„Cortina de Fier: O Poveste de Dragoste”, de Vesna Goldsworthy
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2022
Traducere de Luana Schidu
Dintre autorii contemporani care abordează relația complexă dintre estul și vestul Europei, dar și imaginile sterotipice ale acestor două sfere, Vesna Goldsworthy este un nume demn de menționat. Scriitoarea de origine sârbă este cunoscută pentru dexteritatea cu care își costruiește textele, dar și pentru sensibilitatea ce reflectă din experiențele credibile de viață ale personajelor sale. După succesul pe care l-a avut romanul Căpșuni cu iz de Cernobâl în 2008, este greu de contestat că vocea lui Goldsworthy este una autentică, ce reușește să surprindă realitatea crudă a imigranților veniți din estul Europei, căutând refugiu în societatea vestică, civilizată și considerată ca fiind superioară. Noul roman scris de Goldsworthy pare să pună în prin plan, după cum anunță și titlul, o poveste de dragoste, însă reușește, la final, să atingă o mult mai mare complexitate în construcția sa.
Milena, provenind dintr-o familie cu renume într-o țară comunistă din Europa de Est, are parte de toate beneficiile oferite de poziția înaltă a tatălui său, însă superficialitatea vieții sale o determină să fie într-o permanentă căutare a altor lucruri care să îi ofere satisfacție. După moartea bruscă și tragică a partenerului ei, Mișa, protagonista se refugiază în muncă, perfecționându-și limba engleză pentru a lucra în domeniul traducerilor. Faptul că alege să își ocupe timpul astfel arată, încă din începutul romanului, inclinația sa către cultura vestică, fiind premeditată intersecția ce avea să urmeze. După ce este invitată să îl însoțească pe Jason Connor în serile sale de lectură, Milena dezvoltă un interes profund față de poetul cu care ajunge să își petreacă noaptea. În ciuda propunerilor tânărului, însă, protagonista refuză inițial să plece cu acesta în Anglia, considerând un astfel de gest ca fiind o nebunie de moment. Cu toate acestea, este destul de clar că povestea celor doi nu se va încheia atât de rapid în momentul în care Jason adresează următoarele cuvinte: „Sper, cu fiecare atom din ființa mea, că nu ești însărcinată. Mi se rupe inima să te las în locul ăsta îngrozitor” (p. 103). Deși primul instinct ar fi să ne emoționeze replica poetului, în spatele ei se află imaginea de salvator a tânărului venit din vest, ce vede estul ca fiind inferior și neprielnic, în ciuda faptului că nu îl cunoaște în adevărata întregime.
Desigur că gândul de care se teme Jason se materializează, iar Milena află că este într-adevăr însărcinată, moment în care autoarea comentează și asupra deciziilor dure împotriva avortului, în unele țări comuniste, printre care este menționată și România. Deși este puternic judecată și chiar traumatizată de această experiență, Milena reușește să obțină procedura de avort de care are nevoie, fapt ce nu o face, însă, să înceteze a se gândi la tânărul de origine britanică. Protagonista ajunge să creadă și ea, în timp, că viața pe care o poate oferi vestul Europei este ceea ce îi lipsește pentru a fi fericită împreună cu cel de care se atașase atât de mult. Cu ajutorul planurilor ascunse și eforturilor depuse, reuniunea cu Jason este înfăptuită, însă naratoarea anunță dezamăgirea ce va urma în ultima parte a cărții, din momentul în care Milena alege să se mute alături de cel care îi este acum soț și să crească doi copii cu acesta.
Visul vieții boeme pe care credea Milena că o trăiește poetul este năruit în momentul în care protagonista se lovește de viața săracă și de lipsa de oportunități de muncă plătită pentru ea și partenerul său. Este din ce în ce mai clar că societatea vestică, civilizată, nu îi oferă femeii satisfacția pe care o aștepta, aceasta conștientizând că nu poate privi viața cu aceeași serenitate pe care o are în abordare Jason. Totodată, faptul că familia soțului său nu dorește să se implice în a-i ajuta cu dificultățile pe care le întâmpină o surprinde profund pe protagonista care era obișnuită cu tradiția ca părinții să le ofere copiilor stabilitatea unei prime locuințe și ajutor financiar la început de drum. Diferențele culturale măresc distanța dintre cei doi parteneri, încrederea și onestitatea părăsind viața cuplului. Deși poate cititorii s-ar aștepta ca Milena să continue să îndure viața pe care și-a construit-o în continuare, am fost plăcut surprinsă să văd că aceasta ia decizia de a se întoarce în locul său de proveniență, împreună cu cei doi copii. Tonul ușor răzbunător pe care se încheie romanul mi s-a părut perfect justificat, acesta fiind cauzat de furia individului ce se simte exploatat, secat de putere. Astfel protagonista decide să profite de influența tatălui său pentru a se asigura că cel pe care credea cândva că îl iubește nu îi va mai putea contacta vreodată:
„Nu eu aveam să plătesc nota, ci tata. Totul avea să fie exact așa cum îmi doream.” (p. 316).
Așadar, romanul lui Goldsworthy este o lectură ușoară, însă captivantă, ce folosește o poveste de dragoste ușor emoționanță și clișeică, pentru a reuși să facă afirmații relevante legate de discrepanța dintre aparență și realitate, în cazul intersecției dintre estul și vestul Europei.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: https://www.mediafax.ro/cultura-media/o-carte-pe-zi/o-carte-pe-zi-cortina-de-fier-o-poveste-de-dragoste-de-vesna-goldsworthy-21911556, https://womensprizeforfiction.co.uk/features/features/interviews/a-qa-with-vesna-goldsworthy)
