”Pogromul de la Iași”, de Radu Ioanid
Album realizat dupa o idee a dr. Alexandru Florian – Director al Institutului pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel”
Curtea Veche Publishing, Institutul pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel”, 2014
Cuvant inainte de Elie Wiesel
Introducere de Alexandru Florian
In anul 2012 am vizitat Iasiul, prilej cu care am pastrat momente de reculegere atat la monumentul ridicat spre neuitarea victimelor Pogromului, cat si la fosta Chestura de Politie. O istorie rusinoasa a Romaniei, asumata cu responsabilitate, o istorie dureroasa si pentru familia mea (ca si pentru multe altele care au pierdut fiinte dragi), o istorie cu greu depasita de catre supravietuitori (si ma refer aici la doua personaje extraordinare pe care mi-a fost dat sa le cunosc indeaproape – supravietuitori ai Trenului Mortii – regizorul Andrei Calarasu – z”l si ing. Iancu Tucarman – Dumnezeu sa-i dea sanatate si ani frumosi).
“13.000 de evrei au murit în timpul Pogromului de la Iaşi, care a avut loc între 27 şi 30 iunie 1941. Pe 27 iunie, mareşalul Antonescu i-a ordonat comandantului militar de la Iaşi să „cureţe oraşul de jidani”. Mii de evrei au fost omorâţi la secţiile de poliţie (chestură) din oraş. Alţi 4.000 de oameni au fost îmbarcaţi în vagoane de vite şi duşi cu trenul la Podu-Iloaiei şi Călăraşi, unde, până în septembrie, au fost trimişi la muncă forţată. Apoi, au fost lăsaţi să plece înapoi în Iaşi, unde au făcut din nou muncă forţată. În trenurile morţii, au murit în jur de 2.600 de oameni, conform Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului în România”.
Aparitia acestui album-monografie, datorita determinarii si ravnei istoricului Radu Ioanid (la ideea si imboldul lui Alexandru Florian si sub egida Institutului pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel”) si cu contributia Editurii Curtea Veche (de mare calitate conceptual-grafica) – si lansarea acestuia in noiembrie 2014 la Targul de Carte “Gaudeamus”, reprezinta un act inalt de restituire istorica si de comemorare a atator vieti nevinovate, curmate cu brutalitate si cruzime.
Un album care da frisoane cititorului. Pentru ca, pe langa textul documentat, concis si sobru, care prezinta in subcapitole “Pregatirile”, “De ce la Iasi?”, “Prologul masacrului”, “Inceputul calvarului”, “Masacrul in oras”, “Primul <Tren al Mortii>”, “Al doilea <Tren al Mortii>”, “Bilantul pogromului” si “Procesul criminalilor de la Iasi”, urmeaza fotografiile-document, cutremuratoare.
Elie Wiesel (laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1986), in “Cuvant inainte”, chiar subliniaza faptul ca “E nevoie de multa putere, pentru a citi aceasta carte de la prima pana la ultima fila”. Pentru ca “autorul nu se multumeste cu o evocare a trecutului numai prin fotografii: el insista sa ne dezvaluie istoria prin ochii supravietuitorilor si prin portretele victimelor”. Si tot Elie Wiesel isi incepe acest “Cuvant inainte”, spunand: “Chiar daca nu au existat camere de gazare la Iasi, tot restul a fost acolo.”
Alexandru Florian, Director al Institutului pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel” subliniaza si el faptul ca a “resimtit nevoia ca imaginile sa fie precedate de un text accesibil, dinamic si explicativ. Istoricul Radu Ioanid , de la Muzeul memorial al Holocaustului din Washington, s-a raliat proiectului nostru si ne-a pus la dispozitie o naratiune care, prin recursul la documente de arhiva si marturii, completeaza si sustine mesajul imaginilor.”
Radu Ioanid este Directorul Diviziei de Programe Arhivistice Internationale, Centrul de Studii Avansate asupra Holocaustului, din cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului, Washington, D.C. S-a nascut la Bucuresti si a studiat in Romania si in Franta.
Un articol interesant semnat de istoricul Adrian Cioflanca din Iasi, il puteti consulta pe LaPunkt.ro.
Si pe Facebook, puteti accesa pagina 29 Iunie 1941.
Cuvintele cu care incheie Alexandru Florian Introducerea sa – sunt extrem de edificatoare in sustinerea acestui demers editorial: “Prin publicarea unei astfel de carti, cred ca facem un pas mai departe, inspre publicul larg. Ii oferim argumente pentru interpretarea cu umanitate a unei tragedii unice.”
