În perioada 4-10 noiembrie 2023 a avut loc, la Cinema Union și Cinema Muzeul Țăranului, a opta ediție Bucharest Short Film Festival, eveniment ce promovează filmul independent, multicultural și divers. Organizatorii BSFF au creat o colecție impresionantă de scurtmetraje experimentale și animații, realizate fie de profesioniști, fie de studenți la început de drum, din țări precum Franța, Columbia, Canada, Ungaria și multe altele. Iată, așadar, cinci dintre scurtmetrajele proiectate în serile de animație, care mi-au atras atenția prin originalitatea, atenția la detalii și profunzimea mesajului:
1. 27 (reg. Flóra Anna Buda)
Originară din Budapesta, regizoarea Flóra Anna Buda spune legat de animațiile ei că intenția principală este să redea, într-o modalitate cât mai onestă, viața ei ca tânără femeie. La fel ca în cazul animației Entropia din 2018, 27 are în centru experiența feminină cu toate fațetele ei, titlul scurtmetrajului reprezentând vârsta protagonistei. Întreaga narațiune se concentrează pe provocările vieții unei tinere care locuiește cu părinții și fratele mai mic. Conflictul interior pare să fie o combinație a crizei de identitate tipice vârstei, a dorinței de apartenență socială, în contextul dificultăților procesului separării de familie. Animația abundă de culori vibrante și muzică ritmată, însă parcursul protagonistei atinge multe subiecte dure, precum abuzul de diverse substanțe, alienarea și sentimentul de dependență față de părinți. Scurtmetrajul reușește să aibă impact, din punctul meu de vedere, atât asupra publicului adult, cât și asupra tinerilor care poate traversează experiențe similare în procesul de descoperire a sinelui.
2. Scale (reg. Joseph Pierce)
Complexitatea și profunzimea animației Scale dovedește experiența britanicului Joseph Pierce, care a câștigat deja peste patruzeci de premii cu scurtmetrajele sale recunoscute la nivel internațional. Scale prezintă perspectiva unui adult care se confruntă cu dependența de droguri, încercând, în același timp să navigheze viața de soț și tată. Se vede că fiecare detaliu al poveștii este bine gândit, începând cu protagonistul conducând pe o autostradă și ratând ieșirea corectă – simbol al pierderii rațiunii odată cu abuzul de substanțe. Pierce își dovedește priceperea în evocarea compasiunii din partea publicului, în special în momentele în care unghiul camerei preia perspectiva personajului principal și îl putem vedea la granița dintre realitate și halucinație, luptând cu dependența și refugiindu-se în amintirile dragi cu familia sa.
3. Lively discussions between voice hearers (reg. Tristan Thil)
După ceva experiență în regizarea filmului documentar, francezul Tristan Thil se îndreaptă către domeniul animației, păstrând, însă, ceva din stilul documentarului în felul său de a prezenta povestea din Lively discussions between voice hearers. Titlul scurtmetrajului reprezintă alternativa pe care o folosesc personajele pentru a se referi la persoanele diagnosticate cu schizofrenie. Întreaga animație surprinde diferite confesiuni din cadrul unei sesiuni de terapie de grup, care le oferă fiecăruia șansa de a simți acceptarea și apartenența la o comunitate cu care au experiențe similare. Thil face alegerea inspirată de a reprezenta multiplele voci pe care le aud personajele prin creionarea mai multor contururi ale fețelor. Monologul fiecăruia din grup reușește să ilustreze complexitatea emoțională a vieții cu schizofrenie, punctând, însă, faptul că, în ciuda diferențelor, aceasta poate fi o viață normală. Poveștile nu se simt nicicând exagerate, ci credibile, realiste, iar subiectele abordate pe parcursul scurtmetrajului sunt cât se poate de relevante în contextul cinematografic actual.
4. The Great Arc (reg. Camille Authouart)
Regizoarea de origine franceză Camille Authouart decide, prin intermediul acestei animații, să creeze o poveste despre un spațiu recognoscibil, apropiat de ea – cartierul La Défense din Paris. Focusul scurtmetrajului este asupra frumuseții arhitecturale a acestui spațiu, care poate fi considerat un imens muzeu în aer liber, datorită numeroaselor construcții artistice prin care artiștii parizieni și-au exprimat viziunea. Proiectul pare unul extrem de personal, cu atât mai mult cu cât Authouart menționează că procesul creației a pornit de la un carnețel cu sketch-uri, motiv pentru care rezultatul a fost o animație în sensul tradițional al cuvântului. Experimentul este unul extrem de interesant, plasând în strânsă conexiune trăirile umane și piesele arhitecturale ce ne înconjoară, de care ajungem să ne atașăm într-un mod sau altul.
5. Oskar (reg. Max Vannienschoot)
Scurtmetrajul belgianului Max Vannienschoot pare a fi un omagiu adus poeziei, fotografiei și, în final, vieții în întregimea sa. Regizorul menționează că este inspirat, în procesul de creație, în special de experiențele personale, iar acest lucru se reflectă în latura profund emoțională a animației sale. Lucrând doar cu non-culori, scurtmetrajul Oskar urmărește ciclicitatea vieții protagonistului – un motociclist ce se oprește la malul mării pentru a fuma și a privi linia orizontului meditativ. Deși poate părea ușor statică și monotonă, animația reușește să captiveze ochiul privitorului prin frumusețea vizuală, poetică, ce dovedește pasiunea regizorului pentru fotografie. Motto-ul ce reiese din discursul protagonistului este „we’ve been here before, we won’t be here again”, care pe mine m-a trimis instant la afirmația lui Heraclit, conform căreia niciun om nu poate să intre în apa aceluiași râu de două ori, deoarece nici râul, nici omul nu mai sunt la fel. Scurtmetrajul surprinde felul în care toate experiențele traversate de individ își lasă amprenta asupra acestuia, așa încât în final să poată lua totul de la capăt, la fel cum protagonistul animației revine pe aceeași plajă unde ne-a fost introdus inițial.
