulți oameni” (Raisa Beicu, FILIT 2018)
