Săptămâna aceasta am ales câteva cărți scrise de autori africani contemporani, în special pentru că este o zonă despre care nu se vorbește atât de des și despre care nu știm atât de multe, deși ar merita un interes mai mare. Am ales câțiva autori cunoscuți pe piața de carte internațională, cu volume premiate, dar și cu volume care tratează cu predilecție teme actuale – migrația, apartenența, dezrădăcinarea, încercarea de a concilia tradițiile cu modernitatea, tendința spre globalizare versus individualitate.
1. Drumul spre casă, de Yaa Gyasi
Editura Litera, 2018
Traducere: Irina-Marina Borțoi
Scriitoarea Yaa Gyasi, originară din Ghana, realizează în ”Drumul spre casă” saga unei familii africane urmărită de-a lungul a opt generații. Cum este de așteptat, nu lipsesc din roman paginile despre sclavie, colonialism sau discriminare. Având ca punct de plecare două personaje feminine, surori, născute în Ghana și despărțite de mamă de fluxul destinului, Gyasi realizează o incursiune interesantă în secolul XVIII pentru a aduce în prim plan luptele dintre triburile africane pentru supraviețuire sau alianțele cu britanicii și americanii bazate pe comerțul cu sclavi. Viețile multora dintre personaje se desfășoară sub sloganul Mănâncă sau ești mâncat. Prinde sau ești prins, astfel că orice acțiune care îl respectă este pe deplin justificată. Romanul excelează prin lipsa de empatie pe care reușește să o redea perfect, dar și prin construcția minuțioasă a personajelor.
Narațiunea se desfășoară prin povești autonome, unele semănând cu o fabulă, altele cu coșmaruri, reușind să intercaleze liniile familiale din Africa de Vest și America, fiecare personaj fiind un membru al arborelui genealogic perturbat. Personajele nu dispar niciodată complet din poveste, ele revenind în vise sau mini legende pe măsură ce acțiunea se mută de pe Coasta Capului la Kumasi la Baltimore la Harlem. Capitolele dedicate Africii de Vest sunt inima cărții, o analiză profundă a umanității multistratificate, în care Gyasi evocă spiritul identității individuale și colective, o bogăție de ritualuri și obiceiuri denigrate pentru că ghanezii au încercat să le păstreze în America.
2. Ce simți în jurul gâtului, de Chimamanda Ngozi Adichie
Editura Black Button Books, 2019
Traducere: Anca Dumitrescu, Elena Marcu
Chimamanda Ngozi Adichie, scriitoare de origine nigeriană, explorează în colecția de proză scurtă publicată la Black Button Books legăturile umane dintre iubiți, copii și părinți, prieteni și continente, cartografiind cu sensibilitate coliziunea dintre culturi, dar și efortul de a le reconcilia.
Există cinci proze care se petrec în Statele Unite, în care Adichie conturează nu numai personaje atrase de America, dar și frica lor de asimilare. Interesată mai ales de felul în care se împletesc tradiția și modernitatea, așteptările familiale și visurile personajelor, modul în care sunt afectate relațiile dintre soți, părinți și copii, scriitoarea aduce în prim planul discuției loialitatea și dorința de a face parte dintr-o nouă cultură. Personajele care emigrează în America sunt dezrădăcinate și nu reușesc să devină membrii noii lumi globalizate, rămânând în permanență blocate la periferia a două culturi profund diferite.
Adichie este remarcabilă în expunerea refluxului și a fluxului contradictoriu a încercărilor dureroase ale emigranților de a se reconcilia cu trecutul, abordează cu ironie și perspicacitate problema și nu se impune niciodată asupra poveștii, lăsând-o să își urmeze cursul propriu. Provoacă cititorul cu fiecare propoziție atent elaborată, fiecare poveste servește ca o invitație de a aprofunda istoria recentă a Nigeriei și experiențele nigerienilor din America contemporană.
3. Fericire, de Aminatta Forna
Editura Vellant, 2018
Traducere: Mihaela Buruiană
”Fericire” este un roman despre migrație, despre umbrele rămase în urma violențelor istorice, despre numeroasele suprapuneri și interconectări create de imigranți, cei care nu se încadrează în paradigmele noii culturi. Dacă ai fi în război, ai ucide – sau te-ai lăsa ucis? Este una dintre întrebările fundamentale din volumul semnat Aminatta Forna, care vorbește deopotrivă despre iubire și traumă, natură urbană și natură umană.
Romanul pornește de la o întâlnire întâmplătoare pe Waterloo Bridge. Dar există oare întâlniri întâmplătoare? Povestea a doi oameni de știință confruntați cu trecutul, marginalitatea, iubirea și posibilitatea conexiunii este conturată alături de meditația pe marginea empatiei, a iubirii și a morții, însă centrată pe conștientizarea bucuriei. Intriga, care se concentrează pe dispariția unui tânăr băiat ghanian și pe relația dintre Attila și Jean tinde spre convențional, fără însă a cădea în zona banalului și recuperează prin relația cu natura, care este o prezență constantă în roman. De la vulpi la lupi și coioți despre care am citit în flashback-urile din viața lui Jean, până la papagalii-călugăr care, în 2014, când este scris romanul, erau în curs de dispariție din parcurile londoneze. Avem o viziune globalistă a fericirii asupra lumii, cu eroi expați americani, victime ale unor legi rigide privind imigrația care îndeamnă la reflecție, fiind o temă mai mult decât actuală.
4. Cine se teme de moarte, de Nnedi Okorafor
Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom. Actual, Iași, 2019
Traducere: Ona Fratz
Romanul semnat de Nnedi Okorafor combină povești despre vrăjitorie, războiul între sexe, oprimarea, dialectica raporturilor dintre victimă și opresor, văzute prin ochii unui copil al deșertului. Realitatea și fantezia au un raport ciudat, iar granițele sunt tranzitate rapid dintr-un sens în celălalt. Scriitoarea nigeriană dă glas unor realități atroce ale continentului negru și face o analiză subtilă a brutalității. De cele mai multe ori, femeile sunt subiectul acesteia, însă există și situații în care nici băieții nu scapă. La limita dintre om și animal, Onyesonwu (personajul principal) vrea să schimbe nu numai destinul său, ci și pe al poporului din care se trage, okeke, apelând la magie și uneori chiar la violență. O poveste șocantă, cu scene greu de digerat pentru cei mai mulți dintre noi. Acțiunile curg sacadat în umbra zeiței Ani, a Marii Cărți și a obiceiurilor sacre ale Jwahirului, iar personajele joacă pe niște scene mișcătoare, de multe ori indecise asupra direcției de urmat. Țelurile se modifică de la un capitol la altul, Onyesonwu existând între salvarea sa sau a poporului său, care, la un moment dat, devine din victimă, călău. Răsturnarea de situație este un atu al scriitoarei Okorafor, pe care avem ocazia din plin să îl observăm în acest roman.
5. Sora mea, ucigașa în serie, de Oyinkan Braithwaite
Editura Art, 2020
Traducere: Iulia Gorzo
De o eleganță letală, cum au spus recent criticii, ”Sora mea, ucigasa în serie” este o comedie neagră cu două surori, Korede și Ayoola, aflate de cele mai multe ori în competiție. Atunci când însă se petrec mai multe crime, este greu de ales între dreptate și chemarea sângelui. Consistent și funest, romanul lui Braithwaite este ușor de citit, servit cu un comic lipsit de sentimentalism și prefigurează o voce entuziastă pe piața editorială. Un debut scris cu o mână sigură, fără tresăriri, din care rezultă un roman destul de bine dozat. Ayoola – frumoasă și iresponsabilă, alături de Korede – urâtă și loială sunt parte dintr-un angrenaj cu ritm de dans african.
Capitole scurte cu titluri la fel de scurte „Înălbitor”,„Căldură”, „Întrebări” se succed într-un ritm încordat, iar firul poveștii se complică de la unul la celălalt. Explozivă și hilară, Braithwaite este tributară în acest roman scriitorilor de benzi desenate, folosind aproape fiecare pagină pentru a camufla de fapt finalul poveștii. Nimic nu se dezvăluie până la final, iar comicul reușește să distragă atenția cu succes de fiecare dată.
