Puterea de atracţie a mall-ului asupra poporului român, în ansambul său, este fabuloasă. De fapt, numai această forţă irezistiblă poate explica multiplicarea acestor construcţii pe cuprinsul întregii noastre patrii. Autostrăzile se construiesc mai greu sau deloc, IMM-urile dau faliment sau îşi reduc semificativ producţia, proiectele şi programele europene stau blocate cu lunile într-o continuă asteptare de (pre-)suspendare finală, dar recolta de mall-uri la hectar a Romaniei este intr-o constanta crestere. Numai in Ploieşti se preconizează a fi vreo patru, două mari şi două mici!
Acest neologism britanic are chiar o definiţie demnă de Dex: mall, malluri, s. n. Complex de mari dimensiuni care cuprinde magazine, servicii utilitare, expoziții etc. închis circulației autovehiculelor; spațiu vast pe care se află un astfel de complex. Din englezescul mall. Care în limba lui Shakespeare ar desemna o mulţime de lucruri, de la centru comercial, accepţiunea mai nouă, până la alee, promenadă, loc de plimbare. Şi, într-adevăr, la ce preţuri practică marea majoritate a firmelor de soi care au magazine în aceste locuri (de soi, dar care-şi produc marfa tot prin Republica Populară Chineză), potenţialii cumpărători se rezumă mai degrabă la rolul de simpli spectatori. Se priveşte mult, se respiră aerul bunăstării ştiind foarte bine că la ieşire se va reintra în realitatea românească a traiului de la o zi la alta. Se poate avea şi senzaţia de muzeu al vieţii contemporane la care poţi avea un acces facil, fără să plăteşti bilet de intrare.
Şi regimul comunist a cunoscut un fel de mall tipic condiţiilor sale economice de subzistenţă, un mall embrionar, celebrele magazine universale de mari dimensiuni, în care, de cele mai multe ori, sufla vântul sărăciei lucii (şi nu al libertăţii). Prezent mai ales în oraşele reşedinţă de judeţ, acestea s-au transformat după 1989, unele dintre ele devenind, evident, mall-uri de mici dimensiuni. Prima generaţie de mall-uri autohtone (cu magazine diverse, scări rulante şi fast-fooduri înghesuite). Paleo-mall-uri. La începuturile tranziţiei noastre glorioase exista şi un hibrid de mall chinezesc numit Europa, tipic atât devălmăşiei valahe cât şi lipsei de pretenţii a chinezilor şi produselor lor de pseudo-mărci.
Mall-ul este însă noul templu al consumismului valah postdecembrist, ultima găselniţă în materie de etalare a bogăţiei. Probabil că cea mai recomandabilă perioadă de a vizita acest templu este lunea dimineaţa, iar cea mai nerecomandabilă este tocmai week-end-ul şi, mai ales, week-end-urile săptămânilor de iarnă, când parcă întreaga suflare a populaţiei urbane se înghesuie sub acoperişurile şi între pereţii subţiri ai mall-ului. Mersul la mall a înlocuit cu mult succes mersul la biserică şi, în loc de a aprinde o lumânare, se poate cumpăra un hamburger. Oricum tot ceea ce contează se afla la mall. Interesant este că BOR nu şi-a extins lucrativa sa rază de acţiune şi în aceste spaţii. Remarcăm ambiţia de universalitate a mall-ului care doreşte să ofere omului modern tot ceea ce ar putea să-l intereseze într-un spaţiu restrâns, de la sali de cinematograf (fapt care mai suplineşte cumva dispariţia în masă a acestora în mai toate oraşele din România), restaurante (puţine), fast-fooduri cât încape, căci cu un junk food suntem toţi datori, magazine de haine, de încălţăminte, de jucării, de vinuri scumpe din Franţa (la 100 de lei sticla, cel puţin), de hrană pentru pisici şi căţei, locuri de joacă pentru copii, frizerii, pantinoare pe gheaţă şi chiar librării.
Pentru o persoană cu probleme rezonabile de claustrofobie, mall-ul, chiar dacă este un spaţiu închis de mari dimeniuni, sufocă. De fapt, sufocă nu neapărat incinta acoperită, cu toate că, ştim bine, claustrofobul este afectat de aceasta, ci iureşul uman de care, inevitabil, se izbeşte, care-l împinge, rostogoleşte. Fluxul uman care nu este urmat de reflux. Mersul la shopping la mall a devenit pentru restrânsa pătură socială bogată din România o adevărata obligaţie în stabilirea ierahiilor, mai ales pentru mall-urile care activează în provincie. Dar şi în Bucureşti, la mall se pot vedea vedetele tabloidelor sau a emisiunilor prelungire a tabloidelor, iar vulgul poate constata: chiar există! Am văzut-o pe/l-am văzut pe devin propoziţii banale care fac parte din folclorul urban al mall-ului. Filmele cu pretenţii se lansează la mall-uri, habitatul natural al VIP-urilor autohtone.
Succesul mall-ului mai poate fi explicat şi într-o cheie civilizaţională. El reproduce ciocnirea civilizaţiilor: cea occidentală versus cea orientală. Mall-ul nou atrage şi pentru că este transpunerea societăţii occidentale care pare a fi teleportată în mijlocul unui mediu autohton. precum erau micile oraşe coloniale franceze, spaniole sau engleze, insule vestice în mari mase de populaţie autohonă, imense ţinuturi supuse colonizării. Într-un fel postmodern şi noi suntem băştinaşi care păşesc în aceste bastioane ale Occidentului. precum o făceau africanii sau indienii în secolele trecute. chiar dacă afinităţile noastre faţă de Europa Occidentală sunt cu totul altele. Este de mirare până la urmă cum fundamentaliştii musulmani nu s-au gândit să target un obiectiv atât de reprezentativ pentru societate occidentală de astăzi. Şi noi ne minunăm de luminile şi constructiile mall-urilor precum o făceau băştinaşii privind faţadele clădirilor care găzduiau bănci, sedii de administraţii sau alte edificii nouveau-art din capitalele provinciilor coloniale. Dacă ţara se occidentalizează/dezvoltă mult mai greu, pentru că acest proces implică un efort naţional şi public coerent de mari proporţii, de care este evident că nu suntem capabili, în schimb mall-ul este o investiţie străină de mici dimensiuni, punctuală, menită a produce profit, ca orice investiţie capitalistă, care reproduce standardul şi modul de viaţă occidental.
Mall-ul este ultima formă care încearcă să înghesuie fondul într-o matrice ambivalentă, căci îi este, în egală măsură, străină lui, dar faţă de care resimte o imensă atracţie, căci în inconştientul său orice român se crede sau ar vrea să fie occidental. Altfel nu s-ar explica afluxul uman care face din mall mai mult decât un simplu loc de cumpărături: noua agora română.
