Joi, 15 februarie, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu s-a lansat prima dintre traducerile celor 39 de cărți ale Bibliei ebraice – Geneza, ediție îngrijită de Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu. Într-o sală arhiplină, în prezența celor două doamne, dar și a domnului Andrei Pleșu și a doamnei Lidia Bodea, director general al editurii Humanitas, am prins câteva dintre ideile care au stat la baza acestui proiect.
Realizat în cadrul Colegiului Noua Europă, un institut român independent dedicat studiului științelor umaniste și sociale, fondat în 1994 de același Andrei Pleșu, proiectul, care va cuprinde atât traducerea, cât și note introductive și explicative ale cărților menționate, este o inițiativă îndrăzneață, cu o realizare deloc facilă.
„Cu volumul de față, ne aflăm în prezența traducătorilor, exponenți ai vorbirii în limbi, mediatori ai Duhului, păstori ai cuvintelor aflate în căutarea Cuvântului.” – Andrei Pleșu
Traducătoare fiind, recunosc că sunt deosebit de încântată de fiecare dată când se lansează o carte de specialitate. De data aceasta, subiectul este și unul extrem de sensibil, și mărturisesc că sunt curioasă de abordarea lingvistică și de interpretarea celor care au colaborat la acest proiect. Când trebuie să expun, celor mai puțin familiarizați cu tema, noțiuni despre erori de traducere „flagrante” sau istorii amuzante despre felul în care cuvinte și sintagme au fost transpuse în alte limbi și pentru alte culturi, aduc întotdeauna în discuție traducerile Bibliei. Un exemplu ar fi – așa cum am aflat în cadrul unui curs de terminologie din 2008 – „foca lui Dumnezeu”. Pentru eschimoși, mielul a devenit focă, pentru simplul fapt că aceștia nu cunoșteau animalul la care originalul face referință, și pentru că atât mielul, cât și foca, reprezintă simboluri ale inocenței și purității în respectivele culturi.
Revenind la „Geneza”, mă opresc și asupra celor două doamne care s-au ocupat, în parte, de traducerea acestui prim volum, și care îngrijesc întreaga serie. Este vorba despre Monica Broșteanu, licențiată în filologie (engleză-română) și limbi orientale (arabă-persană), dar și în teologie, doctor în filologie, care a predat și cursuri de ebraică biblică, teologie sacramentală și liturgică, științe biblice (potrivit biografiei publicate de site-ul editurii Humanitas), și de doamna Maria Francesca Băltăceanu, licențiată în filologie clasică și teologie, doctor în filologie, care a predat cursuri de limbile latină și greacă, precum și științe biblice, exegeză, profetism, înțelepciune și poezie, toate legate de studiul Bibliei (potrivit site-ului menționat).
Aceste două traducătoare și cercetătoare au mai colaborat și anterior la proiecte deosebite, cum ar fi traducerea din limba ebraică a Psalmilor (Ed. ARCB, 1993), precum și a Evangheliilor. De altfel, doar ascultându-le vorbind m-am simțit nu doar interesată, ci și cuprinsă de o admirație și de un respect deosebite pentru munca lor susținută și pentru dedicarea cu care au continuat să se implice în acest proiect.
Adaug, cu sinceritate, că îmi doresc să citesc cât de curând și traducerea, în special după ce am avut ocazia să cunosc o parte dintre oamenii care au lucrat la acest proiect. Sunt fascinată de cultura, limba și religia ebraice și aștept să „fac cunoștință” cu o carte de căpătâi, tradusă din această limbă.
Fotografiile au fost preluate de pe pagina de Facebook a Editurii Humanitas.
