Pe Bookiseala.ro, Andrei Codrescu declara intr-un interviu ca „Facebook şi celelalte „social networks” sunt instrumente de scărpinat spinarea Diavolului”.
Iata primul schimb de replici:
‘- Cu ce v-a supărat reţeaua lui Mark Zuckerberg?
– Mi-a irosit timpul, ceea ce am ştiut înainte de-a deschide un cont pe Facebook, dar pentru că-s ardelean nu cred în ce nu provine din experienţa mea directă. Când am văzut cu ochii mei pe ceas că trei ore treceau în fiecare zi după ce deschideam Facebook, m-am trezit. El îmi furase trei ore în care-aş fi putut să fac ceva mai util, să tai lemne, de exemplu.’
Vladimir Tismaneanu scrie pe blogul sau ‘Memorie, libertate, moderatie’ sub titlul ‘Sfarsitul ideologiei. In memoriam Daniel Bell (1919-2011)’ despre sociologul american stins din viata in saptamana care a trecut: ‘Daniel Bell, care s-a stins din viata la 91 de ani, a fost unul dintre gigantii stiintelor sociale, un intelectual critic care a ilustrat stralucit vocatia liberalismului anticomunist in veacul marilor seisme ideologice. Cartile sale raman repere inconturnabile pentru intelegerea trecutului, analiza prezentului si anticiparea viitorului. Sa amintesc aici clasicul volum, in fapt o culegere de eseuri filosofico-sociologice, The End of Ideology, o carte menita sa surprinda extinctia eshatologiilor, a teleologiilor si a teologiilor politice in anii 60. Sintagma a facut o spectaculoasa cariera, a fost mai citata decat a fost citita cartea, ceea ce l-a determinat pe profesorul care preda atunci la Columbia University sa se planga in repetate randuri de faptul ca ar fi fost gresit inteles, ca nu a sustinut sub nici o forma decesul ideologiei in genere, ci al proiectelor grandioase de restructurare absoluta a realitatii. Ideea-cheie era ca marxismul incetase a mai inspira credinte arzatoare, ca se intrase intr-o epoca in care vechile modele de analiza sociala sufereau de o iremediabila obsolescenta.’
In numarul 3 al ‘Romaniei Literare’ Felicia Antip publica sub titlul ‘Ca musca-n lapte’ prima parte a recenziei sale la cartea lui Jonah Goldberg ‘Fascismul liberal. Istoria secretă a stângii americane de la Mussolini la politica semnificaţiei’ aparuta in traducere romaneasca la Polirom: ‘De când scriu despre cărţi străine, am spus mereu că o traducere sau alta a ajuns la noi prea târziu pentru că autorul ar fi meritat să fie cunoscut şi de cititorii români atunci când maniera, subiectele lui, aveau prospeţime, aduceau ceva nou şi stârniseră un curent de opinie sau o reacţie puternică (entuziastă, de indignare şi condamnare, de uimire, nu contează) în opinia publică din alte ţări. În cazul de faţă, mă simt îndemnată, pentru prima oară, să spun exact pe dos: putea să mai aştepte. Nu, nu mi-e dor de cenzură. Orice tipăritură are drept de cetate, cu cât mai multe cărţi, cu cât mai multe puncte de vedere, cu atât mai bine pentru lărgirea perspectivei, pentru favorizarea dreptului de a alege (un mod de expresie literară, un tip de subiecte sau preocupări, o direcţie estetică, politică, etc.) în deplină cunoştinţă de cauză. Îmi dau însă seama că un asemenea titlu (chiar si numai titlul, cu derutanta lui contradicţie în termeni) pică azi ca musca-n lapte, ţinând seama de starea de totală confuzie ideologică de la noi.’
In rubrica de Arte a Jurnalului National apare un interviu cu Victor Neumann pe tema volumului „Istoria României prin concepte. Pespective alternative asupra limbajelor social-politice” aparut la Polirom:
‘-Se „vede” mai bine istoria României din afara ei ?
– Întrebarea dvs. este binevenită. Cred că am ajuns într-un punct al dezvoltării ştiinţelor umaniste şi al ştiinţelor sociale în care este foarte util să cooperăm cu specialiştii din alte state europene şi din America. Interferenţa preocupărilor româneşti şi internaţionale contribuie la dobândirea unei mai documentate şi mai corecte înţelegeri a istoriei României în context zonal şi continental. Chiar integrarea în Uniunea Europeană presupune o altă abordare a istoriei, cu informaţii provenind din arhivele şi bibliotecile din străinătate, cu metode de lucru similare sau apropiate colegilor europeni, cu şansa de a vedea evoluţiile locale într-o perspectivă comparativă, transnaţională. Istoricii germani, de exemplu, (mulţi sunt prezenţi cu studii ample în cartea pe care am editat-o), după al doilea război şi-au schimbat atât instrumentele de lucru, cât şi perspectiva teoretică asupra istoriei. Îmi pare că, după două sisteme totalitare în care ideologiile radicale au acaparat scrisul istoric, este la fel de necesar şi în cazul românesc să se petreacă o înnoire’
(Dan)
“De la o vreme, în colecţia „Fiction Connection“ de la Editura Trei poţi găsi nişte policier-uri nordice excelente, neguroase cu dichis şi curat vikinge în şarjele thrilleriste.” Iata ce ne spune Claudiu Constantinescu despre Arnaldur Indridason, Oraşul borcanelor, traducere de Monica Vlad, Colecţia „Fiction Connection“, Editura Trei, 2010.
Apreciem pe cei aproape de noi si care isi gasesc norocul! Iata ce ne spune prietena noastra Tetris in aceasta saptamana pe blog.
Anul 2011 a inceput de ceva vreme, dar evaluarea anului trecut inca continua. Lucia Verona a initiat un concurs sub forma de leapsa pentru a afla care sunt cele mai cele bloguri din 2010. Si iata ce ne spune si Tetris despre nominalizari „blog de blog”
Desi subiectul nu se incadreaza in ceea ce intelegem prin “blogosfera literara”, totusi realizarile prietenei mele Rozina inseamna pentru mine foarte mult, inseamna talent si arta cu impact larg cultural. Bratarile si celelalte accesorii pe care le creaza si le lucreaza cu multa daruire aduna motive plastice din toata lumea si ne incanta ochii.
De pe blogul “romanialtfel” al principelui Radu Duda iata o postare plina de caldura privind topnews din viata Principelui William.
(Delia)
“Există o colecție la Editura All care se numește Cărțile adevărate și din care dețin aproape toate aparițiile. Evident cărțile nu sunt chiar niște mari opere literare și sunt scrise în general de oameni obișnuiți care au considerat că au o poveste interesanță de spus. Așa s-au născut aceste căți, din care v-am mai povestit în anii trecuți de experința Corinnei Hoffman în Africa sau de Darfurul lui Daoud Hari în Translatoul.”, ne spune Bianca intr-un articol intitulat chiar “Cartile adevarate”. Marturisesc faptul ca sunt cateva care mi-au atras atentia tocmai prin locul unde s-au petrecut intamplarile, prin lumea exotica si necunoscuta noua pe care ne-o infatiseaza.
In saptamana ce a trecut cateva bloguri culturale au raspuns la intrebari literare foarte interesante: care e cel mai bun – si care e cel mai overrated – autor sudamerican din sec 20. Raspunsurile, la fel de interesante, le puteti citi pe blogurile participante, eu le-am citit pe Blogul de carti, la AdinaB (“Scriitorul latino-american preferat este fara indoiala Mario Vargas Llosa, el cel care-i povestasul perfect. le are pe toate: looks, faima, glorie, inamici faimosi, cartografiaza ca nimeni altul structurile puterii si ilustreaza cu pricepere revolta, rezistenta si infrangerea. ma astept ca in orice clipa sa-i creasca si o pereche de aripi.
Scriitorul cel mai overrated, pe de alta parte, este fara indoiala cel care ilustreaza in mod ilustru absenta tuturor calitatilor de mai sus. incepe cu “co”, se termina cu “elho” si este pare-se brazilian.”).
Dragoş se întreabă care e scopul vieţii românilor, care este idealul acestora, dacă au planuri pentru ziua de maine sau pentru viitorul indepartat. Postarea este delicioasa, mai ales ca discutia provine din realitatea imediata, plecand de la locul de munca al autorului.
In sfarsit, de la Raulnecesar, am preluat un Trilogy meter, cu ratingurile celor mai importante trilogii din istoria cinematografiei.
(Jovi)
Contributori: Dan, Delia, Jovi
1 comment
Mersi de menționare 🙂