”Din Antarctica la Scărișoara. Pe urmele lui Emil Racoviță”, de Cristian Lascu și Helmut Ignat
Editura Humanitas, Colecția Memorii/Jurnale/Călătorii, București, 2020
”Corabia Belgica a pornit la drum cu un scop ambițios. Să facă cercetări complexe în necunoscuta Antarctică și în zona australă. Cunoștințele geografice despre al șaptelea continent erau extrem de sumare și explorarea lui părea să fie cea mai mare provocare a timpului. Astfel, Belgica a fost prima expediție științifică care și-a propus să studieze metodic Antarctica.” (pag. 62)
Tânărul biolog Emil Racoviță (avea, pe atunci, 29 de ani) a plecat spre Antarctica în 1897, într-o expediție științifică, dar care a devenit, în cele din urmă, o călătorie fabuloasă, legendară, în condiții extreme. Peste ani, o expediție pe urmele sale i-a avut ca protagoniști pe cercetătorul Cristian Lascu și fotograful Helmut Ignat, care au ales, la final, să povestească totul într-o frumoasă carte-album, construită pe trei paliere principale: viața lui Emil Racoviță și aventurile sale din Antarctica, propria lor aventură pe urmele sale, respectiv pasiunea lui Racoviță pentru lumea ghețurilor și mai ales pentru cea a peșterilor.
Reconstituirea expediției lui Racoviță, plecat la 15 august 1897 din Anvers, este realizată în paralel cu noua expediție, realizată mai mult de o sută de ani mai târziu. În trecut, problemele au fost nenumărate, iar condițiile extrem de vitrege, inclusiv celebra înghețare a corabiei și o iernare atipică în Antarctica; din fericire, au știut să gestioneze proviziile, să facă o barieră împotriva frigului și să treacă cu puține victime și îmbolnăviri până în primăvară, cercetând în continuare fauna continentului înghețat. Ilustrarea prin text și fotografii inedite este excepțională.
Călătoria lui Lascu și Ignat este cu mijloace moderne, cu o navă bine echipată, care își ghidează călătoria în aplicații și navigație prin satelit. Nu sunt deloc emoții în privința itinerariului și al complicațiilor, în schimb emoțiile vin din reîntâlnirea, peste ani, cu zonele prin care a trecut Emil Racoviță. Și, desigur, lumea descoperită de Julius Popper, un alt explorator de seamă al zonei Țării de Foc, locul de unde pleacă orice expediție spre Antarctica (și care a dat denumiri interesante în zonă, majoritatea acestora fiind modificate mai târziu: Cordiliera Carlos de Rumania, Valea Popper, Lacul Sinaia, Sierra Carmen Sylva). Un astfel de moment, care a meritat un capitol distinct, este Insula Cobălcescu, botezată de Racoviță după numele maestrului din domeniul științelor naturale, Grigore Cobălcescu. 3-4 hectare, stâncoasă, plină de pinguini, dar și cu un sfinx, un chip de piatră, imortalizat de Helmut Ignat:
O parte importantă a volumului tratează viața lui Emil Racoviță și pasiunea sa, descoperită mai târziu, pentru peșteri. Cel care este mai degrabă cunoscut pentru înființarea unei noi științe, speologia, a făcut totul pentru ca această pasiune a sa să devină recunoscută la nivel mondial și, în plus, nu a rămas nici în birou, așa cum o fac mulți cercetători. El a mers personal în peșterile din lume, dar mai ales din România, a explorat spații noi și a valorificat aceste zone din punct de vedere științific și turistic. Peste ani, autorii acestei cărți au ajuns (și au fotografiat) locuri precum Peștera Scărișoara, Vârtop, Zgurăști, Peștera Urșilor, Măgura, Coliboaia.
Racoviță a cercetat urmele oamenilor timpului, a făcut însemnări prețioase în jurnalul său și schițe ale peșterilor cercetate, după cum a făcut descoperiri privind animalele preistorice. A întemeiat Institutul de Speologie de la Cluj-Napoca, în 1920, primul de acest gen din lume, fiind astfel un vizionar, un om de știință deschis noilor cercetări și conștient în privința trecutului istoric:
”Abia recent am înțeles că la temelia noii științe a fost un demers metodologic menit să aducă argumente în favoarea evoluției. Mi se pare important de subliniat asta astăzi, când frecvent, și uneori chiar printre membri ai corpului academic, există o anumită pudoare legată de darwinism și chiar contestări ale teoriei evoluției. Ca o ironie, Institutul de Speologie de la Cluj al Academiei Române, creat de evoluționistul Racoviță, a fost condus timp de câțiva ani de un cercetător convertit la antievoluționism, devenit azi chiar un guru cu priză la publicul creaționist.” (pag. 135-136)
”Din Antarctica la Scărișoara. Pe urmele lui Emil Racoviță” este despre poveste, iar textul care însoțește acest album este interesant și conține nenumărate momente inedite. Cu toate acestea, tonul este dat fotografiile excepționale, care vă vor îndemna să păstrați volumul cât mai la îndemână, în biblioteca voastră, și să porniți și dvs. în exploatarea acestui continent care îi tentează acum, din ce în ce mai mult, pe turiști. Cât mai există ”indiferența” pinguinilor și a focilor, dar și tratatul care protejează Antarctica, mai aveți o șansă să îl vedeți neîntinat de exploatările petrolifere sau de activități militare.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: Libhumanitas.ro, Facebook.com, Youtube.com)
