”Pana lui Finist Șoimanul. Basme fantastice rusești”
Editura Humanitas Junior, București, 2018
Ediție revăzută și adăugită
Ilustrații de Ivan Bilibin
În românește de Passionaria Stoicescu și Andrei Ivanov
Am tot spus-o (pe Facebook), dar e bine să rămână și aici pentru posteritate: toate indiciile din amintirile mele spun că acest volum, în varianta publicată în anii 1980 la Editura Ion Creangă, este prima carte pe care am citit-o integral în viața asta. Și nu numai că am citit-o o dată, ci cred că am răsfoit-o de multe ori, de vreme ce imaginile originale, care ”populează” și acest volum, semnate de Ivan Bilibin, mi-au rămas întipărite în memorie și mi-au stârnit acum mai multe emoții și amintiri decât textele.
Volumul de basme fantastice (chiar așa, această sintagmă nu este pleonasm?) rusești este acum reeditat, cu imaginile lui Bilibin, la Editura Humanitas Junior, cuprinzând șapte basme, unele adăugate special pentru această ediție. Nu am cercetat atent care sunt adăugirile, poate basmele-poeme, ”în versuri”, dar cartea dă impresia unui tot unitar, în care atmosfera de basm este împletită cu tipologia specifică lumii rusești. Există aici idei, personaje și acțiuni care sunt comune tuturor basmelor din lume, cu atât mai mult lumii românești a basmelor – precum fii de împărat, cele trei fiice, merele de aur, tărâmurile zmeilor sau ale personajelor legendare, Baba-Cloanța:
”Vasilisa încremeni de groază și înțepeni locului. Iarăși apăru un călăreț: el negru, îmbrăcat tot în negru și călare pe un cal negru. Se apropie de poarta Babei-Cloanța și dispăru de parcă ar fi intrat în pământ – și așa se făcu noapte. Dar întunericul nu dură mult: tuturor craniilor de pe gard li se aprinseră ochii și în toată poiana se făcu lumină ca în amiaza mare. Vasilisa tremura toată de frică, dar, neștiind încotro să fugă, rămase locului.
Deodată se auzi în pădure un zgomot înfricoșîtor; copacii trosneau, frunzele uscate fâșâiau, iar din desimea întunecată, Baba-Cloanța ieși-ndată: cu-n pisălog în mână într-o piuă merge, cu-n măturoi urmele șterge. Se apropie de poartă, se opri și, adulmecând în jurul său, strigă:
-Fu! Miroase-a carne de om! Cine-i aici?” (pag. 32)
În același timp, cum spuneam, există și tipologii, scene și evenimente tipic lumii rusești. Dincolo de numele personajelor – care devin Ivan, Vasili, prea-frumoasa și înțeleapta Vasilisa, Maria Morevna – și de rangul lor – țari și cneji – sunt multe alte lucruri care par inedite sau despre care nu am avut habar de la descoperirea acestei ”lumi” și până acum: călăreții care vestesc periodele zilei; apa vie și apa moartă; personajul negativ Coșcei-cel-fără-de-moarte; căsuțele care stau pe picioare de găină gigant și care se pot muta după poruncă.
Nu are rost să fac o descriere pe larg a basmele preferate din acest volum. Fiecare vă poate surprinde cu amănunte noi, inedite, așa cum în fiecare puteți descoperi similarități cu basmele știute, românești sau nu. (Dacă ar fi însă să aleg, aș menționa ”Pana lui Finist Șoimanul” și ”Maria Morevna”.)
Așa cum a fost și în cazul meu, volumul poate constitui un punct de plecare dinspre primele lecturi ale copilăriei spre cărțile și bibliotecile viitoare. Reeditarea acestuia, în formatul, cu textele și imaginile originale, va plăcea cu siguranță copiilor voștri și vor deschide calea spre o bogată imaginație.
2 comments
Povești din copilăria mea. Era o ediție foarte frumoasă, tipar bun, ”de import”, made in URSS :), și poveștile erau faine. Mă bucur că s-au retipărit.
Eu știu că era ediția de la Editura Ion Creangă + o editură de la Moscova. Poate am avut-o pe aceeași.