Despre artiştii 1 Mai Mare

Despre 1 Mai Mare, amanunte aici.

Celelalte Cuvinte (hard rock). De 30 de ani împreună, Celelalte Cuvinte este una dintre cele mai longevive trupe rock din România. Păstrându-şi, de-a lungul timpului, atât componenţa cât şi stilul, Celelalte Cuvinte a devenit o trupă-legendă a rockului românesc, cu o identitate aparte. Sonorităţile muzicale Celelalte Cuvinte sunt identificate imediat de orice fan. Niciodată comercialul nu a fost un criteriu de creaţie sau interpretare.

Istoria trupei porneşte încă din 1976, de la Oradea, unde, la Liceul „Emanuil Gojdu”, Marcel Breazu, Leontin Iovan şi Călin Pop formau grupul şcolii, sub numele de „Sonic”. Participau la „dansurile” din fiecare zi de sâmbătă, unde cântau coveruri după trupe cunoscute la acea vreme – Jimi Hendrix, Deep Purple sau Pink Floyd -dar şi câteva  compoziţii proprii. Încă din perioada liceului, trupa îi avea în componenţă pe trei dintre cei care sunt în continuare membri Celelalte Cuvinte – Marcel Breazu (bas, voce secundară), Leontin Iovan (percuţie) şi Călin Pop (voce, chitară). Au dat toţi admitere la facultate în Timişoara, în ideea de a continua activitatea muzicală într-un oraş mult mai receptiv faţă de fenomenul rock.

La propunerea lui Marcel Breazu şi cu contribuţia lui Călin Pop, numele de Sonic a fost schimbat în CELELALTE CUVINTE: „cuvintele pe care le rostim ni se par prea puţine pentru a exprima ceea ce simţim.” În aceeaşi perioadă, trupa şi-a lărgit componenţa cu doi membri – Ovidiu Roşu (inginer de sunet) şi Radu Manafu (chitară, voce secundară), ambii originari din Turnu Severin.

Pe 13 decembrie 1981, în calitate de trupă a Casei Studenţilor din Timişoara, Celelalte Cuvinte a susţinut primul concert în „sala festivă” a acesteia. Evenimentul a fost considerat actul oficial de naştere a trupei.

În scurt timp, Celelalte Cuvinte a ajuns un nume foarte apreciat, mai ales în mediile studenţeşti. Grupul a caştigat o serie întreagă de premii la festivalurile studenţeşti, a susţinut concerte în principalele centre universitare din ţară. A înregistrat la Radio Cluj câteva piese, printre care şi „Iarbă prin păr”, care a ajuns pe poziţii fruntaşe în topuri, devenind unul dintre cele mai mari hituri din istoria formaţiei şi a rockului românesc.

La festivalul timişorean „TIM Rock” din 1984, trupa a fost remarcată de actorul Florian Pittiş şi, prin intermediul lui, banda cu înregistrările de la Radio Cluj a ajuns la Bucureşti, unde s-a transformat în prima jumătate a L.P.-ului intitulat „Formaţii Rock Nr. 8”, album editat de Electrecord, în 1985.

La sfârşitul anului 1986, în trupă a intrat Tiberiu Pop (claviaturi şi voce secundară), pe atunci, student la Cluj.

Absolvirea facultăţii a adus „grosul” grupului înapoi în Oradea, dar l-a şi dispersat, într-o anumită măsură: Călin Pop, Marcel Breazu, Leontin Iovan şi Tiberiu Pop au obţinut repartiţii la Oradea, Radu Manafu la Turnu-Severin şi Ovidiu Roşu la Reşiţa. Distanţele nu i-au împiedicat însă să se întâlnească toţi, să repete şi să susţină concerte.

În 1989, grupul a participat la festivalul internaţional de rock „Macul Roşu” din Blagoevgrad, Bulgaria, a susţinut concerte şi a participat la numeroase festivaluri în ţară.

În acelaşi an, grupul a înregistrat, la Electrecord, „Celelalte Cuvinte II”, disc care a apărut pe piaţă în 1990. De menţionat este faptul că piesele care au apărut pe albumele de vinil de mai sus sunt rodul activităţii compoziţionale a grupului din perioda ‘81-‘84.

Prima apariţie TV a trupei, imediat după Revoluţie, a fost în martie 1990, în cadrul emisiunii lui Petre Magdin, „Tele-Top”. A fost prezentat videoclipul „Comoara”.

În 1992 a apărut albumul „Se lasă rău” şi trupa a realizat anul următor clipul video, „Cina dragonului”, difuzat pe postul de televiziune naţional. În acei ani, grupul şi-a continuat activitatea concertisică: turnee în ţară, concerte, festivaluri rock în Ungaria.

În 1994 a fost lansat albumul „Armaghedon” şi clipul „Aşa e viaţa mea”.

În 1995, Celelalte Cuvinte a participat la festivalul internaţional „Skip Rock”, de la Bucureşti, alături de grupul german Kreator, din Germania. În acelaşi an, Radu Manafu s-a retras din grup.

În 1996, grupul a lansat cu Electrecord albumul “Vinil Collection”, ce conţine o parte dintre piesele înregistrate şi editate pe cele trei viniluri Electrecord din perioada ‘85-‘90.

În 1997 este realizat albumul „Ispita” care a fost, din păcate, editat numai pe MC, într-un tiraj limitat. Cu acest prilej, din propriile resurse, Celelalte Cuvinte a realizat videoclipul „Pasărea de plumb”.

În perioada 1997-2000 apariţiile în concert au fost mai rare. În acest timp s-a lucrat intens la un nou album. Activitatea concertistică a grupului s-a restrâns în principal la cluburi (Bucureşti, Cluj, Constanţa, Oradea) şi la câteva apariţii în festivaluri şi concerte în aer liber – la Braşov, Iaşi, Cluj, Deva, Sighişoara, Timişoara.

La începutul lui 2001 trupa a hotărat să nu mai apară în public până la terminarea şi finisarea înregistrărilor noului album. Acestea au avut loc la sfârşitul anului 2002. Pentru acest material discografic, Celelalte Cuvinte a semnat un contract cu Intercont Music, în 2003.

Grupul a revenit în atenţia publicului în calitate de cap de afiş la festivalul “Top T” de la Buzău, dar şi cu participarea la festivalul “Maximum Rock”, organizat la Cluj. Pe data de 12 iulie 2003, trupa Celelalte Cuvinte a susţinut un concert de come-back, la Arenele Romane, unde a fost întâmpinată cu multă căldură de fani, al căror număr, este, în mod paradoxal, în creştere.

În 2004 a lansat albumul “NOS” şi a continuat să susţină concerte. Linia conceptuală a albumului “NOS” dezvoltă şi dezbate ideea că există şi efecte negative datorate utilizării excesive şi exclusive ale mijloacelor de comunicare electronice.

În 2006, trupa Celelalte Cuvinte a aniversat 25 de ani într-un turneu prin cele mai importante oraşe din România. La Bucureşti, spectacolul aniversar s-a ţinut în Sala Mare a Teatrului Naţional, cu casa închisă.

În 2008, Celelalte Cuvinte a lansat un nou album, „Stem„, promovat printr-un turneu în marile oraşe. „Stem” a fost produs de TVR Media. Prima piesă a acestei colecţii, „Zmeie”, a beneficiat de un videoclip produs de Doru Ionescu.

În 2009-2010, trupa a continuat seria de concerte prin cluburi, în Bucureşti şi în ţară. Sfârşitul anului 2010 a fost generos cu fanii Celelalte Cuvinte. După întâlniri concertistice cu fanii din toată ţara, Celelalte Cuvinte a sărbătorit “29 de ierni” într-un concert sold-out în The Silver Church, unul dintre cele mai mari cluburi din Bucureşti, dedicat spectacolelor live. Peste 900 de fani au aniversat 29 de ani de carieră a uneia dintre cele mai iubite trupe rock din România, într-un show de peste trei ore.

În 2011 trupa va celebra 30 de ani de muzică.

Componenţă: Călin Pop (voce, chitară), Marcel Breazu (bas), Leontin Iovan (tobe), Tiberiu Pop (claviaturi, voce), Ovidiu Roşu (sunet)

Sarmalele Reci. Trupa Sarmalele Reci s-a format în 1993, la Bucureşti, în componenţa: Zoltán András (voce, clape), Mihai Iordache (saxofon, flaut), Emil Viciu (chitară), Ciprian Voinea (bas), Florin Ştefan  (tobe), Florin Dumitrescu (textier). Grupul s-a născut la iniţiativa lui Florin Dumitrescu, care şi-a dorit să creeze un o trupă rock cu nume românesc, spre deosebire de multele grupuri din acea vreme care aveau nume cu tentă americano-englezească. Florin propunea o idee trăsnită, haioasă, ceva care să sugereze că e vorba de un grup, de mai multi muzicieni, aşadar ‘Sarmalele’, la plural, dar care să indice şi ca este un produs românesc. Şi ce îi place românului mai mult decât mâncarea, dar mâncarea tradiţionala românească? Sarmalele. Cum sarmalele sunt bune calde, Florin propunea ca aceste sarmale sa fie altfel, mai puţin comode, mai puţin conformiste, cam deranjante, deci Sarmalele Reci.

„La început am vrut să ne numim Holograf, pentru că suntem tridimensionali, apoi am vrut să ne cheme Iris, o floare de pădure foarte frumoasă. Pe urmă, am vrut să ne zicem Compact, pentru că suntem aşa… compacţi, solizi. Dar, un prieten căruia îi place mult rock-ul ne-a spus că numele astea sunt deja ocupate. Atunci am zis ‘hai să găsim un nume nou!’ şi am găsit Sarmalele Reci, care nu era ocupat de nimeni.” Ar fi putut, de asemenea, să-i cheme „Mititei fără muştar” sau „Bere caldă”. Au ales să se numească Sarmalele Reci şi cu acest nume au devenit celebri.

Sarmalele Reci este un simbol al românismului, al civilizaţiei cu parfum caragialesc, al frustrărilor lui Bulă care face haz de necaz în „ţara lucrurilor bune şi neterminate”. Bill Clinton este un fan al Sarmalelor Reci. Cu ocazia vizitei oficiale in România, Bill Clinton a primit din partea formaţiei albumele „Ţara te vrea prost” şi „Aurolac”. După ce le-a ascultat, a ţinut să le trimită membrilor grupului o scrisoare de apreciere, foarte prietenoasă şi foarte puţin protocolară. Mai mult, Mr. Clinton a ţinut să sublinieze că în rândul fanilor Sarmalele Reci s-a înscris şi Ms Clinton. La Monica Lewinsky nu a făcut nici o referire: „Noi ne-am dorit să fim un fel de lăutari de oraş, care să îi distreze pe oameni cântându-le despre viaţa lor familiară şi reflectând realitatea într-un mod poetic. Nu încercăm să o cosmetizăm, să o falsificăm, ci să aratăm cum stau lucrurile, dar nu pe un ton vulgar.” (Zoltan Andras)

Debutul lor are loc într-un concert la Teatrum Mundi, 15 decembrie 1993. Remarcaţi, primesc imediat oferte de concert în oraşe precum Cluj Napoca sau Satu Mare. Cântă şi la Centrul Cultural American, la Institutul Francez din Bucureşti. În martie 1994 Voinea este înlocuit cu Sorin Romanescu. În acelaşi an, trupa participă la Zilele Culturii Româneşti de la Wupertal, la iniţiativa lui Mircea Florian. András, Romanescu şi Iordache rămân în Germania pentru un turneu de jazz. În 1995 este cooptat un nou baterist, Lucian Maxim, percuţionist în Orchestra Radio. Apare primul album, „Ţara te vrea prost”, iar cel de al doilea, „Aurolac”, este înregistrat cu Radu Rîmniceanu la bas. Cântă mult în ţară, mai ales la Timişoara, Craiova, Cluj, în cluburi, participă la festivaluri de rock – ‘Top T’ de la Buzau şi la Cluj Napoca. În 1997, ajung şi la Festivalul de la Györ, Ungaria (cu sectiunea de rock şi teatru). Din septembrie 1997, baterist este Vadim Tichisan, iar la bas, Adrian Borţun, fost membru Timpuri Noi. În 1998, concertează la Clubul Universităţii şi la clubul The Hope and Anchor din Londra, Marea Britanie. În 2000, trupa era compusa din: Zoltán András (keyboards, voce), Emil Viciu (chitară), ‘Tichisan’ Iulian Corlăţeanu (bas), Mihai Iordache. Componenţa trupei în 2000-2001: András, Viciu, Andi Savastre (bas), Adi Tetrade (tobe).

Până la sfârşitul lui 2001 susţinuseră 654 concerte. În martie 2002, un concert la Chişinău, Republica Moldova, unde albumul “Maniac” este difuzat şi plăcut. Componenţa 2002: Zoltán András  (keyboards, voce), Emil Viciu (chitară), Ionel Tănase (tobe), Paul Baciu (bas).

În decembrie 2007 lansează albumul „O seară la Operetă – The Best of Sarmalele Reci”. Trupa marchează 14 ani de existenţă şi lansează cel de-al şaselea album avînd ca invitaţi ai serii – în sală sau chiar pe scenă – o seamă de artişti care au colaborat cu formaţia de-a lungul timpului. În acelaşi an, primesc premiul Actualitatea Muzicală.

Sarmalele Reci se pregătesc de lansarea unui nou album.

Componenţa actuală: Zoltán András (voce), Emil Viciu (chitară), Mircea Horváth (clape), Dan Georgescu (bas) şi Gabi Drăgan (tobe).

Nişte Băieţi (romanian punk rock covers). Născută din idei înecate în fum de ţigară şi muzică punk, într-un mic club din Bucureşti, în jurul unei mese înghesuite, trupa Nişte Băieţi propune un zâmbet nostalgic, în ritm de punk rock, în amintirea serilor de demult, a revelioanelor în sânul familiei, alături de glumele lui Dem Rădulescu şi Amza Pellea, când, pe acordurile muzicii “uşoare“ româneşti, tata o invita pe mama la un vals lângă masa plină de bucate din sufragerie. „Cântecele nemuritoare ale lui Dan Spătaru, Mirabela Dauer, Ştefan Bănica Senior sau Mihai Constantinescu ne vor rămâne în inimă întotdeauna, şi pentru ca ele să fie “pasate “ şi generaţiei tinere, ne-am hotărât să le abordăm exact aşa cum ştim noi cel mai bine să facem”, spun Nişte Băieţi. În 2007, le-au împachetat pe un cd şi a ieşit primul album bootleg 100%, pentru prieteni, fără scop comercial: Nişte Băieţi – “Adunate din Popor şi Cântate Din Topor”.

Les Elephantes Bizzares (electro-pop-rock). Trupa a debutat în toamna anului 2008, iar de atunci numărul prestațiilor live a crescut continuu, atât în București cât și în restul țării. ”Les Elephants Bizarres” au bifat apariții la mai toate festivalurile importante din România și nu numai: Stufstock, B’estfest, EXIT Festival (SRB), Ciuc Summer Fest, 1 MAI MARE, PadinaFest, Funk Rock Hotel, Underlondon, Indie Da-I (MD), Acoperire Culturala (MD).

Elefanții au tropăit pe scenă, în cântarile de la festivaluri sau de prin cluburile bucureștene, alături de Moby (USA), Motorhead (USA), We Have Band (UK), The Haunts (UK), Asleep in the Park(AUS), The Prostitutes (CZ) și alături de mare parte din trupele românești deja consacrate din aceeași sferă muzicală și nu numai. În 2010 au lansat primul lor album: “Hello!”, produs de Bogdan Popoiag (UNU’). Single-urile de pe acest album: “Hello! (Says The Devil)”, “Have No Fear”, “Mushroom Girl” și “The Boys” au ajuns pe primele locuri în topul internațional Radio Guerrilla și topul național City FM și au rămas în heavy-rotation minim 5 săptămâni consecutive.

White Walls (progressive-metal). White Walls cântă metal progresiv, dinamic, cu influențe variate și contraste puternice. În 2010, trupa din Constanţa a câştigat concursul Stufstock Newcomers, la doar un an după înfiinţare. Înainte de White Walls, cei patru componenţi au mai cântat în Protest Urban, Murther sau Fortuneteller, iar acum spun că se simt mai puternici ca niciodată, în această formulă. Albumul lor de debut se numeşte „Mad Man Circus”.

East Roots (reggae). Trupa din Bucureşti a fost înfiinţată în 2009 şi a apărut pe scena muzicală românească recent, cu un sound nou care îmbină drum&bass, reggae, ska şi dancehall cu pasaje de sitar (instrument tradiţional oriental) sau nai. Cu experienţă în genuri muzicale foarte diferite, care variază de la jazz şi muzică clasică la dub şi rock, membrii trupei au reuşit sa creeze conceptul East Roots. Formaţia a primit premiul al doilea la concursul Stufstock Newcomers 2010 şi este foarte des invitată să cânte la petreceri. Mesajul pe care cei şase artişti îl transmit este unul pozitiv şi pacifist, cu energie şi un sound exploziv, care face ca de fiecare dată la concertele lor atmosfera să fie extraordinară şi să vrei să îi vezi din nou cât mai curând. East Roots va lansa toamna aceasta primul său EP.

Brigada Hades (hiphop). Brigada Hades reuneşte MC, producători şi DJ de la labelul independent Hades Records. Cu mai mult de 10 ani de activitate în undergroundul românesc, Hadesul rămîne un punct de reper în hiphop-ul autohton. Rap-ul cu influente funk, soul sau rock al celor 7 artişti reprezintă cu siguranţă un concert foarte aşteptat pe litoral.

Praetor, membrul Veritasaga întors de pe plajele Australiei, unde a stat alături de aborigeni vreme de 4 ani adunînd inspiraţie pentru cartea sa, „Un dingo mi-a mîncat cina”, vine la malul Mării Negre cu un album proaspăt, matur şi sincer. „Nomad” reprezintă atît numele albumului, cât şi starea naturală a artistului. După succesul avut cu Veritasaga, e vremea să se afirme solo.

Butch, cunoscut şi drept „Grasu’ de la Dagga”, e un cunoscut filantropist şi iubitor de băuturi spirtoase în cenaclurile din Centrul Vechi al Bucureştiului. Autointitulîndu-se „Fiul Risipitor”, Butch risipeşte tot ce întîneşte în cale cu o voce groasă şi inconfundabilă. Pe lîngă legăturile cu scena rock românească, Butch este patron de bar şi de club de fotbal.

Singurul dirijabil din rap, Zeppelinul vede tot şi nu spune nimic ignoranţilor. Pilotat cu dibăcie de Serafim, Ortega şi Koma, marele balon de fier va pluti deasupra Vămii împrăştiind voie bună şi veselie în aer.

Keri este jupanul din Petrosani cu degetele magice, atunci cand nu sunt ocupate cu cartofi prajiti. Copil precoce, Keri face beaturi de la 5 ani, MPC-ul, MPD-ul si MPE-ul nemaiavînd nici un secret pentru el. Keri a produs toate hiturile pe care le fredonează 8 din 10 cetăţeni în transportul în comun.

Maestrul plăcilor de pick-up, DJ Undoo taie şi zgîrie cu o precizie de metronom de pe vremurile bune ale Eletrecordului. Vegetarian declarat, Undoo este cu siguranţă un bastion al sănătăţii fizice şi spirituale într-o lume fast food. Este membru Turntable Science şi românul preferat al lui Promoe de la Looptroop Rockers.

Perfect Zero For Infinity (posthardcore emo punk)

Componenţă: Sorin (vocal, cântă şi cu E.M.I.L.), Vlad (vocal şi chitară, cântă şi cu Pistol cu capse), Octav (chitară), Bebe (bass), Andrei (tobe).

Blue Pulse (rhythm & blues)

Formaţia s-a înfiinţat în iunie 2010 şi este formată din Dan şi Alex (15 ani), Tudor (16) şi Cristi (17).

Printre artiştii preferaţi sunt Pink Floyd şi Jimi Hendrix, de unde şi preluările pe care le cântă: Mother, Hey You, Time, Voodoo Child, Purple Haze, Third Stone from the Sun etc. Trupa are şi compoziţii proprii, iar primul concert a fost în deschiderea formaţiei Mike & The Blue Spirits. Blue Pulse cântă constant în cluburi din Bucureşti. Dan este şi chitarist al formaţiei Mike & Blue Spirits, condusă de Mike Godoroja.