Asteptandu-l pe Jovi (Godot) :)

De mai multe ori in ultima vreme l-am asteptat pe P.M. Jovi in Piata Rosetti, pentru a-mi primi din mainile sale (sau din servieta sa), carti mult dorite!

Si cum am ideea fixa de a ajunge din timp la o intalnire, mai intotdeauna ma prezint la punctul fix, cu minute bune avans.

Un exercitiu interesant, pe care vi-l propun si dumneavostra, pentru a lua pulsul strazii si al faunei care o populeaza :). Proptiti-va intr-o zona circulata a urbei si priviti cu atentie in jur! Puteti incepe ca si mine, cu Piata Rosetti! Poate ne intalnim acolo :).

Chiar si pe ploaie, asa cum mi s-a intamplat saptamana trecuta, chiar si pe vreme insorita, ca acum cateva zile, cand norii s-au indurat sa mai elibereze cerul!

Mai intai pot sa va spun ca acolo, in Piata Rosetti, pe trotuarul din fata sucursalei unei bancii, are domiciliul permanent o persoana bine acoperita de o pilota veche. N-as putea sa spun daca e barbat sau femeie, o chestie incerta care cu greu poate fi dovedita sub stratul de toale, jeg si mirosuri nu tocmai de trandafiri. Colocatari la fel de permanenti si legati cu sfori de trunchiul copacului vicinal pilotei sunt doi caini mari si blazati, unul galben si unul negru. N-am indraznit niciodata sa fotografiez grupul urban, pentru ca in situatii similare era sa o patesc urat si m-am invatat minte!

Floraresele de la colt arunca din cand in cand pe trotuar galeti cu apa invechita si cam imputita, asa ca vigilenta este necesara, pentru ca nu vreau sa ma spal pe picioare in strada!

Vrabiutele si porumbei in schimb, se bucura si beau pe saturate din apa la discretie. Doua pasarele se bat pe o boaba de cireasa ratacita pe trotuar si cum se intampla de obicei, cand doi se cearta….se aduna si altii, asa ca ciripiturile, iuresul si falfaitul aripilor unui stol intreg “ocuupay” zona!

Daca imi ridic ochii, ma delectez cu dantelaria arhitectonica a Hotelului Banat de vizavi, de unde, bineinteles, nu lipsesc la mansarda ferestrele albe termopan, discrepanta scartaitoare estetic! Se permite, din pacate!

Tot privind in sus, m-am gandit la un moment dat sa numar porumbeii gungurind pe firele electrice si telefonice care impanzesc inaltul pietei. Un numar foooooarte mare, care i-ar face invidiosi (din punct de vedere numeric) pe manifestantii care si-au trait zilele vociferand in omatul iernii doi pasi mai incolo, la Piata Universitatii.

Bietul C.A.Rosetti are si el crestetul impietrit napadit de pasaret!

Ah – si apropo – nu poti sa faci o fotografie in Bucuresti (ca de altfel in toate orasele patriei), fara ca cerul sa nu-ti apara strabatut de un numar infinit de fire si  cabluri :). Priviti spre inaltimi si va veti convinge!

Troleibuze, autobuze, autoturisme si tancuri. Ei, nu chiar tancuri, ci 4×4 imense, negre, stralucitoare si multe, foarte muuuulte! Piata geme de greutatea si importanta acestor sute de mii de euro. Emblematic! Daca ai, trebuie sa te afisezi si sa cresti in propriul respect!

E ora la care firmele, institutiile si birourile isi varsa din burtile lor suvoaiele de salariati, sefuleti si sefi! Trec prin fata mea costume scumpe de lustrin care abia reusesc sa cuprinde cefe groase si burdihane respectabile. Posesorii calca apasat si important, din urechi le coboara si lor fire 🙂 si vorbesc bineinteles la celulare … afaceri … oameni grei! Pe langa ei topaie balanganit pe incaltari viu colorate, cu  platforma si cu tocuri ametitoare, fustite exagerat de scurte sau jeansi periculos de stramti. Acestea sunt accesoriile domnilor cu costume scumpe si telefoane de ultima generatie!

Tineret, mult tineret, fete vesele, placute si deschise, fete incruntate si preocupate…. o mana isi taraie de brat baietelul care se azvarle cu multa hotarare intr-o balta (a florareselor) si tropaie jucaus stropindu-si mama. Spre lauda ei, femeia nu il cearta prea aspru, probabil e foarte grabita!

In fata mea, la bordura, trage scrasnit un tanc dintr-acelea de care v-am vorbit, se deschide usa si un “cetatean” striga catre una dintre florarese “Fa Cati, ai adus banii? Fa-i incoace!” . Poti sa te impotrivesti?

V-as mai putea povesti si despre domnul bine imbracat – cativa pasi mai incolo, care asteapta si el pe cineva si de plictiseala si de uitare de sine, isi scobeste nasul cu multa detasare intelectuala. Sau despre doamna trista care isi taraie pasii si se acopera cu umbrela deschisa, desi nu mai ploua! Dar ma opresc, pentru ca iata, vine colegul Jovi!

In orice caz, atata vreau sa va mai spun, incercati exercitiul pe care vi l-am propus, opriti-va oleaca din goana zilnica, pe un trotuar bucurestean, intr-o zona circulata si observati imprejurul dumneavoastra! O experienta interesanta!