Bine, nu e doar Congo aici, pentru că spectacolul vine din Elveția, iar creatorii din spate sunt Fabrizio Cassol, Alain Platel și Rodriguez Vangama, doi belgieni și un congolez, ultimul și membru al trupei, chitarist, dirijor și compozitor. Sunt 13 membri în această splendidă trupă, din care parcă s-au distins doi, cel puțin din punctul meu de vedere – tânărul vocalist Russell Kadima, un motor de energie (și un chip și fizic foarte asemănător cu Vinicius) și singura femeie de aici, tânăra dansatoare Jolie Ngemi.
Așadar, se cântă în stil african, dar nu numai, pentru că, așa cum scris site-ul FITS, totul este o „fuziune naturală și exuberantă între frazele muzicale baroce, muzica tradițională și populară congoleză, rock și jazz.” Se dansează continuu, ritmurile trec de la rock la operă, de la percuție la chitară electrică și tobe tradiționale, senzația permanentă este de optimism, încredere și speranță.
Chiar dacă prestația contratenorului Serge Kakudji a plăcut multor oameni (pe care îi înțeleg), eu n-am fost entuziasmat – am apreciat prea mai mult nebunie, tinerețea și entuziasmul muzicii tradiționale congoleze și nu numai, ca să mai fiu încântat și de ariile de operă, chiar așa bine integrate cum au fost.
Una peste alta, ne-am distrat, am apreciat ansamblul, am fost încântați de prestația tuturor – indiferent că vorbeam de muzică, dans sau prezență scenică -, iar acest spectacol, cu efervescența și exuberanța lui, merită căutat, vânat, văzut. Excelent!
FITS #fits #fits2025
