”Carte de bucate, ospitalitate si povesti minunate”, de Margaret Yardley Potter
Prezentată de Elizabeth Gilbert, strănepoata autoarei
Editura Humanitas, București, 2013
Traducere din engleza si note de Anca Barbulescu
“In ziua de azi bucatariile au alte standarde. Pe langa eficienta, trebuie sa exprime personalitatea proprietarei si sa fie un loc unde sa-ti fie drag sa lucrezi. Barbatii isi afiseaza gusturile si hobby-urile la birou, asa ca de ce n-ar face si femeile la fel in bucatarie?”
Cat adevar reflecta aceste cuvinte scrise de strabunica autoarei romanului “Mananca, roaga-te, iubeste”-Elizabeth Gilbert, Margaret Yardley Potter, Gima, pentru ca “toata familia ii spunea Gima (…) rostit cu afectiune si dor”.
Elizabeth Gilbert ne impartaseste ca “vazusem cartea in biblioteca rudelor (…) dar niciodata nu deschisesem volumul. Nu prea stiu de ce. Poate eram ocupata. Poate aveam prejudecati si nu asteptam la mare lucru”.
Intr-un moment propice al vietii sale insa, E.G. deschide aceasta carte. Probabil sosise timpul! Si care este rezultatul? Tot E.G. ne spune: “Dupa primele cateva pagini, am sarit in sus si-am fugit sa-l gasesc pe sotul meu ca sa-i citesc fragmente: Asculta aici! Ce umor! Ce spirit de observatie! Cat rafinament! Apoi m-am tinut dupa el prin bucatarie cat timp a gatit (pulpa de miel), citindu-i in continuare in timpul mesei. Dupa care am stat amandoi ore in sir printre vasele murdare, am terminat sticla de vin si ne-am citit cu randul pasaje unul altuia, la lumina lumanarii. La sfarsitul serii, deja eram trei la masa. Gima era o minune de femeie, iar eu ma indragostisem de ea.”
Concluzie de care cred ca va avea parte fiecare cititor al acestei minunate carti, care dincolo de a fi una de bucate, este – asa cum spune titlul, una de ospitalitate. Si mai mult decat atata, este un manual al bunului simt, al dragostei de viata si de familie, al optimismului sanatos si robust, al imaginatiei si inventivitatii puse in slujba micilor papile gustative care aduna oamenii in jurul mesei si le stimuleaza sentimentele curate… Afectiunea, buna dispozitie, sperantele, visele… de ce sa nu o spunem… trec toate prin stomac. Si daca stomacul e fericit si sanatos, atunci si mintea si sufletul vor fi sanatoase si se vor deschide prielnic.
“Gima a murit in 1955. (…) Toata lumea spune ca era cea mai minunata femeie imaginabila. Cea mai amuzanta, cea mai isteata, cea mai fermecatoare, cea mai iubitoare, inima oricarei petreceri.” Si avea “apetitul sanatos si simtul umorului”.
Elizabeth Gilbert isi incheie Cuvantul inainte astfel: “Ce vreau sa spun: daca ai lasat o amprenta atat de puternica si ai fost destul de iubita, pare-se ca poti sa existi mult dupa ce ai murit.”
Si cati ne-am dori astfel de cuvinte dupa ce nu vom mai fi!
De aceea va recomand calduros aceasta carte, indiferent daca sunteti tineri sau maturi, femei sau barbati, pentru a va insusi mesajul fundamental al autoarei Margaret Yardley Potter: “…am invatat ca gazda care ofera o primire calduroasa din inima si o masa simpla si abundenta castiga in fata omului care, cum se spune, reinventeaza apa calda si mersul pe jos. Procedati astfel si o lume intreaga de prieteni va va toci pragul usii.”
Si de aici incolo, Margaret ne impartaseste in pagini care iti lasa gura apa, te amuza si te binedispun, experiente de viata, de familie, de societate, de obiceiuri si de istorie umana pana la urma, viata din bucataria ei si de langa aragazul care i-a fost ajutor de nadejde si de multe ori pavaza in fata relelor. Bineinteles ca fiind o persoana dotata cu un urias simt al umorului, pe care ni-l serveste in portii mari dimpreuna cu retetele sale minunat de simple in fond si, in acelasi timp, extrem de sofisticate prin combinatiile surprinzatoare ale ingredientelor, fiecare capitol vine cu polonicul sau de zambete.
“Supa fara suparare”, “Friptura la ceaun à la mode sentimentale”, “Fasole la cuptor ca la Boston”, “Cum adica nu mancati asa ceva?”(printre care “burta prajita”, “burta à la créole”, “creste de cocos cu vin”), “Stramosi cu carapacea tare si prietenii lor cu inotatoare”, “Sosuri la fix”, “Sa ne dregem ziua ca pe salata”, “Cine e cuminte primeste desert”, “Muraturi si gemuri de buna-dispozitie”, “Deschide gura si spune aaa…”, “Petreceri fara oboseala, distractie fara efort”, “Mic dejun cu mare placere”, “Mai usor cu oftatul la bar, va rog”, “Aragazul si prietenii lui”… sunt capitole in care cititorul primeste nu numai indicatiile pas cu pas ale elaborarii retetelor traditionale sau ale altora de-a dreptul traznite din perspectiva zilei de azi, ci – el, cititorul, considerat un bun amic poposit in bucatarie, ia parte si la o trancaneala de zile mari, plina de spirit si de informatii care de care mai interesante, mergand de la originea utilizarii unor ingrediente pana la vesela cea mai potrivita pentru servit si la aranjamentul cat mai primitor al meselor, sau modul de pastrare al alimentelor, cafelei, ceaiului, legumelor si cate si mai cate. Si iata doar un mic exemplu, care ne dovedeste meticulozitatea docta a bucataresei noastre “minune”: “Puneti bolul la rece, in frigider, iar cand il aduceti la masa observati cum adulmeca oaspetii, cu un aer laudativ, punandu-si in farfurie”. (este vorba despre o salata de fructe). Cu alte cuvinte, gazda-bucatareasa este in acelasi timp si o buna psiholoaga si ea se hraneste sufleteste cu feedbackul primit de la oaspetii sai. O hrana spiirituala as zice chiar.
Sa nu uit sa va spun ca la pagina 211, Margaret ne spune: “Clatitele mele cu lapte batut sunt comparabile in delicatete cu celebrele crêpes frantuzesti.” Cu mana pe inima, am incercat… rezultatul a fost divin! Nu voi repeta insa, pentru ca am in baie un instrument hotarator in viata mea. Cantarul. Si prieten si dusman. Dar cand voi avea musafiri, voi recidiva cu aceasta reteta, ca si “Prajitura cu fructe” si “Ficateii de pui cu vin rosu” :).
Umorul dulce-acrisor transpare si in fragmentele dedicate interactionarilor dintre oameni, “casniciei” si altor probleme “ale vietii”, invataminte plasate acolo, in bucatarie, in sanctuarul Margaretei Yardely Potter, un alt fel de Harry Potter, daca pot zice asa :).
Si daca ma refer si la conditia grafica a editiei de la Humanitas, pot sa spun ca, impreuna cu continutul fabulos, volumul poate sa constituie un cadou excelent pentru prietenii dumneavoastra, la ocazii festive.
Si daca tot vorbim de bunici si strabunici, am de la bunica mea o carte de la inceputul secolului trecut, “ARTA CULINARA – DULCIURI” de Maria General Dobrescu – Diplomata Scoalei normale superiaore de menaj din Fribourg (Elvetia), a Scoalei de avicultura din Vilvord (Belgia), a Invatamantului normal sup. din Lackew (Belgia), etc. Inspectoarea Invatamantului gospodaresc – Cu diferite adnotatiuni si explicatii tehnice”.
Toata copilaria mea bunica a tinut-o la loc de cinste in bucatarie si a lucrat multe din retete. Cu rezultate pe care nu le-am uitat toata viata…
