„Flori, fete, fițe sau băieți”, de Cezar Pârlog
Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2014
Am primit cartea de debut a lui Cezar Pârlog cu o dedicație frumoasă din partea autorului și m-am apucat destul de repede de acest volum de proză scurtă. Nu știam aproape nimic despre autor, dar nici despre textele sale, așa că așteptările nu au fost mari, dar nici rezultatele din final. Cu mici excepții, pe care le voi exemplifica mai jos, textele nu au din păcate nici profunzime, nici mesaj și nu rămân peste timp în mintea unui cititor exersat. Cu alte cuvinte, majoritatea nu au miză, așa cum am încercat să spun pe scurt atunci când am prezentat cartea pe Facebook.
Sunt totuși câteva proze interesante, care ar putea fi un punct de plecare pentru un prozator, care ar putea fi dezvoltate în povestiri pe mai multe pagini (pentru că o proză scurtă de doar două-trei pagini nu poate oferi surprize substanțiale). Să luăm ca exemplu Time-out, o analiză a diferitelor psihologii umane existente într-un mijloc de transport comun din București; Taroame (Certificatul de naștere) din seria ”Flori, fete, fițe sau băieți (13 secvențe cotidiene)”, o amuzantă schiță despre apariția neașteptată a nevestii acasă, asezonată cu înghițirea unei Viagra pentru că vine amanta, ce are ca rezultat, peste numai nouă luni, la fel de neașteptat, venirea pe lume a lui Mișulică; Acolo unde vântul nu rostogolește norii, una dintre cele mai bune proze ale volumului, o călătorie în Iad, care poate fi privit și la figurat, dar și la propriu, Iadul fiind o stație de pe sectorul de cale ferată Bistrița-Vatra Dornei Ferăstrău, după cum ne precizează autorul într-o notiță de final.
Mi-a plăcut foarte mult ”Prospectul”, o amestecătură de realitate și nebunie despre o persoană care nu a citit cu atenție un prospect al unui medicament forte și comite tot felul de fapte ciudate, desigur reprobabile dacă nu am știi finalul și dacă nu ne-am afla în fața unei ficțiuni asumate. Dar oricum povestirea este în același timp contradictorie și amuzantă, inedită și plină de acțiune:
”Alt semafor. Roșul se face verde înainte să ajung în intersecție, pedala e la fund. Un Fiat 1300 vechi și obosit vine mișcându-se ca mortul din lateral. Mă urc pe tine, boule! Virez puțin stânga pentru ca să-l prind din față. O bubuitură puternică, metal și sticlă, și apoi încă una, Fiatul s-a răsucit și m-a lovit din lateral. Bun Subaru ăsta, mașină japoneză, n-am nimic! Liniște. Îl omor! Deschid ușa și alerg câțiva pași spre mașina făcută praf. Nici o mișcare. Între volan și parbriz, un cap plin de sânge. Mortăciune. Ce să faci mă, pe vremea aia nu se inventase airbag-ul! Aleluia, dormi în pace, boule! O iau la fugă spre primul bloc îl ocolesc și intru pe o alee îngustă. Inima îmi bate tare și sunt fericit. Asta-i viața ce-mi place!”
Volumul lui Cezar Pârlog este exact ceea ce și-a propus, o colecție de ”exerciții și alte întâmplări”, fără a exista o coeziune a textelor, fără a avea o temă comună, printre povestiri fiind și multe inspirate din realitate, poate chiar autobiografice, dar și câteva cu iz de magie și de fantasic. Majoritatea fade și fără miză, așa cum spuneam mai sus, și este nevoie de o altfel de abordare, mai multă pregătire și încercări repetate pentru ca doar prozele adevărate să ajungă în fața cititorului.
P.S. Unde e cuprinsul?
Cuprinsul există, greșeala mea 🙂
