M-am gândit mult cum să încep acest text fără să fiu subiectivă sau părtinitoare, pentru că tema explorării literaturii basarabene mi se pare nedrept trecută cu vederea în spațiul românesc. Cu unele mici excepții, cititorii români aproape că nu au sau au o foarte mică interacțiune cu titlurile apărute în Republica Moldova. Prin urmare, în acest text vreau să vă povestesc despre trei autori basarabeni care mi-au plăcut în mod special și pe care îi recomand cu toată încrederea.
1. „Dama de cupă”, de Iulian Ciocan, Editura Polirom
Primul pe listă este Iulian Ciocan, pe care l-am descoperit prin romanul său, „Dama de cupă” (roman publicat la Editura Polirom), o satirizare acidă și pertinentă pe marginea societății moldave. Dacă vreți să vedeți cum trăiesc moldovenii, citiți-l pe Iulian Ciocan. Da, știu că sună ca un slogan în campanie electorală, dar asta e realitatea. Cu accente pe fenomene care ne dor, precum e corupția, nepotismul și schimbările bruște pe mapamondul politic național, narațiunea lui este o supapă spre înțelegerea naturii noastre atât de bizare. Ce îmi place în mod special la romanele lui Iulian Ciocan este simplitatea, organicul abordărilor sale. Să scrii simplu despre lucruri complicate e chiar un talent adevărat.
2. „Cântecul mării”, de Oleg Serebrian, Editura Cartier
Al doilea pe listă este romancierul Oleg Serebrian pe care l-am descoperit în romanul „Cântecul mării” (roman publicat la Editura Cartier), o ficțiune istorică excelent scrisă. Politician și displomat, autorul atinge subiecte valorice foarte sensibile, în speță evenimentele care ne-au afectat integritatea națională, precum au fost persecuțiile în perioada sovietică sau lupta pentru identitatea națională. Trebuie să subliniez un fapt important: eleganța cu care descie vieți și destine. Rar mi s-a întâmplat să întâlnesc un scris atât de rafinat fără pic de snobism, fără păcatul trufiei care-i bântuie pe scriitorii deja consacrați. Îmi place abordarea sa echidistantă a evenimentelor istorice, fără patos exagerat, fără devieri, strict pe subiect. Acest lucru adaugă profunzime romanelor sale și ne oferă nouă, cititorilor, o perspectivă amplă asupra impactului pe care istoria îl are asupra viitorului nostru.
3. „Legată cu funia de pământ”, de Lorina Bălteanu, Editura Cartier
Și ultima descoperire a acestui an este romanul „Legată cu funia de pământ” de Lorina Bălteanu (roman publicat la Editura Cartier), un roman trist despre realitățile satului basarabean. Abordând teme precum violența, abandonul emoțional, autoarea reflectă asupra identității în contextul unui mediu social unde individualitatea este pasibilă de pedeapsă. Sincer, emoționant, plauzibil – iată doar câteva dintre caracteristicile acestui roman mic, dar care stârnește stări pe care poate cititorul le-a uitat de foarte mult timp.
Evident, această listă nu este exhustivă și sigur aș putea să-l amintesc pe Alexandru Popescu cu debutul său, romanul „Montana”, care e un succes absolut sau pe Dinu Guțu cu romanul său „Perestroika boys” care mi-a plăcut la nebunie.
Toate aceste cărți vin să demonstreze o nouă filieră, o fibră mult mai ancorată în realitate a literaturii din partea aceasta de Est a spațiului românesc. Chiar dacă nu ne-am „globalizat” la nivel de mental colectiv, chiar dacă mai avem abordări de tip pășunist, reușim încet să ne îndepărtăm de felul nostru desuet de a vedea lucrurile și de poziția victimei istorice în care ne-am tot complăcut ani la rând.
