„Lumina fericirii (Străbătând secolele, vol. IV)”, de Eric-Emmanuel Schmitt
Editura Humanitas Fiction, București, 2025
Traducere de Doru Mareș
Nu de mult mi s-a spus, nu tocmai elegant, că nu pot spune totul atunci când încerc să abordez un anumit subiect, pot într-adevăr să-l explorez și să propun un anumit unghi din care să privim asupra lui, dar, așa cum am descoperit apoi, este cum nu se poate mai adevărat acest lucru. Nu putem spune totul, însă asta nu înseamnă că, din dorința de a o face, nu se poate naște un mare succes, al cărui scop să se redimensioneze în funcție de necesitățile care se impun. Totul capătă proporții pantagruelice, trimiterea la celebrul text francez fiind justificată în acest context, pentru că scriitorul de limbă franceză Eric-Emmanuel Schmitt, pare să-și fi propus exact lucrul acesta. Să spună tot, să cuprindă întreaga istorie și înțelepciune a umanității în seria sa de opt volume intitulată Străbătând secolele.
Dacă a reușit sau nu să creeze opera care să rezume ori să conțină întreaga înțelepciune a lumii, nu pot spune. Pot, însă, să apreciez efortul său de a cuprinde totul în miile de pagini care alcătuiesc această serie. În cel de-al patrulea volum din saga care va traversa istoria umanității, intitulat Lumina fericirii (La lumière du bonheur), publicat în 2024, îl urmărim pe Noam în periplul său prin Grecia Antică a secolului al V – lea a. Chr.. Deși face parte dintr-o saga cu opt volume, Lumina fericirii poate fi citit și ca roman de sine stătător. Eric-Emmanuel Schmitt construiește o frescă vie a Greciei clasice, prin ochii unui personaj nemuritor care călătorește prin istorie.
Noam are ocazia să se întâlnească cu figuri emblematice ale istoriei eline, începând cu poeta Sappho și continuând cu gânditori precum Socrate sau medicul Hipocrate. Romanul urmează o acțiune care ne conduce prin țesătura complexă a culturii grecești, leagănul civilizației occidentale, reflectând pasiunea autentică a autorului pentru această epocă. Eric-Emmanuel Schmitt a mărturisit că a început să studieze greaca veche încă de la vârsta de 13 ani, o predilecție spre studiul culturii antice grecești care transpare în paginile romanului. Fascinația sa este evidentă în bogăția temelor abordate, de la democrație, teatru și sport, până la filosofie, mitologie și credințe, toate reunite într-o frescă amplă a înțelepciunii grecilor antici.
Totul pornește de la o profeție a Oracolului din Delphi, care îl avertizează pe Noam că va avea parte de o „paranteză” neașteptată în parcursul său. La scurt timp, el întâlnește o tânără ce se întoarce chiar de la oracol și pe care reușește să o salveze după ce fusese mușcată de un scorpion. După ce efectele veninului se estompează, cei doi își mărturisesc iubirea. Daphne, tânăra care l-a fermecat, locuiește în Atena, cetatea greacă spre care Noam, prezentându-se sub numele de Argos, o va urma. Acolo, cei doi își vor începe povestea de dragoste.
Incursiunea în Atena antică este cea care îi va facilita întâlnirile cu unele dintre cele mai importante figuri încrustate pe diadema culturii eline, astfel redescoperim de pildă figura lui Socrate. Pentru a-și câștiga dreptul la cetățenia ateniană, Noam ia parte la Jocurile Olimpice antice, o ocazie pentru a observa diferențele față de competițiile moderne, dar și de a savura mici anecdote pline de umor. Am asistat, odată cu el, la nașterea tragediei grecești și la funcția esențială pe care o îndeplinea în viața publică a cetății. Pe parcurs, întâlnim personaje marcante precum Hipocrate, Pericle sau Alcibiade, acesta din urmă remarcându-se printr-o personalitate vulcanică și captivantă. Am fost martoră la instaurarea democrației ateniene și am apreciat subtilitățile prin care autorul o pune în paralel cu democrația contemporană. Acest volum m-a provocat să reflectez asupra moștenirii grecești și a valorilor noastre actuale.
Romanul explorează nu doar fascinanta lume a Atenei din secolul V î.Hr., ci și modurile în care dorința, iubirea și căutarea binelui se manifestau într-o societate care stă la temelia civilizației europene. Stilul lui Schmitt îmbină eleganța narativă cu reflecția filozofică, într-un mod care îndeamnă la introspecție, fără a deveni pedant. Pentru cei care iubesc istoria, filosofia și poveștile de dragoste marcate de destin, acest roman oferă o experiență bogată. Totuși, cititorii care așteaptă o acțiune alertă s-ar putea simți mai puțin atrași în anumite pasaje mai contemplative.
Un aspect remarcabil este felul în care autorul integrează mitul și istoria, ficțiunea și realitatea documentată, fără să le opună, ci mai curând punându-le în tensiune fertilă. Noam, devenit Argos în această etapă a vieții sale, nu doar că învață din întâlnirile sale cu marii gânditori, dar își redefinește propria viziune despre ceea ce înseamnă să fii om, muritor sau nu. Dragostea sa pentru Daphne, aparent simplă, capătă adâncimi simbolice, pentru că reflectă tensiunea dintre dorință și destin, dintre eternitate și efemer.
În ciuda dimensiunii sale vaste și a bogăției de informații istorice, romanul Lumina fericirii nu este o simplă lecție de cultură generală mascată sub forma unei narațiuni. Scriitorul reușește performanța de a introduce subtil întrebări esențiale despre umanitate, sens, credință și libertate, fără să transforme lectura într-un discurs filosofic arid. Dialogurile sunt vii, personajele au o identitate bine conturată, iar atmosfera Atenei lui Pericle este redată cu o pasiune molipsitoare. Aflăm nu doar cum arăta o agora, ci și ce înseamnă să iei parte la dezbateri care pot schimba cursul unei cetăți.
Un aspect remarcabil este felul în care autorul integrează mitul și istoria, ficțiunea și realitatea documentată, fără să le opună, ci mai curând punându-le în tensiune fertilă. Noam, devenit Argos în această etapă a vieții sale, nu doar că învață din întâlnirile sale cu marii gânditori, dar își redefinește propria viziune despre ceea ce înseamnă să fii om, muritor sau nu. Dragostea sa pentru Daphne, aparent simplă, capătă adâncimi simbolice, pentru că reflectă tensiunea dintre dorință și destin, dintre eternitate și efemer.
Lumina fericirii nu este doar o călătorie în inima Greciei antice, ci și o explorare a ceea ce ne definește ca oameni, dincolo de epoci și granițe. Eric-Emmanuel Schmitt reușește să transforme un proiect literar ambițios într-o meditație accesibilă asupra unor aspecte pe cât de abstracte, pe atât de importante pentru existența noastră, ca iubirea, libertatea, moștenirea și identitatea. Romanul oferă o perspectivă vie asupra unei epoci fondatoare pentru civilizația occidentală, fără a idealiza trecutul, dar scoțând în evidență valorile care au traversat timpul. Este o lectură care cere răbdare și disponibilitate de a asculta ecourile unei lumi îndepărtate, dar care, prin intermediul poveștii lui Noam, este mult mai accesibilă modului nostru de gândire.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Cărturești.ro.
(Sursă foto scriitor: media.iqads.ro)
