”Porci”, de Tudor Ganea
Editura Polirom, Colecția Ego. Proză, Iași, 2018
”Ne-am adunat astăzi în albia acestui râu, dragii mei, cu inima plină de slava cerească ce s-a pogorât asupra micului nostru sătuc de pe malul Ialomiței, unde Bunul Dumnezeu l-a trimis ca un făcut din legiunile sale de arhangheli pe păzitorul nostru, purtătorul Nimbului pedepsitor și iertător, glasul, mâna dreaptă a Vătafului și protectorul întru toate cele sfinte, Călușarul Ilfovului, care prin chiotul străbunilor noștri aduce pace și bucurie în inimile enoriașilor Preasfintei Biserici a Gruiului și a Marii Biserici. Cinste lui! Cinste lui! Cinste celui pe aripile căruia cântă datinile strămoșești și învățăturile bunilor bătrâni. Slăvite fie datinile noastre românești și fie ca opinca să strivească șerpii ce colcăie ascunși în pământul străbunilor.” (pag. 18)
…discurs care continuă, după un timp, cu…
”Cinste celui ce a ridicat capul din pământ și a privit cu ură la dușmanii de peste Dunăre, Prut și Tisa. Cinste celui ce a respins hoardele musulmane. Cinste celui ce ne-a redat bucuria, mândria și cinstea de a fi români. Cinste celui ce a dat foc la peșteri, căci nicio gheată innoroită nu va mai șterge cămașa noastră. Mândru!” (pag. 20)
O adevărată Românie naționalistă, așa cum o visează unii, este cadrul celui de-al treilea roman al lui Tudor Ganea, care schimbă registrul realismului magic din ”Cazemata” și ”Mierea” pentru a vira spre o distopie care nu pare deloc fantasmagorică. După cum se vede din citatele de mai sus, cadrul este o Românie profundă, în care reperele au fost înlocuite cu elemente tradiționale, iar ”amestecul străin” pur și simplu nu mai există, granițele fiind închise și totul transformat în rigori cu totul locale. Dacă nu ar mai exista modernele tehnologii, precum dronele nenumărate, care-i susțin și îi plimbă pe conducători, care ucid animalele rele precum râșii, sau pseudo-rețeaua de internet intitulată MioRețea, totul ar reprezenta o întoarcere în timp, dacă nu în vremuri de demult, măcar în perioada comunistă: îmbrăcămintea este ia, încălțămintea este opinca, dansurile tradiționale abundă, iar singura mașină acceptată este Dacia (nici măcar Logan!).
Așadar, iată primul reper și anume depărtarea sau chiar despărțirea de Europa, pentru că România s-a transformat în a se delimita de tot ce este străin, exact ceea ce își doresc unii conducători chiar și astăzi. Țara este condusă de un Vătaf, secondat de Călușari regionali (cel mai important fiind cel de Ilfov, care devine un personaj important), apoi de Diaconi. În virtutea distopiei, un loc central îl au porcii, care sunt mai mult sau mai puțin idolatrizați, fiind purtători de organe pentru oamenii foarte muncitori, ce nu par să doarmă, ci doar să lucreze pentru porci, să se epuizeze și să aibă cearcăne. Alternativa este un fel de #rezist, alcătuit din oameni care stau în păduri, la umbra nucilor, care cresc râși și visează la demolarea acestei lumi inegale, condusă de dictatori care au subjugat în întregime oamenii și realitatea.
Într-un cadru care pare împrumutat pe alocuri din ”1984”-ul lui Orwell, din ”Fahrenheit 451” al lui Ray Bradbury (cărțile sunt interzise și asistăm la uciderea prin sufocarea cu paginile cărților, execuție a unui om care citea), iar discursurile par a avea multe puncte comune cu cartea (și filmul omonim) ”The Handmaid’s Tale”, de Margaret Atwood, volumul lui Tudor Ganea este și foarte actual. Există pretutindeni o paralelă evidentă cu viața pe care o trăim acum, viața politică din România actuală, fiindcă tot ce au clădit noii conducători – Vătaful, Călușarii – par a urma tiparele celor care conduc acum țara, de la conducătorul în umbră până la baronii locali, de la încercarea lor de a subjuga total rețelele sociale până la impunerea unor legi aberante. Din fericire, există și ceva împotrivire, chiar cu șanse mari de reușită.
În același timp, dincolo de tărâmul politic, lumea construită aici a împrumutat și alte tare ideologice, precum dacismul, protocronismul sau național-ortodoxismul. Preoții au fost nimiciți, e adevărat, dar o nouă religie, sprijinită de conducători, a apărut și nu este departe de cea veche sau de ceea ce își doresc acum șefii Bisericii: preoții au devenit acum Diaconi, a apărut o nouă Biblie, mai darnică și mai atentă cu martirii români, crucea veche a fost înlocuită cu crucea-rotundă, Paștile și Crăciunul au dispărut, pentru ca Rusaliile să devină unica sărbătoare națională, cu dată fixă (!?!). Românii sunt acum, în sfârșit, cei mai mari și mai importanți oameni ai istoriei:
”În fiecare român Dumnezeu și-a găsit o mică gazdă. Suntem contaminați cu veșnicie! Suntem bolnavi de nemurire! Suntem injectați cu performanță divină. Suntem și noi pe aici, umili, dar suntem! Suntem instinctul de jertfă, acest miracol care e sursa vieții noastre. Și vechea Biblie a fost nedreaptă cu martirii noștri și prin suflarea Diaconilor s-a readus echilibrul între paginile Sfintei Cărți, iar acum este mai dreaptă, mai simplă, căci complicat este Domnul în simplitatea lui pe care abia acum românii o pot înțelege pe deplin, deși au simțit-o, drăguții mei, au simțit-o dintotdeauna. Bogăția unui neam arde în datinile și arta lui populară.” (pag. 119)
Tudor Ganea a avut curaj să scrie acest roman. Pe de o parte, pentru că și-a schimbat complet registrul; pe de altă parte, pentru că a scris despre România de astăzi, chiar dacă printr-o distopie, criticându-i defectele, problemele și analizând atent modul în care țara noastră poate evolua într-o dictatură; fiind, prin urmare, partizan și asumându-și acest lucru. Dincolo de distopie, ”Porci” este o parodie excelentă a tot ce reprezintă și a reprezentat până acum România.
