„Paradis”, de Abdulrazak Gurnah
Editura Litera, Colecție Clasici Litera, București, 2024
Traducere: Andreea Nastase
În anul 2021, scriitorul Abdulrazak Gurnah a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură, Academia l-a apreciat pentru reprezentarea sinceră și plină de compasiune a efectelor colonialismului asupra refugiaților. În romanul Paradisul (publicat inițial în anul 1994), una dintre cărțile la care mi-am dorit foarte mult să ajung, suntem invitați să urmărim drama lui Yusuf, un băiat de 12 ani din Africa de Est, a cărui soartă se schimbă din momentul în care se desparte de familie fără voia sa. Nevoit să-l urmeze pe așa-numitul său unchi pe nume Aziz, despre care va afla mai târziu cine este cu adevărat, pornește într-o călătprie care-l va schimba în totalitate.
Povestea lui Yusuf este de departe una care ne pune din start într-o poziție incomodă, o poziție din care trebuie să reevaluăm ceea ce se înțelege prin libertate, civilizație și cultură. Am fost impresionată de modul lipsit de încărcătură emoțională în care băiețelul descoperă că omul ăpe care îl considera inofensiv este cel care îl lipsește de libertate. O informație care nu declanșează o criză existențială, devenind conștient de faptul că există un anumit joc de putere și anumite raporturi între oameni, toate pliate pe tot felul de credințe care generează prejudecăți.
Autorul ne invită printr-o narațiune făcută la persoana a III – a singular să privim evenimentele de pe umerii lui Yusuf, ceea ce creează o atmosferă ambiguă, plasându-l pe cititor într-un univers complex din punct de vedere istoric și cultural, fără să-i ofere prea multe explicații. Cititorul descoperă lumea în funcție de cum și cât o face Yusuf, dacă la început Aziz era un unchi de treabă care îi vizita destul de rar și care primea de fiecare dată un regim special, cu înaintarea în poveste ni se relevă faptul că nu era deloc așa. Imaginea de om bine intenționat ajunge să fie a omului care-l privează de libertate.
Modul în care este construită acțiunea, faptul că invită cititorul să participe activ la construirea sensurilor, într-un proces continuu de decodificare, face lectura să fie un fel de puzzle complex. De-a lungul romanului, cititorul trebuie să își formeze o imagine din ce în ce mai detaliată în ce privește evoluția personajului principal, dar și asupra lumii în care trăiește acesta. Gurnah ne propune o poveste emoționantă a unei realități care se află la intersecția dintre istorie și ficțiune, la intersecția dintre tradițiile africane și influențele coloniale, nimic nu este revelată într-o lumină părtinitoare.
Din punct de vedere formal, romanul are un stil narativ fluid și complex, în care tehnicile narative sunt utilizate pentru a oferi mai multe perspective asupra situației lui Yusuf. Gurnah se joacă cu perspectivele, alternând descrierea faptelor și a evenimentelor cu cea a lui Yusuf asupra propriei sale persoane. În ciuda faptului că vorbim despre o narațiune la persoana a III a singular asta nu face ca naratorul să fie omniscient și, de multe ori, cititorul este plasat într-o poziție similară cu a lui Yusuf, beneficiind de o cunoașterea parțială a evenimentelor prin urmare, și o înțelegere treptată a evenimentelor.
Stilistica romanului este marcată de o bogăție descriptivă, care reînvie nu doar peisajele și personajele, dar și complexitatea diverselor culturi și influențe care sunt specifice vremurilor în care este plasată acțiunea. Stilul de scriere al lui Gurnah este adesea liric, dar fără a fi pretențios, folosește simboluri și metafore pentru a crea o atmosferă în care prezentul personajelor este strâns legat de trecutul lor și de moștenirile istorice. Această structură narativă, îmbinată cu o atenție deosebită la detaliile culturale și sociale, face ca lectura să fie una intensă și profundă.
Autorul explorează o serie de teme importante pentru contextul social-politic din zilele noastre precum libertatea, apartenența și identitatea. Gurnah folosește frecvent imagini puternice pentru a evidenția conflictele interioare ale personajelor și complexitatea relațiilor lor cu lumea exterioară. De exemplu, descrierile peisajelor din Zanzibar sunt adesea încărcate de semnificație simbolică, reprezentând nu doar locuri fizice, ci și terenul psihologic în care personajele se confruntă cu propriile dileme.
Dialogurile dintre personaje reflectă diferențele culturale și economice, dar și lupta pentru autonomie și identitate, iar aceste interacțiuni sunt marcate de o anumită tensiune care se creează între constrângerile impuse de societate și dorințele individuale.
De asemenea, nararea la persoana a treia permite o observație detașată a acțiunilor și gândurilor lui Yusuf, dar, în același timp, îi conferă cititorului o experiență subiectivă a universului romanului, în care percepțiile personajului sunt distorsionate și incomplete, iar cititorul trebuie să interpreteze semnificațiile ascunse.
Un aspect inedit al romanului este modul în care sunt explorate conflictele interne ale lui Yusuf. Desigur, tema colonialismului este prezentă, dar autorul nu se concentrează doar pe relațiile dintre colonizatori și colonizați. În schimb, oferă atenție analizei relațiilor interumane complexe și a conflictelor interne, punând sub semnul întrebării nu doar natura relațiilor de putere externe, dar și elementele care influențează dezvoltarea și identitatea personală a personajelor.
Un alt element inedit este felul în care Gurnah amestecă realitatea cu fantezia, prin integrarea unor mituri și legende locale în poveste. Aceste elemente fantastice nu sunt doar detalii decorative, ci reflectă structuri narative care adâncesc înțelegerea culturală a lumii în care trăiesc personajele. De asemenea, ele pot fi interpretate ca o modalitate de a face față realității dure a sclaviei și comerțului cu sclavi, adăugând o dimensiune simbolică și metaforică poveștii.
Romanul Paradisul de Abdulrazak Gurnah se distinge prin modul caracterizat de acuratețe în care este redată realitatea unei lumi în care nu există răspunsuri simple sau sigure. Stilul său narativ este unul bogat și elaborat, în care se remarcă simțul puternic al simbolismului, reușind să ne invite să reflectăm asupra identității individului și asupra conflictelor de natură socială. Elementele inedite ale romanului, precum integrarea miturilor și legendelor locale sau analiza echilibrului în ce ține de raporturile de putere, fac din Paradisul un roman provocator, care nu îți permite să adopți o atitudine degajată față de subiectul tratat. Abdulrazak Gurnah nu nunumai că relatează o poveste într-un mod captivant, dar și explorează modul în care istoria și cultura modelează individul.
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Cărturești.ro.
(Surse foto: newyorker.com, britishcouncil.org)
