Ghidul nesimţitului, de Radu Paraschivescu

”Ghidul nesimţitului”, de Radu Paraschivescu
Editura Humanitas, Colecţia Râsul lumii, Bucureşti, 2011
Cuvânt de întâmpinare de Andrei Pleşu
Prolog în versuri de Şerban Foarţă

Moto: „Azvârlitul pe fereastră a devenit un sport naţional care ameninţă să devanseze celelalte discipline în care românul excelează de ani buni: aflatul în treabă, datul cu părerea, grija pentru capra vecinului şi bârfa neostoită.” (Radu Paraschivescu)

Am regăsit în cartea lui Radu Paraschivescu o nouă încercare de a descrie actuala Românie, deşi nu poţi fi niciodată sigur că această Românie, cu o doză mare de „nesimţiţi”, nu este decât o copie a ţării noastre de-a lungul veacurilor. Nu putem şti dacă nu cumva existau, sub aceleaşi forme sau altele, nesimţiţi şi în epoca lui Mihai Viteazul, Al. I. Cuza sau Carol I. Poate existau, măcar nesimţiţii politici.

Chiar dacă este o carte de o ironie fină, de un haz-de-necaz caracteristic naţiei, „cartea care te face să te simţi” (cum este subintitulată) nu m-a atras în mod deosebit. Dacă am scris în altă parte că exemplele legate de „nesimţiţii cotidieni” sunt frumoase, îndestulătoare, tipice şi merită citite pentru a ne feri de aceştia, dacă nu chiar în scopul de a nu deveni unul dintre ei, sunt destule lucruri pe care Radu Paraschivescu le-a ratat, după părerea mea.

Avem exemplul „decalogului nesimţitului”, corect, bine scris, clar, dar în mod într-un limbaj prea „contondent” (ca să nu zic neînţeles) pentru un „nesimţit” veritabil, care nu are de unde să cunoască semnificaţia unor cuvinte precum egocentric, opac, non-valori sau de plano:

”1. Fii strident. Luptă cu toate mijloacele împotriva discreţiei.

2. Nu te gândi la ceilalţi. Fii egocentric.

3. Pătrunde pretutindeni. Nu te lăsa marginalizat.

4. Fă prozeliţi. O să vezi că nu e foarte greu.

5. Batjocoreşte lucrurile grave. Practică persiflarea mai ales când nu e cazul.

6. Arată-te opac la argumentele celorlalţi. Eventual refuză-le de plano.

7. Caută mereu prim-planul. Încearcă să fii contaminant.

8. Evită se-ţi pui întrebări. Drumul tău e unul al certitudinilor.

9. Convinge lumea să se plieze pe setul tău de non-valori. Nu accepta compromisuri.

10. Nu uita că marele tău duşman e bunul-simţ. Combate-l cu fiecare gest şi cuvânt.”

De altfel, chiar Andrei Pleşu, în al său „Cuvânt de întâmpinare”, avertiza că nesimţitul nu citeşte şi că este puţin probabil că această carte, acest ghid va ajunge în mâna şi sub ochii unui nesimţit veritabil: „N-ar fi exclus ca textul lui Radu Paraschivescu să ajungă şi pe mâna vreunui nesimţit. În acest caz, nesimţitului i s-ar oferi şansa să-şi revină, la capătul lecturii, în simţiri. Dar nu-mi fac iluzii. Nesimţiţii nu prea citesc. Iar când li se pune dinainte o oglindă, ceea ce văd li se pare cool: ”viaţa înseşi”, în toată devastatoarea ei inconsistenţă, în toată dulcea ei promiscuitate.”

Un alt risc pe care şi-l asumă Radu Paraschivescu este analiza nesimţiţilor VIP, mai cu seamă a celor din politică. Dacă VIP-urile din televiziuni sunt în mod clar şi devin nesimţiţi, parcă un lucru desprins din „fişa postului”, este mai greu să analizăm, din perspectiva unui „ghid al nesimţitului”, pe omul politic. Nu ştiu dacă e vorba neapărat de nesimţire, cât de cunoaştere a propriului interes material, financiar, personal, etc. Ei cunosc repercursiunile, cunosc că atrag oarecum oprobriul oamenilor interesaţi şi cunoscători inteligenţi ai politicii, dar, în acelaşi timp, ştiu că la următoarele alegeri tot ei vor fi aleşi şi în funcţii.

Sunt oarecum nişte nesimţiţi care simt că propria nesimţire este în interesul propriu şi o aleg drept cale a succesului personal. O tipologie, prin urmare, diferită de a nesimţiţilor cotidieni, care îşi conştientizează mai greu propria nesimţire, nu văd un beneficiu viitor al acesteia, cu excepţia celui imediat de a deranja pe cei din jur.

Deci ce a căutat aici o analiză a traseismului politic în România? Nu ştiu, dar este drept că fraza despre „nesimţiţii din parlament” este savuroasă: „Nesimţiţii din parlament îşi trag seva din felul în care întâmpină perioadele spinoase din viaţa ţării. Fiecare val de scumpiri beneficiază de o ripostă tranşantă. La trei zile după creşterea accizelor, cvorumul întrunit votează fără emoţii dublarea salariilor pentru parlamentari. La şaptezeci şi două de ore după ce se anunţă creşterea riscului de ţară, înaltul for decide schimbarea parcului autor. De îndată ce statele sceptice emit obiecţii faţă de ridicarea vizelor, aleşii scot paşapoarte diplomatice pentru neveste copii, socri şi cumnaţi. Fiecare castană a sorţii peste scăfârlia naţiei este parată inteligent şi eficace. Nimeni nu se poate plânge că parlamentul nu lucrează. Bieţii oameni trudesc pe rupte, fiindcă drumul spre progres impune acomodări în viteză. Uite, nu mai departe de săptămâna trecută s-a dat în folosinţă piscina de la ultimul etaj. Iar acum o lună s-a inaugurat restaurantul de la mezanin. Credeţi că-i uşor să lupţi pe atâtea fronturi şi să faci faţă atâtor provocări?”

Am scris despre această carte şi pe ClubDiverta.ro.