Actorul născut la 8 noiembrie 1935 este un simbol al generației sale și al unor genuri cinematografice care trezesc nostalgia iubitorilor de cinema mai în vârstă și interesul generațiilor mai tinere de spectatori. Exista câteva motive bune pentru asta. Cu un fizic impresionant Alain Delon este echivalentul masculin al simbolurilor sex feminine. Fizicul i-a permis să abordeze un tip de roluri care reprezintă opusul anti-eroilor la modă importați din cinematografia americană a anilor 40 și 50. A avut o viață personală destul de agitată, presărată cu pasiuni și controverse, totdeauna în atenția presei și a mediei de senzație.
Continuă până astăzi să rămână în atenția publicului cu declarații fără echivoc, legate de trecutul său, dar și de politica zilei și mai ales de regresele ireversibile cauzate de vârstă și de abordarea morții inevitabile. Este probabil actorul francez și chiar european cel mai cunoscut al celei de-a doua jumătăți a secolului 20. O carieră cinematografică însă se construiește din roluri, așa încât am adunat în acest top zece dintre rolurile care m-au impresionat. Ca întotdeauna avertizez că este vorba despre o selecție personală, că ordinea în top nu este neapărat importantă, și că articolul este și o invitație la discuție și adăugiri.
1. Samuraiul – 1967
Rolul lui Jeff Costello din ‘Samuraiul’ (‘Le Samourai’) reprezintă un vârf al carierelor actorului Alain Delon și al regizorului Jean-Pierre Melville. Spectatorii români au avut șansa să vadă acest film în cinematografe la scurt timp după lansare, în perioada de relativă liberalizare de la sfârșitul anilor ’60, făcând cunoștință cu aceasta ocazie și cu regizorul lui, specializat în filme cu gangsteri (‘film noir’). Este un film de o consistență stilistică și o tensiune psihologică remarcabila, iar figura ‘samuraiului’, a gangsterului singuratic, va fi model pentru nenumărate reluări și imitații, puține dintre ele apropiindu-se de calitatea originalului. Apare în film, în rolul ei de debut, și Nathalie Delon, care era din 1964 soția lui Alain Delon. Căsnicia lor avea să dureze doar încă un an.
2. Ghepardul – 1963
‘Ghepardul’, filmul din 1963 al lui Luchino Visconti, este una dintre cele mai prestigioase producții în care a apărut Delon. Ecranizare a splendidului roman al lui Giuseppe Tomaso di Lampedusa, filmul este unul dintre cazurile care îi pun în încurcătură pe cei care încearcă să facă absurda (în opinia mea) comparație dintre carte și ecranizare. Alain Delon este aici Tancredi Falconieri, nepotul preferat al printului Fabrizio Salina. Filmul a primit ‘Palme d’Or’ la Cannes. Prezența pe ecran alături de Delon a lui Burt Lancaster și a superbei Claudia Cardinale au făcut ca filmul să se bucure de un remarcabil succes international și să devină unul dintre acele cazuri fericite în care publicul, criticii vremii și istoria cinematografiei sunt de acord.
3. Mr. Klein – 1976
În ‘Monsieur Klein’, filmul lui Joseph Losey din 1976, Alain Delon realizează una dintre creațiile sale actoricești cele mai prestigioase. Filmul se petrece în Parisul sub ocupație, iar Delon este Robert Klein, un negustor de artă care duce o viață comodă, ba chiar luxoasă, profitând de ocaziile de a achiziționa și revinde opere de arta de la familii evreiești, fără a pune întrebări legate de împrejurările care le obligă pe acestea să le vândă. Dintr-o eroare devine suspect în ochii politiei colaboraționiste de ‘vina’ de a fi evreu. Traseul de la indiferență la înțelegere și solidarizare este excelent redat, cu un minim de mijloace, de actor și de regizor.
4. Aventurierii – 1967
‘Aventurierii’ (‘Les Aventuriers – 1967), regia Robert Enrico, este un film despre prietenie a cărui acțiune se petrece în mare parte pe mare. Alain Delon este Manu, un cascador care își pierde dreptul de exercitare a profesiei în urma unei glume. Împreună cu prietenul său Roland și cu o tânără și frumoasă artistă, pleacă în căutarea unei comori iluzorii pe mările Africii, pe lângă Congo. Și această tentație se dovedește a fi o farsă, iar prietenia celor doi va fi pusă la încercare de evenimente. Alături de Delon apar Lino Ventura și Joanna Shimkus.
5. Adio, prietene – 1968
Tot despre o prietenie care se confrunta cu probleme, de alt fel, este vorba și în ‘Adio, prietene’, filmul din 1968 regizat de Jean Herman. Partenerul de aici al lui Delon este Charles Bronson, și cei doi actori întruchipează doi foști militari ai Legiunii Franceze (unul mercenar, celălalt medic) care colaborează la o spargere, fiecare din motivele sale. Îmi amintesc bine și de acest film, unul dintre filmele de acțiune proiectat și în România la sfârșitul anilor ’60, cu un succes fenomenal de casă. Scenariul este semnat de Sebastien Japrisot, unul dintre autorii francezi cei mai reputați și mai inventivi de romane polițiste, scenarist și regizor de filme el însuși.
6. La Piscine – 1969
Filmele de acțiune erau tolerate de cenzura comunistă, dar cu ‘Piscina’ (‘La Piscine’) lucrurile au stat cu totul altfel. Filmul încărcat de erotism al lui Jacques Derray nu a trecut barierele și a putut fi văzut oficial în România doar două decenii mai tărziu. Acțiunea se petrece vara pe Coasta de Azur, fiind vorba despre este o dramă de gelozie și posesivitate. Au fost realizate atât versiuni în franceză, cât și în limba engleză, actorii filmați vorbind engleză pentru lansarea internațională, ceea ce era neobișnuit într-o perioadă în care filmele erau întotdeauna fie dublate, fie subtitrate. Versiunea internațională de 114 minute, mai scurtă decât versiunea franceză, a avut și un montaj ușor diferit. Filmul a fost relansat în 2021 la New York, și succesul a fost atât de mare încât cele doua săptămâni planificate inițial au devenit 18 săptămâni de proiecție. Filmul a fost legat si de contextul mult comentatei și fotografiatei relații dintre Delon și Romy Schneider. Alain Delon a spus într-un interviu mai târziu că nu poate mai viziona acest film. Fosta sa iubită Romy Schneider și bunul său prieten Maurice Ronet au murit ambii prematur și în circumstanțe tragice. Revederea scenelor este pur și simplu prea dureroasă pentru el.
7. Borsalino – 1970
Tot Jacques Deray a regizat în anul următor ‘Borsalino’, filmul care prilejuiește întâlnirea ‘la nivel înalt’ dintre Delon și Belmondo, celălalt actor de mare succes al epocii, rivalul în actorie dar și în inimile admiratoarelor. Pe ecran ‘chimia’ pare perfectă, dar relația din realitate dintre cei doi actori a avut suișuri și coborâșuri. Cei doi jucaseră deja de câteva ori împreună (prima dată în ‘Sois belle et tais-toi’ – ‘Fi frumoasă și taci’ al lui Marc Allégret din 1959). Jignit din cauza că numele lui Delon apărea pe afișul lui ‘Borsalino’ de două ori (ca actor și ca producător), Belmondo a boicotat premiera și chiar l-a dat în judecată pe acesta. Din fericire nimic nu poate anula plăcerea vizionării acestui film, unul dintre cele în care Delon lasă să se topească masca de dur și prezintă o alta fațetă a personalității sale.
8. Clanul sicilienilor – 1969
‘Clanul sicilienilor’ (‘Le clan des siciliens’ – regia Henri Verneuil) i-a prilejuit lui Delon apariția pe ecran alături de actorul din generațiile precedente cu care are poate cele mai multe afinități – Jean Gabin. Reapare alături de ei și Lino Ventura, și cei trei colaborează la unul dintre cele mai reușite filme cu gangsteri din istoria cinematografiei franceze, având ca punct de plecare romanul lui Auguste Le Breton. Un aport important la calitatea și succesul filmului l-a avut și muzica lui Ennio Morricone. Și acest film a avut două versiuni – una franceză și una internațională în limba engleză. Câteodată viața imită filmul, căci chiar în timpul producției, Delon a fost implicat într-un scandal din viața reală, afacerea Markovic, în care fostul său bodyguard Stevan Marković fusese găsit ucis, iar în mașina lui fuseseră găsite fotografii compromițătoare ale soției președintelui Franței, Pompidou. Misterul crimei nu a fost elucidat nici până acum.
9. Rocco si fratii sai – 1960
Rolul lui Rocco Parondi din ‘Rocco și frații sai’ (‘Rocco e i suoi fratelli’) a reprezentat unul dintre punctele de lansare ale carierei internaționale a lui Alain Delon. Alături de Delon apar în filmul lui Luchino Visconti și Annie Girardot și Claudia Cardinale, ultima și ea aproape de debut. Acțiunea se petrece la Milano, relatând povestea unei familii de imigranți din sud și dezintegrarea acesteia în societatea industrială a nordului. Titlul este o combinație dintre ‘Iosif și frații sai’ a lui Thomas Mann și numele lui Rocco Scotellaro, un poet italian care a descris viața și trăirile țăranilor din sudul Italiei.
10. Eclipsa – 1962
‘Eclipsa’ lui Michelangelo Antonioni este filmul care încheie trilogia ‘existențialistă’ a regizorului italian. A câștigat premiul special al juriului la festivalul de la Cannes din acel an și a reprezentat una dintre ocaziile destul de rare în care-l putem vedea pe Alain Delon într-un rol în care punctul de vedere al spectatorului despre personaj este permanent provocat. Considerat vizionar de unii experți în istoria cinematografiei (între care și Martin Scorsese), contestat de alții, ‘L’eclisse’ a fost pentru Delon și ocazia, singura din carieră, de a colabora cu Monica Vitti.
