Prezentul în care viețuim vine să confirme regula că doar cei care cunosc cu adevărat istoria pot evita catastrofe. Tragedia pe care o traversează Ucraina, agresiunea pornită de Rusia și fantasmagoricele învinuiri în neonazism – toate par desprinse dintr-un scenariu prost de film. Dar, din nefericire, e o realitate de care nu putem face abstracție. Iată de ce am decis să vă recomand trei cărți de istorie, pe care sigur le puteți citi dacă vreți să înțelegeți măcar puțin Estul. Da, da, este adevărat că Estul pare să se îndepărteze de Vest prin mentalitate, abordare a problemelor geopolitice, dar și prin spiritualitate. Deci, recomandările mele în acest sens sunt următoarele apariții editoriale:
1. „Odessa. Geniu și moarte într-un oraș al visurilor”, de Charles King, Editura Cartier
Odessa a fost, de la fondarea sa, un port maritim important, vital, dar și un oraș extrem de cosmopolit, în care au viețuit cele mai diverse națiuni, de la ucraineni la evrei, turci sau greci. Volumul este o țesătură rafinată de istorie, sociologie, cu o narațiune fluentă în care se întrepătrund elemente precum viața diurnă a orășenilor, schimbările asumate și secretele bune de ascuns ale cetățenilor sau conducătorilor în tainițele istoriei. Charles King este un povestitor deosebit, cu pregătire profesională în domeniul dreptului internațional, care știe să disece adevărurile istorice, oferindu-ne o retrospectivă asupra unui oraș estic cu un tezaur demn de admirație.
2. „Cartea foametei”, de Larisa Turea, Editura Cartier
Istoria nu trebuie să fie neapărat academică, tocită pe șabloanele instituțiilor educaționale. Istoria se scrie acolo unde durerea nedreptății capătă chipul unui om. Larisa Turea face prin acest volum o incursiune în tot ce înseamnă fenomenul foametei organizate de puterea sovietică, prin prisma persoanelor care au simțit pe propria piele „binele raiului comunist”, dar și a documentelor oficiale. Vă întrebați cum o astfel de carte ne-ar putea deschide ochii spre Est? Foametea a fost unul din mecanismele de coerciție care a înfrânt spiritul basarabean de rezistență. După această lovitură, procesul de sovietizare a pornit într-un galop sălbatic și acum noi, basarabenii, culegem roadele. Vă întrebați de ce Republica Moldova e mai mereu neutră? Răspunsul e simplu: am simțit pe coaste loviturile unui regim dictatorial care ne-a distrus limba, istoria, cultura, schimonosindu-ne acerb.
3. „Imperiul trebuie să moară”, de Mihail Zîgar, Editura Cartier
Știu că poate acum sunteți reticenți în a citi cărți scrise de ruși. Vă înțeleg perfect, pentru că e un fenomen absolut. Totuși, dacă facem puțină abstracție de la tot ce înseamnă cancel culture, vom descoperi că școala istorică a Rusiei este una dintre cele mai tradiționaliste. În „Imperiul trebuie să moară”, Mihail Zîgar, jurnalist și istoric, încearcă să arunce o lumină asupra revoluției ruse din anii 1917. Nu este poate cea mai bine fundamentată carte, deoarece criticii au primit-o cu reticență, dar sigur aruncă o lumină asupra a tot ce înseamnă ruptura dintre Rusia țaristă și apariția Imperiului Roșu. Este inedită maniera în care Zîgar alege să analizeze intervalul anilor 1901 – 1917, oferind voce celor mai virale personalități ale momentului. Este o carte mai degrabă de popularizare a istoriei, decât de teoretizare a acesteia, dar ca bază pentru înțelegerea transformărilor care au modelat Rusia este mai mult decât suficientă.
Evident, Estul nu poate fi ușor înțeles, cel puțin nu prin elemente clasice de analiză. Adresând o întrebare unei autoare din Federația Rusă pe care o citeam anterior despre cum vede soluționarea războiului ruso – ucrainean, aceasta a ridicat din umeri, fapt care reflectă perfect tot ce înseamnă Estul: o abatere, pe alocuri ilogică, de la canoane sociale și de la cutume valorice, dar și un vestigiu cultural secular care însă nu poate fi anulat.
