„Monstrul din prag”, de H.P. Lovecraft
Editura Vremea, București, Colecţia Roşu şi Negru, 2007
Traducere de Silvia Colfescu
Groaza, mitologia Cthulhu, anxietatea macabră în fața neantului spațiului, vulnerabilitatea psihică, imensitatea universului, adus uneori în pragul apocalipsei, sunt notele distinctive ale scrierii lovecraftiene. Aceste teme sunt prezente în volumul publicat de editura Vremea, care însumează o serie de povestiri, precum „Cazul Charles Dexter Ward“, „Dincolo de zidul somnului“, „Șobolanii din ziduri“, „Cel ce bântuia în bezne“ și, desigur, „Monstrul din prag“.
În cele cinci povestiri, Lovecraft nu ezită să ne arate cea mai întunecată față a literaturii horror. Oriunde s-ar afla, eroii autorului se află mereu în primejdie, urmăriți de ființe supranaturale, fantastice, însetate de paranormal. Acestea pândesc momentul oportun pentru a ataca și a pune stăpânire pe sănătatea psihică a personajelor, pentru a-i trimite într-o lume macabră, departe de limitele timpului, spațiului și conștiinței umane. Ocultul, ezotericul, astronomia, știința, alchimia, toate se îmbină în aceste povestiri, creând lumi nebănuite și obscure.
Personajele lui Lovecraft sunt, în general, izolate, cu variate cunoștințe oculte și științifice, instabile psihic, încercarea lor nestăvilită de a descoperi misterele și adevărul declanșând stări de nebunie, paranoia, delir. Aceste aspecte culminează cu sfârșitul tragic al eroilor, care sunt incapabili să explice evenimentele paranormale apărute în viața lor. De exemplu, prima și cea mai vastă nuvelă din volum, „Cazul Charles Dexter Ward“, surprinde dezumanizarea lui Dexter Ward, un tânăr care își descoperă o rudă îndepărtată, pe Joseph Curwen, originar din Salem (oraș celebru pentru procesele intentate unor persoane învinuite de vrăjitorie).
“Demenţa veritabilă veni câțiva ani mai târziu: atunci când Ward a găsit portretul și hârtiile lui Joseph Curwen; când a făcut o călătorie în țări îndepărtate și a plasmodiat invocări înspăimântătoare în împrejurări stranii; când a primit anumite răspunsuri la aceste invocări și a scris o scrisoare disperată; când mai multe morminte au fost violate; când memoria pacientului a început să uite toate imaginile lumii moderne, în timp ce vocea îi slăbea, iar aspectul său fizic se schimba. Numai în cursul acestei perioade – declară Willett – personajul lui Ward capătă un caracter de coșmar.” (pag. 10)
Deși se află printre cele mai scurte povestiri, „Dincolo de zidul somnului“ mi s-a părut a fi cea mai captivantă și intrigantă, deoarece Lovecraft creează un subiect inedit care îmbină psihologia, psihanaliza, astronomia, știința, science-fiction și discriminarea clasei sociale. Un stagiar consideră că gândirea umană este alcătuită din mișcare moleculară sau atomică, aparatul pe care îl construiește transformând mesajele unei „entități luminoase“, care stăpânește corpul lui Joe Slater, în unde radio. Deși simptomele bolii lui Joe Slater sunt asemănătoare schizofreniei, internul reușește să comunice cu ființa cosmică, fiind „nucleul unui lucru ce-mi depășea înțelegerea și care, încă și mai mult, depășea înțelegerea confraților mei întru știință și medicină, mult mai experimentați ca mine, dar mai puțin imaginativi“.
„M-am întrebat adesea dacă majoritatea oamenilor își dă vreodată osteneala să cugete la înțelesul înfiorător al unor vise și la lumea întunecată din care vin ele. Fără îndoială că năzăririle noastre nocturne nu sunt – cele mai multe – decât reflexe plăpânde și imaginare ale celor întâmplate în starea de trezie (să mă ierte Freud cu simbolismul lui copilăresc). Cu toate acestea, mai există și alte vise, al căror caracter ireal nu lasă loc unei interpretări banale. Efectul lor impresionant și un pic neliniștitor sugerează posibilitatea întrezăririi unui domeniu de existență a minții tot atât de important ca și viața fizică și totuși separat de ea printr-o barieră de netrecut.” (pag. 141)
Pentru Lovecraft, femeile, minoritățile și săracii nu erau capabili să studieze știința, iar acest lucru este descris în capacitatea mintală limitată a protagonistului Joe Slater, descris drept un „înapoiat“, un „inferior în chip jalnic prin mentalitate și limbaj“. Deși stagiarul și-a exprimat empatia față de Joe Slater, acesta continuă să îl folosească drept experiment de laborator, ajungând să-l ucidă pentru a duce la capăt experimentul său. Astfel, precum sunt prezentați și alți cercetători de către Lovecraft, descoperirea adevărului și a misterului alterează perspectiva omului asupra realității și conduce la pierderea sănătății mintale.
Fiind prima mea întâlnire cu scrierile lui HP Lovecraft, pot spune că universul horror creat de acesta m-a impresionat plăcut prin multitudinea de idei pe care autorul le combină credibil – oamenii ca marionete ale unor forțe supranaturale, limitele de înțelegere ale acestora și autenticitatea mitologiei proprii (Cthulhu).
