După articolul despre filme, este clar că vom veni și cu un articol despre cărți. Nu de alta, dar deși blogul nostru se numește Filme-carti.ro (filme, apoi cărți), în ultimul timp ne-am concentrat atenția asupra cărților, întrucât semnalele au fost că devenim mai mult un blog apreciat în domeniul cultural, mai ales în domeniul literaturii, mult mai mult decât în domeniul filmelor. Este o realitate și probabil editurile, evenimentele editoriale, târgurile de carte vor căpăta o și mai mare importanță în relatările noastre.
Dar care este top 10 cele mai vizualizate articole despre cărți (17 august 2009-17 august 2013):
1. ”Jocul de-a vacanța”, de Mihail Sebastian. Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956. Nu editura sau anul apariției acestei cărți contează, ci faptul că, neașteptat, această carte este pe primul loc în topul celor mai vizualizate articole despre cărți. Probabil cartea se studiază încă la școală sau facultate, probabil lumea este încă foarte interesată de Mihail Sebastian, cum se va vedea și mai jos în top. Dar sfatul Deliei e important în continuare: ”Imi permit un sfat: recititi-l sau cititi-l pe Sebastian! O experienta benefica pentru intelectualul anului 2010. Eu asa am simtit.”
2. ”Accidentul”, de Mihail Sebastian. Editura Adevărul Holding, București, 2009. E clar, cărțile lui Sebastian sunt și citite, și studiate, și căutate pe Internet. Dovadă stă că primele locuri din topul nostru sunt ale lui. Cartea lui Sebastian nu este însă o capodoperă, după cum scriam eu acum ceva timp: ”Accidentul este o carte obişnuită, însă care atinge o problematică mult mai complexă decât în prima carte, explorând sentimentele umane în toata cuprinderea lor, cu o aplecare mai adâncă asupra dragostei pierdute şi regăsite sub o altă formă.”
3. ”Si dacă e adevărat…”, de Marc Levy. Editura Trei, București, 2004. O carte de succes, mult discutată în blogosferă în perioada apariției, poate surprinde sau nu pentru locul 3 în acest top. Sunt curios ce părere are colega noastră, Mihaela, care scria în 2011: ”Pentru cei care isi doresc o lectura usoara insa fara a fi siropoasa, dar mai ales pentru cei care sunt dispusi sa de-a frau liber imaginatiei fara a se crampona de constrangerile realitatii imediate, Marc Levy cu a sa “Si daca e adevarat…” este o alegere potrivita.”
4. ”Orașul cu salcâmi”, de Mihail Sebastian. Editura Blassco-Lucman, București, 2004. Din nou, Mihail Sebastian. Din nou, un roman clasic al literaturii române. Ne bucură însă aprecierea de care se bucură scriitorul român pe blogul nostru. Scriam, pe scurt, atunci, despre roman: ”Romanul nu străluceşte, deşi este plăcut la citit, dăruieşte dragoste, în forma ei pură, şi inocenţă, aşa cum exista şi în inimile noastre pe la 20 de ani.”
5. ”De ce este România altfel?”, de Lucian Boia. Editura Humanitas, București, 2012. Această carte a suscitat numeroase discuții pe Internet, dar și în rândul criticilor și cititorilor obișnuiți. De altfel, și recenzia lui Codruț a fost impulsionată pe acest loc mulțumită unei preluări în Revista Kamikaze online. 195 like-uri pe Facebook e ceva, nu? ”Eseul lui Lucian Boia este o ultimă încercare plină de savoare de inventariere a eşecurilor şi defectelor poporului român în mersul său lin prin istorie, o încercare de explicaţie a faptului că noi suntem atât de diferiţi şi a-normali faţă de norma europeană care contează şi la care oricum noi ne-am raportat neîncetat din 1800 încoace. Căci românii rareori s-au comparat cu Uzbekistan sau Burkina Fasso, faţă de care probabil că ar sta chiar bine la mai toţi indicatorii, ci doar cu Occidentul înfloritor.”
6. ”Prințesa ghețurilor”, de Camilla Lackberg. Editura Trei, București, 2010. Un prim policier în topul nostru. Un roman care a suscitat discuții și care a propulsat-o pe Camilla Lackberg într-un carusel al succesului, drept pentru care, în viitorul apropiat, Delia va scrie despre un alt roman al său. Tot ea a scris despre Prințesa ghețurilor: ”Foarte multe motive care fac din acest roman o lectura acaparatoare. O carte pe care nu am lasat-o din mana pana nu am devorat-o pana la ultimul cuvant.”
7. ”Istorie. Bacalaureat 2011 și admiterea la Academia de Poliție”. Editura Meronia, București, 2010. Haha! Nu am nimic de adăugat decât faptul că Editura Meronia a fost printre primele edituri colaboratoare ale acestui blog, pe vremea când multe alte edituri mari nu aveau încredere în noi. Și acum au!
8. ”Țărănimea și puterea. Procesul de colectivizare a agriculturii în România”. Editura Polirom, Iași, 2005. Un alt articol căutat nu neapărat din cauza valorii sale, ci pentru că există încă o necesitate de căutare a anumitor probleme istorice, literare sau culturale pe Internet. Lumea caută, pentru referate, lucrări de licență sau doctorat, cărți pe acest subiect, al colectivizării din perioada comunismului: ”Spre deosebire de naţionalizarea industriei şi băncilor, care a durat doar aproximativ patru ani – 1948-1952, colectivizarea a fost de lungă durată, a cuprins întreaga ţară şi o mare parte a populaţiei, respectiv toată populaţie rurală a României, estimată în 1948 la aproximativ 75% din populaţia totală – aproximativ 12.000.000 de locuitori dintr-un total de 16.000.000. Potrivit datelor oficiale, numai până în 1952, peste 80.000 de ţărani au fost închişi pentru că s-au opus colectivizării, 30.000 fiind condamnaţi în urma unor procese publice.”
9. ”Mananca, roaga-te, iubește”, de Elizabeth Gilbert. Editura Humanitas, București, 2008. Uite, la cartea asta, chiar mă așteptam să fie mult mai sus. Mult, mult mai sus. O carte comercială, așa cum își doresc (aproape) toate doamnele și domnișoarele din România. Despre ea, a scris fosta noastră colegă, Laura: ”Mananca, roaga-te, iubeste este o carte ce merita citita prin prisma experientelor relatate, prin faptul ca e un indemn simplu (prea simplu in anumite puncte) de a privi in jurul tau si de a te face sa te intrebi care sunt lucrurile importante in viata ta si ce anume iti doresti pentru a fi fericit. Poate nu e nevoie sa pleci din fata calculatorului in jurul lumii pentru a-ti da seama de aceste lucruri, dar cu siguranta merita sa faci o calatorie in jurul inimii.”
10. ”Se numea Sarah”, de Tatiana de Rosnay. Editura Litera, București, 2010. Am văzut această recenzie în top încă de la momentul apariției pe blog. Din păcate, acum se află doar pe locul 10, deși Delia a pledat pentru această lectură din 2011: ”Recomand cu toata convingerea aceasta carte, atat pentru necesitatea ca cititorii sa faca cunostinta – daca nu au stiut pana acum – cu aceasta tragica fata a Frantei in timpul razboiului, dar si cu o scriitoare cu un condei puternic si plin de inspiratie, cu o minte analitica si cu un suflet empatic.”
Topul nostru continuă cu ”Casa Poporului. Un sfârșit în marmură”, de Andrei Pandele, ”Femei”, de Charles Bukowski, ”Cioran, Eliade, Ionesco: uitarea fascismului”, de Alexandra Laignel-Lavastine, ”Oscar și Tanti Roz”, de Eric-Emmanuel Schmitt, ”Eseu despre orbire”, de Jose Saramago etc.
Ce articole mai așteptați din partea noastră? Ce cărți ar mai merita a fi recenzate în următorii ani?
Până una-alta, La mulți ani Filme-cărți.ro!
2 comments
Imi pare rau dar „Accidentul” de Sebastian nu e deloc o carte obisnuita. E cel mai bun roman al lui si unul dintre cele mai bune interbelice.(nu reamintesc ca forma originala a fost pierduta intr-un taxi din Paris iar ceea ce citim noi e o forma rescrisa care e cu siguranta inferioara primului manuscris pt ca asta nu e un argument, judecam ceea ce avem. avem o varianta rescrisa , asta judecam…).
Daca teatrul lui Sebastian e desuet, „Orasul cu salcami” la fel iar „De 2000 de ani” e mai mult un eseu-foarte indraznet si original dealtfel ,”Accidentul” e un roman proustian care, e drept, desi nu e o capodopera, e totusi un roman f bine scris si mai ales pt vremurile acelea, in care best-sellers-uri erau cartile lui Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu, pt a cita doar nume care azi ne mai spun ceva.
Dar ca sa fie cu adevarat „gustat” trebuie sa il fi citit inainte pe Proust. Sa stii despre „les intermittences du coeur”,despre teoria proustiana a indragostirii(care deriva din cea a lui Stendhal, din „De l’amour”) si de altele. E ca si cum ai citi „Ulise” de Joyce fara sa ai notiuni despre Iliada si Odiseea.
Va rog, nu mai spuneti ca „Accidentul” e un roman obisnuit, chiar nu e!
Depinde cum cititi fragmentul din recenzia mea asupra cartii. Eu am facut referirea ca este o carte ”obisnuita” doar privind-o in acelasi fel ca si dumneavoastra! Si anume ca nu este o capodopera.
Adevarul este ca aveti insa dreptate: am citit Proust in liceu, pentru orele de literatură universală (și atunci nu în integralitate), iar Accidentul la multi ani dupa aceea, la a doua lectură.
Poate ar trebui sa reiau Proust si apoi Sebastian, insa impresia din recenzia de acum peste doi ani ramane pentru acel moment.
Multumesc de interventie si comentariu, noi ne bucuram ca Mihail Sebastian a capatat recunoasterea pe care o merita, fie si in topul nostru dupa 4 ani de blog!