”Cele mai frumoase aventuri ale lui Nils Holgersson cu gâştele sălbatice”, de Selma Lagerlöf
Die wunderbare Reise des kleinen Nils Holgersson mit den Wildgänsen
Editura Gramar, Colecția MondoRo, Bucureşti, 2013
Traducere din limba germană de Elena van Dalen
Selma Ottilia Lovisa Lagerloff (1858-1940), de origine suedeza, este prima femeie care a primit in anul 1909 Premiul Nobel pentru literatura, motivatia juriului fiind: “ca prețuire pentru nobilul său idealism, bogăția fanteziei și expunerea spirituală care îi caracterizează opera”.
“A fost odata un baiat. (…) Nu prea era bun de nimic, fiindca cel mai mult ii placea sa manance si sa doarma si cea mai mare placere a lui era sa ticluiasca mereu cate ceva”. Sunt multi astfel de copii, zburdalnici, smecherasi, gata sa necajeasca animalele din ograda, neascultandu-si parintii… asa este si cazul pustiului Nils care insa cade chiar in capcana apucaturilor sale nu tocmai demne de urmat.
“Dar ceea ce la inceput paruse a fi o umbra, devenea din ce in ce mai clara si in curand a bagat de seama ca era aievea; si nimic altceva decat un spiridus care sedea calare pe marginea cufarului”.
Pedeapsa faptelor sale nu se lasa insa asteptata prea mult si se transforma – din fericire – intr-o lectie de viata benefica.
“In oglinda vazuse foarte clar un pici maruntel cu caciula tuguiata si pantaloni din piele (…) Pricepuse ca spiridusul il vrajise si piticul din oglinda era chiar el”.
Iar toate orataniile din ograda considerara ca “Pe drept i se intampla!”.
“Ah, cat era de nefericit! Cat e lumea de mare, nimeni nu fusese vreodata atat de nefericit ca el. Nu mai era om, ci doar un pitic vrajit.”
Insa, pe deasupra gospodariei familiei Holgersson, tocmai trece un stol de gaste salbatice, in calatoria anuala, iar “febra calatoriei” il stapaneste pe Martin, gascanul de casa din batatura, cel tanar, alb si aventuros.
Nils cel pitic, in incercarea sa de al opri pe Martin sa-si paraseasca stapanii, se agata de penele lui, astfel incat, calare pe spinarea gascanului domestic, porneste in marea calatorie a vietii lui, aceea care avea sa-i fie cea mai buna scoala a vietii.
“Intr-o singura zi”, in prima lui zi alaturi de stolul de gaste salbatie conduse de varstnica si experimentata Akka, “baiatul a vazut din Schonen (locul sau de bastina), mai mult decat vazuse toata viata”.
“Si nici nu-si inchipuise cum ar fi sa zbori sus, in inalt. Era ca si cum ar zbura departe de necazuri si de griji si de toate neplacerile pe care ti le poti inchipui”.
Ceea ce insa, pe parcursul calatoriei sale impreuna cu gastele salbatice, se va dovedi nu intru tocmai adevarat, pentru ca viata, ori ca este traita omeneste, ori ca este traita in penele sau blana unor alte fiinte, are greutatile, problemele si capcanele ei, care trebuiesc surmontate cu multa rabdare si intelepciune, asa cum se dovedeste in minunatele pagini ale acestei carti.
O carte care s-a nascut din imaginatia si din marele talent de povestitor al Selmei Lagerlöf, din temeinica ei cunoastere a legendelor scandinave si din hotararea de a oferi copiilor o lectura atractiva despre minunatele tinuturi ale Suediei, despre geografia, istoria, natura, obiceiurile locurilor, despre importanta speciilor din regnul animal si vegetal in echilibrul biosferei. Si nu in cele din urma, o carte despre educaţie, despre formarea caracterului, despre întrajutorare, empatie, respect şi dragoste.
De fapt, Selma Lagerlöf a realizat un solid material didactic valabil nu numai în şcoala suedeză, transformând călătoria iniţiatică a lui Nils Holgersson într-un minunat îndrumar al devenirii umane, valabil pe orice coordonate geografice.
Alaturi de Nils, in aceasta calatorie, copiii, ba chiar si maturii, invata. Iar in momentul revenirii in gospodaria parinteasca, aflata intr-un moment in care norocul isi intorsese fata de la parintii sai, Nils trage cateva concluzii intelepte, intr-o discutie plina de adanca filozofie, pe care o are cu batrana gasca AKKA.”Vezi bine ca sunt mahnit ca nu mi-am recapatat vechea infatisare (spune Nils), dar iti spun, nu regret niciun pic faptul că atunci am plecat cu voi. Nu, nu, vreau mai bine sa nu mai fiu om, decat sa nu fi facut aceasta calatorie impreuna”. Iar Akka ii raspunde: “Daca ai invatat ceva bun, Prichindelule, poate că acum nu mai esti de parere ca oamenii ar trebui sa fie singuri stapani in lume (…) Gandeste-te, aveti o buna bucata de pamant pentru voi si de aceea ati putea prea bine sa ne lasati si noua cateva insule de stanca si cateva lacuri mlastinoase si mlastini, campurile pustii si padurile parasite, unde noi, bietele animale sa putem trai in pace. De cand sunt pe lumea asta, am tot fost urmarita si vanata. Ar fi o mare binefacere, daca pentru astfel de fapturi cum suntem noi, s-ar gasi undeva un refugiu”.
Despre “Despartirea de gastele salbatice” (acesta este si titlul ultimului capitol al calatoriei) si despre raspunsul la intrebarea daca “Prichindelul” Nils va scapa de pedeapsa spiridusului, trebuie sa aflati singuri, musai citind “Cele mai frumoase aventuri al lui NILS HOLGERSSON cu gâştele sălbatice” 🙂 . Si probabil, dupa lectura, veti intelege/simti si voi – cu regret – ultimele cuvinte ale acestei carti: “…stolul înainta în ordine cu bătăi de aripi pe deasupra apei. Atunci pe băiat îl cuprinse un dor sfâşietor de a fi cu ele şi nu lipsi mult până să-şi fi dorit sa fie iarăşi un spiriduş şi să poată zbura împreună cu un stol de gâşte sălbatice pe deasupra mării”.
Imi amintesc ca, in clasa I fiind (anul 1955), dupa primul trimestru, mi-am dat drumul cititului cursiv si prima carte pe care am parcurs-o singura, dar pe care o stiam oarecum pe dinafara, din lectura bunicilor, a fost “Fram ursul polar”. Apoi, intr-o zi, mama a scos din biblioteca ei un volum format mare, cu coperti cartonate si cu ilustratii interioare de mare bogatie si frumusete. Era vorba despre Minunatele calatorii ale lui Nils Holgersson. Din pacate, o carte care la un moment dat, ani mai tarziu, a disparut din casa… poate imprumutata cuiva, care delectandu-se cu continutul, nu a mai returnat-o.
M-am bucurat enorm cand am vazut volumul editat de Gramar, recenzat pe acest blog, dar am regretat lipsa ilustratiilor, care pentru un copil (si nu numai) ar fi avut un impact important intru apropierea de text si stimularea imaginatiei. Probabil ratiuni financiare…, dar merita un efort in acest sens.
Imprieteniti-va copiii cu cartea! Invatati-va copiii sa citeasca! In felul acesta veti creste oameni educati! Puteti incepe acest demers si cu “Cele mai frumoase aventuri al lui NILS HOLGERSSON cu gâştele sălbatice”!
Puteți cumpăra cartea: Libris.ro.
(Sursă fotografii: Libris.ro, Wikipedia.org, Facebook.com)
