”Cina”, de Herman Koch
Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom. Actual, Iași, 2015
Traducere din limba neerlandeză și note de Gheorghe Nicolaescu
O carte care se întâmplă doar într-o seară e ceva neobișnuit și pare că așa se întâmplă în cel mai de succes volum al scriitorului olandez Herman Koch: două cupluri cinează la un restaurant fițos și considerentele asupra mâncării, asupra felului în care sunt serviți sau discuțiile dintre cei patru par a acapara toată scena (mai ales că romanul începe cu un citat din Quentin Tarantino despre… bacșiș). Nimic nu pare să se întâmple în primele pagini, deși până și atitudinea ospătarului (foarte servil și, în același timp, prea insistent) sau felurile de mâncare sunt scrise bine și ne distrează.
Numai că, treptat, personajele încep să apeleze la flash-back-uri, la considerente asupra familiei și a relațiilor între ei și totul pare să se schimbe. Paul Lohman este cel care își asumă rolul naratorului, Claire este soția lui, iar cei cu care se întâlnește este fratele său, Serge, un politician de succes și carismatic, alături de soția acestuia, Babette. Întoarcerile în timp sunt cele care ne lămuresc asupra sensului acestui roman și al acestei mese, pentru că în trecut, în orele, zilele, săptămânile de dinainte, constă esența deciziilor care se vor lua de-a lungul acestei cine.
Și ”Cina” se transformă dintr-o reuniune simplă de familie într-un adevărat thriller, odată ce în scenă apar adolescenții, fiii naturali sau adoptivi ai celor două cupluri. Și chiar dacă Michel este un băiat care nu făcea niciodată probleme, fiul lui Paul este cel care comite o fărădelege, nu singur desigur, ci ajutat de fiul lui Serge, una care schimbă dinamica și ordinea lucrurilor și care poate avea influențe importante și decisive asupra viitorului lor. Este momentul unor reflecții, unor decizii care trebuie luate conștient (și nu așa cum Serge își dorește, decizii politice) și solidar, împreună, la acea ”cină de taină”. Să mărturisească totul Poliției – ceea ce poate însemna și niște ani de închisoare pentru copii – sau să lase să treacă timpul, sperând în uitare?
”După acele șase luni, după ce trecea anul, aveam să ne putem continua viața ca o familie fericită. Ce-i drept, undeva rămânea o cicatrice, însă o cicatrice nu stă în calea fericirii. Între timp aveam să mă comport cât se poate de normal. Să fac lucruri normale. Să ies din când în când la restaurant, la film, cu Michel la un meci de fotbal. La masă, în timp ce mâncam de seară, n-o slăbeam din vedere pe soția mea. Căutam minime transformări în comportamentul ei, ceva ce putea să indice că și ea, la rândul ei, bănuia o legătură între imaginile camerei de supraveghere și propria noastră familie fericită.” (pag. 127)
Romanul lui Herman Koch pune, din acest punct, mai multe întrebări importante, la care putem reflecta mult după terminarea paginilor finale: care sunt consecințele faptelor adolescenților asupra viitorului și prezentului, asupra lor înșiși și asupra părinților; cine răspunde cu adevărat pentru acestea; până unde putem intra în intimitatea copiilor noștri; cum îi putem supraveghea eficient împotriva infractorilor și infracțiunilor virtuale; poate o familie să treacă peste o infracțiune, ducând-o într-un colț îndepărtat al memoriei; cât de moral este ca, în unele cazuri, să-ți faci dreptate singur etc. etc.
Așa cum spuneam, ”Cina” nu mai este un ”roman de familie”, ci devine un thriller bine dozat, unde tensiunea se mărește cu fiecare pagină, ținând spectatorul în priză până spre final. Desigur, are și părțile sale care pot dezamăgi, precum finalul, care este destul de previzibil și banal. Una peste alta, este un thriller îmbrăcat într-o formă ușoară, care provoacă plăcute mirosuri culinare și ne introduce în lumea complicată a unei familii obișnuite și, în același timp, complexe, o carte care naște întrebări și produce idei, ceea ce nu e puțin lucru.
Puteți cumpăra cartea: Libris.ro.
(Sursă fotografii: Polirom.ro, Bookescapadeblog.wordpress.com)
