Editorial

O temă antică, adaptată modern, la FITS 2025 – Lysistrata, dragostea mea, de Matei Vișniec

Teatrul Național Satiricus I.L. Caragiale din Republica Moldova a oferit – la FITS – pe 29 iunie un spectacol proaspăt (în regia lui Alexandru Grecu), reinterpretând piesa lui Matei Vișniec care, la rândul lui, a adaptat în modernitate o comedie clasică a lui Aristofan despre un curent feminin inedit, indiferent dacă vorbim de antichitate sau de timpurile prezente – o grevă a femeilor, săturate de războiul etern dintre orașele-stat grecești, mai ales cel dintre Atena și Sparta, și săturate de faptul că bărbații vin seara acasă doar pentru a-și satisface nevoile sexuale. Rezultă un spectacol plin de umor, de energie și de actualitate, în care, desigur, Lysistrata atrage privirile și are un magnetism care m-a făcut să-i caut numele – excelenta actriță Alexandrina Grecu.

A rezultat o împletire a temelor antice – război, statui ilustrative, Dyonisos, lascivitate – cu cele moderne – războiul modern, talk-show-ul, interviurile cu camera ascunsă, ipocrizia, teoria conspirației, tabloidizare și rețele sociale, foarte bine îmbinate și construite. Ultima treime a piesei mi s-a părut mai puțin lipsită de substanță, mai cu seamă că a lăsat spectatorilor libertatea de a alege finalul – dacă grecoaicele chiar au încercat să-și schimbe bărbații pentru a deveni din nou „potenți” și apărători ai orașelor și, prin urmare, a libertății, sau dacă acestea au așteptat cu nerăbdare și cu fustele ridicate pe războinicii perși.

Chiar dacă se poate spune că este o piesă mai ușoară, cu multe zâmbete și prea multe modernități, mi-a plăcut „Lysistrata, dragostea mea” pentru tonul său optimist și tonusul alert și plin de umor, dar și pentru că aduce în prim-plan probleme destul de delicate ale prezentului, precum feminitatea, aprecierea sau lipsa de apreciere față de femei, (pseudo-)identitățile de gen și, desigur, iubirea. Orice sacrificiu făcut de femeile de aici nu sunt prețiozități feministe, ci ilustrarea iubirii față de patrie și față de bărbații lor – sarcasmul este acela că nu poate exista o lume fără războaie și că nu poate fi pace fără ca să există soldați meniți pentru apărare. Tema e mai mult decât actuală.

FITS #FITS2025 #FITS

Articole similare

Diversitate și deschidere: „Să trăiești cu o presiune constantă”, de Alina Pietrăreanu

Jovi Ene

Top 10 cele mai bune filme văzute (pe Netflix și nu numai) în 2021

Jovi Ene

Top 5 cărți pe care le-am trăit în 2019 (de Corina Moisei-Dabija)

Corina Moisei-Dabija

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult