1. Inceputuri
Karen Dinesen s-a născut în anul 1885 într-o bogată familie daneză. Tatăl său, Wilhelm Dinesen a fost iniţial ofiţer în armata daneză, participând la razboiul dintre Prusia si Danemarca din 1864 care s-a sfarsit cu pierderea ducatelor Schleswig-Holstein de catre Coroana daneză. Wilhelm a luat parte şi la razboiul dintre Franţa şi Prusia din 1870-71 de partea francezilor. A rămas în Parisul răsculat si comunard scriind chiar si o carte despre aceasta experienţă. Dezamăgit de Europa, s-a exilat în America de Nord unde a preferat să vâneze si să trăiască în mijlocul indienilor scriind şi două jurnale de vânătoare pe care le va publica ulterior în Europa. Revenit pe bătrânul continent, a ales să se implice iarăşi de partea perdantă în războiul ruso-turc din 1877-1878. În anul 1881 Wilhelm s-a căsătorit cu Ingeborg Westenholz, fiica unui negustor bogat. Noua familie şi-a stabilit domiciliul în oraşelul Rungstedlund, în clădirea unui fost han. La data de 17 aprilie 1885 s-a nascut Karen Christentze Dinesen, cel de al doilea copil al familiei Dinesen. Îi vor urma alţi trei copii, o fetiţă şi doi băieţi. În 1892 tatăl său a fost ales parlamentar, reprezentând oraşul Grenna din regiunea Jylland. În 1895 o dramă teribilă a marcat existenţa lui Karen: tatăl său s-a sinucis în Copenhaga. Se pare că principalul motiv l-a constituit depresia cauzată de agravarea unui sifilis niciodată vindecat.
Pentru soţia lui, nevoită să crească singură 5 copii, a inceput o perioadă dificilă. Toate cele trei surori aveau aptitudini artistice, Ea si Elle în domeniul muzicii în timp ce Karen cocheta cu desenul si cu scrisul. În 1902 Karen a frecventat cursurile unor şcoli de artă din Copenhaga în încercarea de a deveni pictor. A continuat şi să scrie, publicând în anul 1909 prima ei nuvelă în ziarul danez Tilskeuren urmată şi de altele care nu au produs nici o reacţie. În 1910 a călătorit la Paris împreună cu sora ei Elle dorind a-şi perfecţiona tehnica picturii insa nici această tentativă nu a produs efectele scontate. Toate aceste căutari au fost curmate de întâlnirea varului ei de-al doilea, baronul suedez Hans von Blixen-Finecke din Nasbyholm de care s-a îndrăgostit fulgerător. Sentimentele ei nu au fost împărtăşite iar ea va declara la senectute că « mai mult ca orice altceva o iubire profundă, neîmpărtăşită, şi-a pus pecetea asupra primei mele tinereţi.» În 1913 a decis să se logodeasca cu fratele geaman al celui pe care îl iubise, baronul Bror von Blixen-Fineche. Noul cuplu a fost atras de perspectivele promiţătoare pe care le oferea Africa Britanica de Est, prezentată de opinia publica din acea perioada drept o zonă în plin avânt economic, propice investitiilor. În acelaşi an, în urma unor discuţii cu rudele lor, cei doi logodnici au obtinut finanţarea planului lor de afaceri prin intermediul înfiinţării unei companii, Karen Coffee Co.
2. Perioada africană
Cei doi logodnici au luat vaporul în 1913 cu destinaţia Africa Britanică de Est din portul Napoli. De-a lungul călătoriei până in Africa, Karen s-a împrietenit cu un colonel german care urma să preia conducerea uneia din modestele garnizoane germane din Africa Germana de Est, colonelul Paul von Lettow- Vorbeck (1870-1964), un adevarat personaj al Primului Razboi Mondial, devenit celebru pentru problemele pe care le-a pus britancilor in zona Marilor Lacuri.
În ianuarie 1914 cei doi logodnici s-au căsătorit la Mombasa, mutându-se într-un bungalow modest construit pe pământul primei lor ferme africane, numită de autohtoni M’Bagathi, care aparţinuse înainte unor suedezi. Profitând de capitalul furnizat de către rudele din Danemarca, tânara famile a cumpărat în 1916 o fermă mult mai mare, numita M’Bogani (avea 6000 de acri adică aproximativ 3000 de hectare). Regiunea a fost afectată de serioase dificultăţi cauzate atât de către o molimă care a decimat şeptelul rgiunii cât şi de secetă. Izbucnirea Primului Razboi Mondial a adăugat acestor dificultăţi unele suplimentare precum dezorganizarea comerţului, inflaţia, lipsa forţei de muncă.
Seria încercărilor la care a fost supusă de-a lungul întregii sale vieţi a continuat şi în Africa. La scurt timp după căsătoria cu Bror Blixen, Karen a fost nevoită să consulte un doctor care a anunţat-o că a fost infectată cu sifilis. Se pare că cel care i-a transmis boala a fost chiar soţul ei însă nu se poate şti cu certitudine acest lucru, ea eludând să clarifice jenanta situaţie de-a lungul întregii sale vieţi. Imediat a început un tratament cu tablete de mercur care se va dovedi a nu fi fost cea mai bună alegere, acest tratament cauzându-i de-a lungul întregii vieţi mari probleme. În august 1914 a izbucnit Primul Razboi Mondial. Tânara famile nordică a fost acuzată pe nedrept că ar avea simpatii germane, la fel precum întreaga comunitate suedeză din Africa Britanică de Est în ciuda ajutorului acordat de către această mică minoritate trupelor britanice care luptau împotriva celor germane din Africa Germană de Est (Tanganika) conduse de generalul Paul von Lettow- Vorbeck. În 1915 Karen a fost nevoită să revină în Danemarca din cauza evoluţiei bolii. A stat internată trei luni de zile în Spitalul Naţional din Copenhaga, după externare şi-a petrecut restul anului la reşedinţa mamei sale din Rungstedlund.
În anul 1916 tânăra familie a cumpărat o nouă fermă, cea care apare în Out of Africa iar Karon s-a întors impreuna cu Bror Blixen în Africa pentru a o administra. Criza din interiorul căsniciei a devenit permanentă iar Bror Blixen a început treptat să-şi dovedească totala incompetenţă în administrarea unei ferme atât de vaste. În 1918 Karen l-a întâlnit pentru prima oară la un dineu în Nairobi pe Denys Finch- Hatton, cel de al doilea fiu al lordului de Winchilsea si Nottingham, care îi va deveni prieten si iubit. După mai mulţi ani de separare de soţul ei, Karen a acceptat să divorţeze în 1921. În acelaşi an, Aage Westenhloz, unchiul său şi preşedintele Consiliului de Administraţie al Blixen Coffee Co. a vizitat ferma din Kenya pentru a vedea cum ar fi putut fi redresată din punct de vedere financiar. Ca urmare a acestui control, Bror Blixen a fost demis din funcţia de administrator, în locul sau fiind numită Karen care alege să se ocupe singură de imensul domeniu. În perioada 1921-1923 fratele său Thomas Dinesen, de care s-a simţit foarte ataşată de-a lungul întregii sale vieţi, a ajutat-o să administreze ferma. Thomas a parasit Kenya după doi ani, cu convingerea fermă ca nu avea nici o perspectivă. Karen şi-a continuat munca la fermă dar şi relaţia cu Denys Finch- Hatton care era o personaliate remarcabilă, vânător, organizator de safari, aviator, negustor etc.
Chiar dacă în principala sa carte, Out of Africa el apare mai degrabă în postura neutră de prieten, pentru Karen el a însemnat marea iubire a vieţii. Relaţia cu Denys nu a fost lipsită de suişuri şi coborâşuri, mai ales din cauza instabilităţii geografice a acestuia. Marea criză economică din anii 1929-1932 a pus capăt agoniei financiare a fermei deţinută de compania Blixen Coffee prin căderea preţurilor la cafea. În 1931, ferma era pe punctul de a fi vândută când Denys a murit într-un accident aviatic, fapt ce a determinat-o pe Karen să părăsească definitiv Africa. Fratele său a întâmpinat-o la Marsilia, descoperind-o distrusă. Avea 46 de ani.
3. Revenirea în Danemarca si succesul literar
Revenită în Danemarca s-a mutat cu mama ei, în casa familiala din Rungstedlund şi şi-a propus să încerce cu adevărat să se impună ca scriitoare. În anul urmator întoarcerii sale a reuşit să termine o culegere de povestiri. A contactat diverşi editori străini dar fără succes. Prin Thomas Dinesen a reuşit să intre în legătură cu scriitoarea americană Dorothy Canfield Fisher care i-a citit manuscrisul şi a recomandat-o editorului sau, Robert Haas din New-York. Acesta nu si-a asumat riscul de a publica un autor european complet necunoscut. Constant Huntington de la editura britanica Putnam a refuzat categoric chiar şi să citească manuscrisul lui Karon Blixen. După mai mult ezitari, Robert Haas s-a hotărât să publice totuşi o culegere de povestiri reducând însă numărul lor de la nouă, la şapte. Karon Blixen a ales să folosească pseudonimul Isak Dinesen. În anul 1934 cartea a cucerit box-office-urile americane, devenind la un moment dat chiar cea mai bine vândută carte. Editura britanica Putnam a cumpărat drepturile de autor pentru ediţia engleză a cărţii, fără să ştie că aceleasi povestiri fusesera refuzate înainte. Ulterior, cartea a apărut şi în traducerea autoarei în limba daneză, la Copenhaga. În 1934 a recunoscut pentru ziarul danez Berlingske Tidende că ea se asundea sub pseudonimul de Isak Dinesen. În anul 1935 s-a gândit să scrie o carte despre experienţa sa în Africa. În 1936 a lucrat la o versiune în limba engleză. Cartea a apărut atât în engleză cât şi în daneză în anul 1937 sub titlul “Out of Africa”(în engleza) si “ Den Afrikanske Farm” (în daneză). În luna februarie a anului 1938 cartea a devenit cea mai bine vandută carte din America.
Out of Africa este cea mai importanta carte scrisa de Karen Blixen. Alcătuită din 5 părţi importante reprezintă o frescă plină de viaţă şi culoare locală exotică, evident a lungei perioade petrecută de Karen la ferma ei din Kenya. Scrisă în Danemarca, nostalgia şi-a pus amprenta asupra textului făcându-l mai uman si sensibil. În acelaşi timp, este şi o cronică ascunsă a tragicei sale vieţi sentimentale. Chiar dacă cei doi bărbaţi din viaţa ei nu apar in carte in mod vădit, raportul intre cei doi spune totul. Dacă lui Denys ii este dedicat un intreg capitol, intitulat „Aripi”, soţul ei apare o singura data si chiar şi atunci fără nume şi aflat la mare distanţă faţă de autoare. Gabriel Gafiţa conchidea foarte bine în postfaţa cărtii „Din inima Africii” pe care a tradus-o din limba engleza: „minunatul mesaj uman pe care-l transmite implicit Din inima Africii este că destinul nedrept şi aspru ce acţionează în finalul acestei cărţi, care se încheie cu imaginea unei femei înfrânte şi însingurate, marchează în acelaşi timp şi admirabila naştere a unei scriitoare. Este o mare lecţie de demnitate în faţa adversităţilor vieţii, străbătute cu un patos calm, menţinut cu deliberare într-o cheie minoră. Amărăciunea, durerea, descurajarea dar şi hotărârea de a nu ceda se concentreaza la Karen Blixen într-un miez de materie densă, ce va sublima pentru ea in actul creaţiei literare, singurul capabil a-i mântui toate înfrângerile şi loviturile primite din partea destinului”
Anii premergători ocupării Danemarcei de către trupele germane (la10 aprilie 1940) au fost marcaţi în viaţa scriitoarei de o suită de călătorii şi proiecte printre care şi o încercare eşuată de a fi trimisă în Abisinia în calitate de corespondentă de război pentru un ziar din Marea Britanie. Considerându-se că Abisinia ar fi fost prea periculoasă pentru ea, i s-a găsit o misiune de observatoare oficială pe lângă Liga Naţiunilor din Geneva. În 1940 a semnat un contract cu cel mai important ziar danez, Politiken, prin care se angaja sa petreacă câte o lună de zile în fiecare din cele trei capitale aflate în conflict (Berlin, Paris si Londra) pentru a scrie patru articole din fiecare oras. A reuşit să îşi ducă la bun sfârşit doar prima parte din contract, stând in Berlin timp de o lună de zile. La puţin timp de la întoarcerea sa din Germania, Danemarca a fost ocupată de trupele germane. În 1942 un alt volum de povestiri a aparut atât în Danemarca cât şi în Marea Britanie şi Statele Unite. Perioada celor patru ani de zile de ocupatie a fost suportată destul de greu de către Karen Blixen care a cunoscut dificultăţi materiale, nemaiputând intra în posesia banilor care-i reveneau din drepturile de autor din America sau Anglia. Dupa sfârşitul războiului starea sa de sănătate a cunoascut o agravare, vechile probleme legate de sifilis provocându-i repetate atacuri de durere. A început să colaboreze cu revista americană Ladies Home Journal unde a publicat multe din nuvelele care au fost reunite ulterior în volumul Anecdotes of Destiny.
În anii 1957 şi 1958 a călătorit mult în Europa fiind de altfel şi nominalizată la Premiul Nobel, pronosticuri infirmate căci în 1957 premiul a fost acordat lui Albert Camus iar in 1958 lui Boris Pasternak. Printre admiratorii săi s-a numărat şi Ernest Hemingway. Ultimele doua volume publicate de Karon Blixen au fost Last Tales în 1957 si Anecdotes of Destiny . Dupa o vară in care a primit o serie de vizite atât din Danemarca cât şi din străinătate, Karen Blixen s-a stins din viaţă la 7 septembrie 1963 în casa ei din Rungstedlund la vârsta de 77 de ani. A fost înmormântată în apropierea casei sale, care a devenit sediul unei fundatii care-i poartă numele.
Dupa moartea ei, casa colonială din Ngong a fost numită Karen House iar suburbia oraşului Nairobi, extinsă până în jurul acestei case a fost şi ea numita Karen. În 1963 imobiliul a fost transformat într-o şcoală de fete iar în prezent adaposteste o casă memorială.
Opera sa a continuat să suscite interes şi mult după moartea sa. În 1978 a apărut în limba daneză iar in 1981 în limba engleză Letters from Africa, volum care reuneşte scrisorile pe care ea le-a trimis aproape săptămânal celor apropiati din Europa. Stilul ei epistolar ar putea reprezenta la fel de bine jurnalul ei intim din Kenya căci în aceste scrisori ea îşi dezvăluie apropiaţilor gândurile ascunse, destul de diferite faţă de materia inclusă în Out of Africa. Scrisorile aparute postum sunt dispuse în ordine cronologică, unele pasaje prea intime fiind înlăturate la cererea expresă a fratelui autoarei, Thomas Dinesen. Aceste scrisori ne dau adevarăta măsură a complexităţii gândirii scriitoarei Karen Blixen în domenii destul de diferite (politică, morală, sexualitate etc.) În mod evident aspectele din viata ei in Africa nu puteau lipsi. „ Viaţa aici este mai grea şi s-ar putea să te deranjeze mai mult decât cele mai neplăcute necazuri de acasă. Eu personal o prefer aşa cum este aici şi chiar şi aşa înţeleg că fericirea poate veni şi într-un loc liniştit care îşi închide ochii şi uşa în faţa oricărei brutalităţi.”
Într-o scrisoare către Thomas Dinesen din 1914 mărturiseşte că „Tocmai m-am întors după patru săptămâni petrecute în imensele întinderi propice vânătorii, am revenit la suprafaţă din adâncimile spaţiilor unde viaţa preistorică a rămas la fel precum era acum cateva mii de ani, întâlnindu-mă cu animale salbatice fioroase ale preeriei care pot sfârşi prin a te obseda atât de tare încât poţi începe a crede că scopul unei vieţi îl poate reprezenta doar uciderea unor lei.”. În ianuarie 1923 mamei îi mărturisea: ”Le-aş da două sfaturi tinerelor femei: să-şi tundă părul scurt şi să înveţe să conducă o maşină. Aceste două lucruri pot transforma radical viaţa cuiva. Timp de secole, părul lung a reprezentat un fel de sclavie. Cât despre maşină, dintr-o dată te simti mai liberă atunci când poţi să conduci o maşină cu părul în bătaia vântului…Şi cum nimeni nu poartă corset aici, poţi să te mişti la fel de liberă precum orice bărbat.” Putem găsi şi câteva fraze extraordinare despre filosofia ei de viaţă: „Cu cat trăiesc mai mult cu atât îmi dau seama că ceea ce contează cel mai mult este adevărul. Nu cred că cineva poate fi fericit altfel decât alegând conştient sau inconştient în conformitate cu expresia adevaratei sale naturi şi multe din dificultăţile tinereţii provin datorită unei alegeri sau unei ambitii legate de ceva ce este admirat teoretic si care ar trebui sa se potrivească dar care in realitate este departe de ceea ce persoanei respective i se potriveşte. Multi oameni gasesc dificil sa fie ei insisi pentru ca in realitate nu au nimic in ei iar când cineva le spune „hai sa vedem ce puteti” se uita cu nerăbdare în stanga si în dreapta pentru a gasi pe cineva pe care să-l copieze.”
În 1986 a aparut pe marile ecrane filmul Out of Africa regizat de Sydney Pollack, avându-i în distribuţie pe celebrii actori Meryl Streep (care a jucat rolul lui Karen Blixen) si Robert Redford (în rolul lui Denys Finch- Hatton). Filmul a fost un succes răsunător câştigând nu mai puţin de 7 premii Oscar (între care şi secţiunea de cel mai bun film).
1 comment