Fie că ești pasionat de sport, călătorii sau de incursiuni extreme din fotoliu, am ales cinci cărți care sper că vor trezi nu numai dorul de ducă, dar și dorința de a cunoaște măcar din confortul casei locurile în care au ajuns doar temerarii, dar la care cu siguranță poți avea acces cu ceva determinare. Perioada pe care o travsersăm a indus dorința de a explora, poate mai mult decât o aveam înainte în fiecare dintre noi, așa că sper să ofer prin textul de mai jos câteva idei utile despre cinci cărți ale unor oameni care au avut curajul și suficientă doză de nebunie pentru a parcurge pe cont propriu teritorii aparent neprimitoare, de care însă s-au îndrăgostit iremediabil. De la jurnal e călătorie la meditație, textele m-au surprins nu numai prin spectacularul locurilor descrise, dar și prin modificările pe care le-au produs în viața călătorilor. Tranziția dintre agonie și extaz este uneori brutală, așa că trebuie să fiți pregătiți pentru surprize la fiecare pagină. Să începem!
1. Leopardul zăpezilor, de Sylvain Tesson
Editura Polirom, 2020, traducere Nicolae Constantinescu
Câștigător al premiului Renaudot în 2019, volumul lui Sylvain Tesson (geograf, jurnalist și scriitor) relatează călătoria sa alături de fotograful Vincent Munier în Tibet, în încercarea de a se apropia, după șase ani de urmăriri, de un leopard deosebit care trăiește pe platourile înzăpezite. O incursiune într-o lume fascinantă, mediu propice pentru meditație, dar și prilej pentru a experimenta senzații și pericole dincolo de limitele vieții obișnuite unde omul consideră că este regele, însă natura dovedește mereu contrariul.
Tibetul se înfățișează într-o diversitate de forme și culori, sofisticate și ingenioase, lupi, gazele, antilope, greieri și tot soiul de alte sălbăticiuni. Pe marginea experiențelor trăite, autorul brodează în fiecare pagină cugetări despre lumea în care trăim, miracolul și spectaculosul din natură, dar și despre influența omului asupra lor. Deși nu folosește un limbaj extrem de specializat, cititorul trebuie să fie atent la expunerea ideilor, căci toate se leagă printr-o încrengătură de fire. Cei mai pasionați de filosofie și științele naturii vor avea numeroase surprize plăcute de-a lungul acestei cărți care propune ore și ore de pândă, o așteptare ca o rugăciune, la temperaturi de -30 grade, într-un spațiu de o sălbăticie extremă, de-a lungul fluviului Mekong, în care au rămas doar câțiva leoparzi deveniți obsesie pentru cei doi exploratori.
”Timpul a înfruntat spațiul. A urmat complexitatea. Ființele s-au diversificat, s-au specializat, s-au îndepărtat unele de altele, fiecare asigurându-și propria perpetuare prin devorarea celorlalte. Evoluția a născocit forme rafinate de capturare a prăzii, de reproducere și locomoție.
Lumea era un sipet de bijuterii. Giuvaierele rămâneau rare, fiindcă omul luase cu japca din comoară. Uneori mai țineam un diamant în fața ochilor. Pământul căpăta atunci strălucire. Inima bătea mai repede, mintea se îmbogățea cu o imagine.”
2. Oyibo. 2 oameni, 1 motocicletă, 14 luni în Africa, de Ana Hogaș, Ionuț Florea
Editura Humanitas, 2015
Ana şi Ionuţ, un cuplu de arhitecţi pleacă într-un tur al Africii din iunie 2011 până în august 2012, cu motocicleta. O călătorie de 14 luni şi 55 000 de kilometri în care protagoniștii lucrează ca voluntari în pădurea ecuatorială în Nigeria, străbat Sahara (la temperaturi de 54 de grade), urcă muntele Camerun, explorează delta Okavango şi bazinul Congo, tractează motorulul defect 350 de kilometri,parcurg 3 000 de kilometri de off-road extrem în R.D. Congo, trec de controale armate şi hăţişuri birocratice. Oyibo este o invitație la a-ți lua inima în dinți și a da frâu liber viselor. Un veritabil refugiu din cotidian, cu imagini și perspective inedite, fără artificii stilistice inutile. Facem cunoștință cu copii din Zambia, avizi după povești, licitații pentru pește, furtuni și ploi prin labirinturi naturale, în care joncțiunea dintre necunoscut și cunoscut întârzie să se producă. E o hartă de acces la locuri care nu apar în jurnalele obișnuite, dar care lasă să se întrevadă o lume surprinzător de frumoasă, în ciuda dificultăților de a ajunge acolo. În mijlocul unor peisaje halucinante, din peste 22 de țări, călătorii se întreabă dacă ele chiar există sau sunt aievea, locuri care nu sunt de vizitat, ci de experimentat.
”De când am plecat mă gândesc din ce în ce mai mult la copilărie, când îmi era mereu dor de ceva nedefinit. Nomadismul ăsta ne-a dat un sentiment profund de libertate, ne-a venit ca o mănușă. Eu cred că dorul de sălbăticie îl aveam amândoi în sânge.”
3. 27 de pași, de Tibi Ușeriu
Editura Piatra Fântânele, 2017
O poveste autentică și brutală, istoria mai multor vieți într-una singură, conectate prin nervuri speciale, care solidifică nucleul personal. Oamenii îl cunosc pe Tibi Ușeriu drept alergător de anduranță, însă în spatele acestei povești a succesului există povestea vietilor sale paralele: slugă la ciobani pe Bârgaie, porcar în armata română, azilant politic în Berlin, pizzar într-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sârb, martor într-o galerie de alba-neagra în Gran Canaria și autor de jafuri armate. A evadat din două închisori europene, dar nu și din a treia, lipsind ani buni din propria viață. După ce a devenit cunoscut, câștigând 6633 Arctic Ultra și participând de trei ori la acest ultramaraton nemilos, Tibi a decis să scrie povestea altfel decât apare la știri. Făcând parte din generația cu cheia la gât, trecând prin experiențe care îl poartă permanent de la agonie la extaz, descoperă într-un târziu ceea ce consideră că i se potrivește cel mai bine: alergarea. Toate acestea converg în călătorii la limita suportabilului, în care nici corpul și nici mintea nu mai vor să asculte. Există totuși ceva care îl împinge mai departe, ceva în care crede și care îl inspiră să meargă mai departe. O poveste care relatează nu numai experiențe, dar și trăiri, moralizatoare pe alocuri, dar cel mai important, mobilizatoare.
”Sunt din nou fugar, dar altfel. Asta e lupta cea bună. Atunci fugeam fără noimă, acum fug cu un sens, ba chiar am și o linie de final pe care vreau să o trec. Nu oricum și, în mod cert, nu al doilea. Cu gândul ăsta am plecat de acasă. Parcă mi-aș juca destinul aici, în pustietatea asta albă.”
4. Dincolo de orizont. Aventuri extreme la capătul lumii, de Richard Parks
Editura Preda Publishing, 2019
Traducere: Andreea Vîlceanu
”Orizontul este doar limita câmpului nostru vizual.”
La scurt timp după împlinirea vârstei de 30 de ani, Richard Parks avea să își încheie tragic cariera profesională în rugby din cauza unei accidentări care l-a dărâmat fizic și psihic. Sportivul însă decide să se confrunte cu temerile, anxietatea și depresia, inspirându-se de Ranulph Fiennes și o linie din epitaful bunicii sale – «Orizontul este doar limita privirii noastre». Pornește astfel pe un nou drum, în care provocările extreme sunt ceva obișnuit.
Prima sa încercare – Provocarea 737, începută la 1 ianuarie 2011 – l-a propulsat pe culmile unui succes neașteptat. A devenit prima persoană care a cucerit cel mai înalt munte de pe fiecare din continentele lumii, aventurându-se atât în Polul Nord, cât și în cel de Sud în numai șapte luni. 2013 aduce noi provocări spectaculoase: un ultramaraton prin jungla peruană, cea mai înaltă cursă de ciclism montan din lume și un dublu triatlon în Snowdonia. Ulterior, în 2014, va repurta o nouă victorie: cel mai rapid solo neasistat către Polul Sud, Richard va schia 11 ore pe zi în condiții extreme, parcurgând 1240 km. O incursiune în străfundurile psihicului, dar și povești spectaculoase despre minunile naturii înghețate provoacă la fiecare pagină. În mediile extreme, normele vieții de zi cu zi nu se aplică. Pentru fanii sporturilor extreme și ai pasionaților de alpinism, povestea luptelor lui Parks cu frigul, corpul și mintea sa, ascensiunea și găsirea propriului ritm în cursele extreme reprezintă o desfătare veritabilă, dar și un imbold de a nu renunța la speranță indiferent de situație.
”Așteptările pe care le am de la corpul meu evoluează constant. Iar Jungle Ultra a reprezentat consolidarea unui nou nivel. Acum știu că pot să alerg patru maratoane în patru zile, într-un mediu ostil, iar apoi, în a cincea zi, să mă aliniez iar la start. Totul a reprezentat un teritoriu nou, noi uși spre sinele meu. Odată ce le-ai deschis, poți să păstrezi cheia, ceea ce înseamnă că poți să te întorci la ele. Și de acolo, cine știe, poate te aventurezi un pic mai departe.”
5. Trei săptămâni în Himalaya, de Marius Chivu
Editura Humanitas, 2012 (2016)
Himalaya, 5400 metri altitudine, Nepal și traversarea celui mai înalt pas din lume, Tharoung La, despre care Marius știa foarte puțin atunci când a planificat alături de Cătălin, prietenul său din copilărie această călătorie a revelațiilor. Nefiind un munțoman veritabil, a început totul în ritm lent, cu pregătiri treptate și inițieri în trekking. Foarte curând avea să afle că în acest zone totul se întâmplă în stradă și că orice ai citi, nimic nu se compară cu experiența reală. Trecând prin uriașe ghetouri ale săracilor, poteci prăfoase interminabile, ajung să înțeleagă că drumul îi conduce în călătorie, nicidecum invers, iar întâlnirea cu oameni din toată lumea, fiecare cu poveștile sale, în care de multe ori îți vezi propriul chip de străin, prilejuiește meditații și sondaj și interior pe care altfel probabil că nu le-ai fi experimentat. La Thorong Phedi (4420 m) – Thorung La (5416) și Mukktinath (3710 m) lipsa de oxigen începe să le dea serioase dureri de cap, iar gerul tot mai pregnant insinuează o realitate paralelă, unde zăpada pare imposibil de albă. Valea Zeilor, cu sculpturi erotice și temple spectaculoase, străzile pustii și murdare din Kathmandu prezintă o singurătate ciudată și colorată. Tot volumul este presărat cu fotografii uimitoare, glume și discuții alături de trekkeri din toate colțurile lumii, povești ale localnicilor, iar călătoria, seducătoare, devine realmente un scop în sine, nu destinația.
”În camerele noastre de lemn, prin care bate vântul este atât de frig (sobă nu există decât în sala de mese), încât ne băgăm în sacii de dormit admirând aburii scoși pe gură. Suntem la 3100 de metri, în plină vară nepaleză […]
Totul pare un fel de vedere luată dintr-o perspectivă inaccesibilă ființelor amărâte care suntem. Ce ne impresionează însă nu este atât scara geografică la care avem acces, cât eterogenitatea reliefului. Totul este atât de amestecat , încât pare atelierul natural al unui zeu, magazia cu forme de relief rămase pe dinafară de la Facere sau care abia acum urmează să fie plasate undeva.”
(Sursă fotografii: humanitas.ro, polirom.ro, libris.ro)
