Sectiunea – „Ce-ai face pentru bani”
VIDEOCRACY
Suedia/Danemarca – 2009
Regia/Scenariul: Erik Gandini
Starring: Silvio Berlusconi, Flavio Briatore, Lele Mora, Marella Giovannelli, Fabrizio Corona, Rick Canelli, etc.
Casa de productie: Atmo
Premii si festivaluri: International Documentary Film Festival Amsterdam 2009, The Netherlands
Toronto International Film Festival 2009, Canada
Lucrand vreme de vreo 15 ani in colaborare cu firme din Italia, implicit cu italieni si prin urmare avand posibilitatea de a discuta, a cunoaste si de a incerca sa inteleg fenomenul socio-politic-cultural specific, acest film documentar a fost pentru mine ca o carte pe care am mai citit-o, dar pe care vine acum cineva sa mi-o explice cu inteligenta, sarcasm si ingrijorare. Si acest cineva este Erik Gandini, suedezul dotat cu un acut simt al fenomenelor socio-culturale, al ridicolului, dar si al pericolului pe care al reprezinta „videocratia”. Si putem sa intelegem aceasta, numai aruncand o privire atenta la ceea ce se intampla si in Romania, in conformitate cu modelul berlusconismului italian: nasterea unei false lumi si a unor false valori etice, morale, profesionale, o lume populata de starlete, de „veline” („bebeluse”), de supraexpunere jenanta, o lume a imaginilor si comentariilor in vesnica goana dupa implinirea viselor goale de continut, dupa bani, dupa putere, dupa falsa celebritate..
Spre deosebire de Italia insa, in Romania nu am ajuns la crima. Inca… 🙂
Interconexiunea dintre inalte functii politice (imunitate juridica) si puterea pe care o confera un puternic imperiu media (stranse in acelasi pumn puternic si sub acelasi vesnic si stralucitor ranjet cu toata dantura expusa) – conduce inexorabil la alterarea fibrei sociale, catre cel mai perfid si periculos totalitarism (acela al carui jug il simti cand este prea tarziu, cand creierul iti este spalat si grumazul plecat).
Studiul de caz asupra fenomenului italian este gradat cu multa inteligenta de catre regizor, persuasiunea patrunderii morbului este analizata la microscop pana si asupra unui biet mecanic obsedat de visul sau de a accede la recunoasterea calitatilor sale interpretative si de a castiga un binecunoscut concurs televizat. Pentru ca numai in felul acesta Ricardo va creste si mai mult in ochii sai, dar va fi recunoscut si de catre Italia, imaginea sa va fi promovata pe toate canalele mediatice. Imaginea…si daca am ajuns la cest cuvant, sa nu uitam fotografiile, sa nu-i uitam pe paparazzi, sa nu-l uitam pe carismaticul Fabrizio Corona „ seful” pararazzilor, „Robin Hood-ul” care ia de la bogati pentru a se supraimbogati pe el si care este in vesnica cautare de informatii private secrete, documente compromitatoare, fotografii scandaloase – dispus la orice fel de crima mediatica sau chiar fizica, pentru a mai adauga egoului sau supracalibrat – cativa centimentri sau cateva grame – de notorietate, bogatie si putere. In anul 2009 Italia se afla pe locul 77 în clasamentul întocmit de Reporters sans Frontières privind libertatea presei! Si Romania – va veti intreba? Iaca-ta ca ceva mai in fata, pe locul 50! 🙂
O alta figura atent prinsa in insectarul lui Gandini este Lele Mora, unul dintre cei mai importanti impresari ai momentului, alaturi de multi ani lui Berlusconi, adulator al acestuia pana acolo incat mintea ii aluneca periculos si de neinteles, si isi compara „idolul” cu nefasta figura a lui Mussolini (a carui fantoma se vede treaba ca mai bantuie Italia).
Si daca stau bine si ma gandesc, eu chiar m-am infiorat de-a lungul vizionarii acestui film, un sloi de gheata mi-a alunecat pe spinare, vazand scenele de „baie de multime”, in care Berlusconi defileaza victorios alaturi de acolitii sai si poarta nedezlipit de pe figura acel vesnic ranjet de care va mai vorbeam. Dumnezeule mare – oare si la baie duce dupa el acel rictus mecanic si penibil numit „zambet”?
Intrebat despre intrarea filmului sau in Italia, Gandini a spus ca:
”Filmul a fost interzis, trailerul a fost cenzurat. Nicio televiziune din Italia nu l-a difuzat. A fost o idee contraproductiva, deoarece cenzura a facut o imensa publicitate si filmul a fost vazut de multa lume in cinematografele din tara, a fost perceput ca o oglinda a Italiei. Un spectator a spus ca parca se uita la un film horror , iar cand filmul se termina este inca in el, pentru ca traieste in el.
Filmul a fost atacat in lumea showbusiness-ului, a fost atacat de televiziunile lui Berlusconi. EU am fost tinta atacurilor lor, au incercat sa ma dea in judecata, sa distruga credibilitatea filmului. A fost o reactie puternica, in momentul in care faci film documentar nu te astepti la asa ceva, e un gen low profile.
Videocracy ca structura a puterii este ceva nou. Videocracy inseamna puterea imaginii asupra societatii. Nu este un concept italian, este o forma noua a puterii, in Italia are cea mai apropiata aura catre totalitarism, daca vreti, in alte tari se poate observa cultura banalitatii care devine dominanta si acest lucru este infricosator.”
Si iata, pentru ca circula pe Internet si exista pe youtube, interviul pe care Erik Gandini l-a dat HotNews.
1 comment
Interesant. O sa caut filmul.