Știrile săptămânii: Scriitori la poliţie: oameni de litere față în față cu oamenii legii; Eveniment editorial: ”Commedia dell’arte. O istorie a spectacolului în imagini”, concepută și coordonată de David Esrig; Alexandru Tomescu și Cvartetul Ad Libitum deschid cea de a III-a ediție a Festivalului Internațional Clara Haskil; „Spioana”, un nou bestseller de Paulo Coelho,din 10 octombrie in librarii; Trilogia balcanică de Olivia Manning se lansează luni, 17 octombrie, la Cărturești Verona; Studiu asupra romanului care nu va muri niciodată: Ulysses 732. Romanul romanului de Mircea Mihăieş.
Scriitori la poliţie: oameni de litere față în față cu oamenii legii
Cu toţii avem amintiri mai mult sau mai puţin plăcute despre întîlniri cu oamenii în uniformă, dar cele mai frumoase poveşti despre poliţişti vin, cu siguranţă, de la scriitori.
Momente comice sau de-a dreptul tragice, ieşiri ingenioase din situaţii critice sau autodenunţuri involuntare, pe toate le găsiţi în Scriitori la poliţie, o carte care reuneşte declaraţii pe proprie răspundere ale oamenilor de litere despre ciocnirile lor cu oamenii legii.
Scriitori la poliţie, volumul coordonat de Robert Șerban, cuprinde texte semnate de: Lavinia Bălulescu • Lavinia Branişte • Ruxandra Cesereanu • Andrei Crăciun • Oxana Silviu Dachin • Péter Demény • Sorin Gherguţ • Ioan Groşan • Florin Iaru • Nora Iuga • Florin Lăzărescu • V. Leac • Ştefan Manasia • Viorel Marineasa • Ioan T. Morar • Bogdan Munteanu • Ioana Nicolaie • Veronica D. Niculescu • Radu Paraschivescu • Bogdan O. Popescu • Alexandru Potcoavă • Daniela Raţiu • Adrian G. Romila • Radu Sergiu Ruba • Doina Ruşti • Ana Maria Sandu • Simona Sora • Moni Stănilă • Robert Şerban • Pavel Şuşară • Simona Tache • Marcel Tolcea • un cristian • Mihail Vakulovski • Radu Vancu.
Volumul a apărut la Polirom, și în ediție digitală, și va fi lansat la Tîrgul de Carte Gaudeamus sîmbătă, 19 noiembrie, ora 18.00, la standul editurii.
„Am auzit, de-a lungul timpului, multe poveşti născute din intersecţia scriitorilor cu oamenii legii, spuse de primii. Majoritatea cu haz. Toate cu tîlc. De ce n-ar sta o parte dintre ele într-o carte? De ce să nu aflăm noi cum relaţionează cele două categorii sociale cînd au contact una cu alta? Aşa că am invitat scriitori din generaţii diferite să dea cu subsemnatul despre întîlnirile lor cu poliţia. Sau cu miliţia. Şi au făcut-o. Nu ştiu dacă doamnele autoare şi domnii autori din această carte chiar au păţit ceea ce povestesc ori se joacă niţel cu imaginaţia. Domniile lor se jură că totul e întocmai cum scrie aici. Eu, unul, îi cred. Şi, oricum, atît timp cît există poliţie care să stabilească ce este şi ce nu este adevărat, nouă, celorlalţi, nu ne rămîne decît să stăm liniştiţi la locurile noastre. Şi să facem un lucru brav: să citim.” (Robert Şerban)
Robert Şerban este scriitor şi jurnalist. Realizator şi moderator al emisiunii de televiziune „Piper pe limbă” (TVR Timişoara), redactor al revistei Orizont, editorialist al publicaţiei Banatul Azi. A publicat mai multe cărţi: Fireşte că exagerez (poezie, 1994, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România), Odyssex (poezie, 1996), Piper pe limbă (interviuri, 1999, Premiul Filialei Timişoara a USR), Pe urmele marelui fluviu (coautor, poezie, 2002), Timişoara în trei prieteni (coautor, poezie, 2003), A cincea roată (interviuri, 2004, Premiul Filialei Timişoara a USR), Barzaconii (proză, 2005), Cinema la mine-acasă (poezie, 2006, Premiul revistei Observator cultural şi Premiul Filialei Timişoara a USR), Athénée Palace Hotel
(coautor, teatru, 2007), Ochiul cu streaşină (publicistică, 2007), O căruţă încărcată cu nimic (coautor, poezie, 2008), Moartea parafină (poezie, 2010, Premiul revistei Luceafărul de dimineaţă şi Premiul Filialei Timişoara a USR), Naraţiunea de a fi. Robert Şerban în dialog cu Şerban Foarţă (2013), Gura păcătosului. Dialog cu Valeriu Armeanu (2014), Timişoara. [20] Artişti ai Generaţiei ’80 (critică de artă, 2015), Livius Ciocârlie. Mai degrabă îmi vine să rîd. Dialoguri de Robert Şerban (2015), Puţin sub linie (poezie, 2015, Premiul Radio România Cultural), Vorbesc în gînd, cu voce tare. Dialoguri cu un cristian (2016). Poemele i-au fost traduse în germană, sîrbă, polonă, cehă, engleză, spaniolă, franceză, italiană, olandeză, idiş, maghiară, norvegiană, suedeză, arabă, ucraineană, macedoneană şi au apărut în antologii şi publicaţii din România şi din străinătate.
Eveniment editorial: ”Commedia dell’arte. O istorie a spectacolului în imagini”, concepută și coordonată de David Esrig
Eveniment editorial: editura Nemira publică în colecția Yorick volumul Commedia dell’ arte. O istorie a spectacolului în imagini, concepută și coordonată de David Esrig. Cartea apare în România în premieră absolută, după 30 de ani de când a fost publicată în Germania unde a avut un succes extraordinar și a intrat în toate bibliografiile de la facultățile de artă.
Volumul este tradus de Victor Scoradeț și se va lansa în cadrul Festivalului Național de Teatru 2016, pe 27 octombrie, de la ora 16.00, la ceainăria Cărturești Verona, în prezența autorului și a traducătorului.
Formă teatrală, dar și politică și socială, commedia dell’ arte rămâne un fenomen irepetabil în istoria artei. Cu tot cu lumea lui pestriță, cu tot cu libertățile și rigorile lui, spectacolul acesta nu a dispărut niciodată. Dincolo de prejudecăți, dincolo de frivolități, el continuă cu alte măști, în alte timpuri și în alte locuri. În lucrarea inegalabilă scrisă de regizorul David Esrig, bestseller în Germania, povestea ei fascinează pe măsură ce se scrie, atentă la tot ce se află pe scena de un fel sau altul și în jurul ei. Istorie și poveste, știință și artă, commedia dell’ arte se arată într-o carte indispensabilă.
David Esrig: „Mulțumesc Editurii Nemira că mi-a oferit posibilitatea de a mă întoarce la prima mea mare descoperire despre natura artei teatrale, dinainte să plec din România: commedia dell’ arte. Mă bucur că mi se oferă acum ocazia să mă revanșez cu această carte care-mi doream de mult timp să fie cunoscută publicul român. Această lucrare este și urmarea spectacolelor mele și a descoperirii faptului că teatrul are un limbaj aparte, iar commedia dell’ arte e forma cea mai pură a teatrului. Amestecul permanent de negoț cotidian, proclamații politice, arderi pe rug, procesiuni bisericești și carnavalești, de spectacole oferite de scamatori sau de comedianți făcea din piață un creuzet în care se contopeau realități brutale și reprezentarea lor simbolică și-i conferea Commediei o ancorare atât de solidă în omenesc și în real, încât, împreună cu publicul ei simplu, necioplit, reușea să facă saltul uluitor până la cea mai înaltă măiestrie.”
David Esrig s-a născut în 1935 la Haifa, iar în 1938 se întoarce în România, ţara natală a părinţilor. Între 1953-1958 este student la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale“ Bucureşti (Facultatea de Regie). După mai multe spectacole montate în țară, în 1965 are un turneu la Théâtre des Nations, Paris, cu „Troilus şi Cressida” şi „Umbra”. Primește Premiul „Théâtre des Nations“ pentru ambele montări și Premiul Criticii franceze pentru cea mai bună montare străină în stagiunea 1964/1965 la Paris. În 1966 are turnee la Praga, Pilsen, Berlin (Est) la festival, Weimar, Dresda, Bonn: primul turneu al unui teatru din Europa de Est în Republica Federală Germania cu „Troilus şi Cressida”. În 1968 montează spectacolul cu piesa „Nepotul lui Rameau” de Denis Diderot la Teatrul „L. S. Bulandra“, Bucureşti, rămas pînă astăzi un spectacol-legendă pentru iubitorii de teatru români. O altă legendă este spectacolul „Furtuna”, la care repetițiile încep în 1971, dar care după doi ani este interzis, așa că Esrig își dă demisia de la Teatrul Naţional Bucureşti. În 1974 se mută în împreună cu familia în Republica Federală Germania și peste doi ani obține cetățenia germană. În 1976 face regia, decorul, costumele, traducerea piesei „Vicleniile lui Scapin” de Molière la Residenztheater München. Montarea a fost preluată şi în programul postului de televiziune ARD. În 1976 ține un curs la Universitatea din München: „Introducere în dramaturgia Furtunii lui Shakespeare“. Din iulie 1983 este director artistic general al teatrului din Essen, iar în 1993 a pus bazele Academiei de Teatru şi Film Athanor, o şcoală particulară care a devenit, în 1999, Academia Athanor – instituţie de învăţământ artistic superior finanţată de statul german.
Alexandru Tomescu și Cvartetul Ad Libitum deschid cea de a III-a ediție a Festivalului Internațional Clara Haskil
În perioada 29 octombrie – 5 noiembrie 2016, pe scena Sălii Thalia a Filarmonicii din Sibiu va avea loc cea de a III-a ediție a Festivalului Internațional Clara Haskil, primul proiect de talie internațională din România dedicat celei care a fost una dintre cele mai talentate pianiste de origine română ale tuturor timpurilor, Clara Haskil.
Lansat în 2014, la inițiativa pianistei Alina Azario, Festivalul readuce anual în atenție numele Clarei Haskil, pianista care a rămas până astăzi un model în ceea ce privește căutarea perfecțiunii, interpretarea la cele mai înalte standarde și iubirea neconsiționată pentru muzica clasică: „Festivalul Clara Haskil și-a asumat încă de la început o dublă misiune: dorința de a pune în lumină și de a dezvolta interesul pentru muzica de cameră, precum și nevoia de a vorbi despre modele și răbdarea care însoțește apropierea de ele, într-o lume, uneori, parcă ușor prea grăbită pentru astfel de exerciții recuperatorii”, a mărturisit Alina Azario.
Timp de șapte zile, opt nume importante ale scenei muzicale internaționale alături de artiști români consacrați vor susține o serie de recitaluri și concerte unice, lucrări care sunt în perfect acord cu repertoriul de predilecție al Clarei Haskil: Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven, Joseph Haydn, Maurice Ravel, Johannes Brahms, Robert Schumann, Franz Schubert, Frédéric Chopin, György Kurtág, Alban Berg si Leos Janacek.
Violonistul Alexandru Tomescu, alături de cel mai valoros cvartet de coarde din România, Cvartetul Ad Libitum, deschid în seara zilei de 29 octombrie ediția din acest an a festivalului.
Un program intim construit în jurul trio-ului pentru pian, clarinet și violă scris de Mozart îi așteaptă pe iubitorii de muzică clasică din Sibiu în cea de a doua seară a festivalului, program susținut de pianista Alina Azario, alături de „cel mai remarcabil clarinetist francez” – Pierre Genisson – și violonistul Adrien Boisseau, membru al celebrului Quator Ebène.
Respectând tradiția de a invita în fiecare an la Sibiu un câștigător al Concursului Internațional Clara Haskil din Elveția, ediția din acest an a Festivalului ne prilejuiește întâlnirea cu Finghin Collins, unul dintre cei mai importanți muzicieni irlandezi de astăzi.
De asemenea, una dintre cele mai așteptate momente îl reprezintă întâlnirea cu membrii Trio-ului Clara Haskil din Germania: pianistul William Youn, violonista Nina Reddig și violoncelista Hannah Weber, trei muzicieni de excepție, foarte buni prieteni, care împărtășesc pasiunea și dorința de a explora lumea extraordinară a muzicii de cameră.
Pianistul Mauro Lo Conte, un artist căruia criticii muzicali i-au remarcat stilul imaginativ, simțul polifonic și maturitatea muzicală, revine pe scena Sălii Thalia, în cea din urmă seară a Festivalului Internațional Clara Haskil.
Programul festivalului se diversifică în acest an printr-o seară dedicată filmului documentar: Grădina lui Celibidache, în regia lui Serge Ioan Celibidache, un emoționant portret al renumitului dirijor și compozitor român. Alegerea documentarului este motivată de dorința organizatorilor de a marca cei 20 de ani de la dispariția regretatului muzician, unul dintre cei mai importanți dirijori ai secolului XX, cu o impresionantă carieră internațională de aproape o jumătate de secol, un model de perseverență și abnegație.
Arhitectura ediției din 2016 nu reprezintă o excepție: încă de la debut, Festivalul Internațional Clara Haskil a adus la Sibiu nume de top ale scenei muzicale internaționale, precum dirijorul Tiberiu Soare, Orchestra Simfonică București, Cvartetul Arcadia, violoniștii Marina Chiche (Franţa), István Várdai (Ungaria), Ștefan Tarara (Germania) sau pianiștii François-Xavier Poizat (Elveţia), Julien Quentin (Franța), Alexander Schimpf (Germania) și Cristian Budu (Brazilia).
Anul acesta, la finalul lunii septembrie a avut loc prima ediție itinerantă a Festivalului Internațional Clara Haskil, la Hamburg – trei seri de muzică construite semantic în jurul numelui Clarei Haskil și a muzicii lui George Enescu (29 septembrie – 1 octombrie), un eveniment primit excelent de către iubitorii de muzică clasică din Germania.
„Spioana”, un nou bestseller de Paulo Coelho,din 10 octombrie in librarii
Singura ei vină: a fost o femeie liberă.
O dansatoare care a șocat și a fermecat publicul.
O curtezană care a sfidat rigorile vremii.
O spioană – poate cea mai faimoasă – care i-a subjugat pe puternicii zilei.
Înalta societate a adulat-o și a detestat-o, ziarele au elogiat-o și au condamnat-o.
Sub numele de Mata Hari a devenit un mit, iar arma ei a fost seducția.
La începutul efervescentei Belle Époque, pe scenele de la Scala și Olympia, Mata Hari aprinde imaginația contemporanilor săi. Are bărbații la picioare și forța de a-i manevra după plac: artiști, aristocrați, diplomați și oameni de stat sunt tot atâtea marionete în jocul ei periculos.
Dar zarurile sorții nu cad de multe ori la fel, iar tânăra, aflată mereu într-o frenetică reinventare de sine, scapă din mâini frâiele propriei vieți.
La aproape un secol de la moartea ei, Paulo Coelho recompune, pornind de la documente de arhivă nepublicate, portretul captivant al uneia dintre cele mai enigmatice, curajoase și independente femei din istorie. De la copilăria într-un orășel olandez, la viața traumatizantă alături de un ofițer alcoolic în Java și până la anii de glorie în capitala Franței, Spioana e un puzzle fascinant și o lecție admirabilă despre echilibrul fragil dintre nonconformism și luciditate.
Trilogia balcanică de Olivia Manning se lansează luni, 17 octombrie, la Cărturești Verona
Luni, 17 octombrie, de la ora 19.00, vă invităm la Cărturești Verona pentru lansarea Trilogiei Balcanice scrisă de prozatoarea britanică Olivia Manning din care fac parte romanele Marea șansă, Orașul decăzut și Prieteni și eroi, apărută integral la editura Nemira, în colecția Babel și tradusă din limba engleză de Diana Stanciu.
Vorbesc despre carte Andreea Răsuceanu, Dana Ionescu, Bogdan Ghiu și Bedros Horasangian.
Chiar înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial Olivia Manning s-a căsătorit cu R.D. Smith, trimis lector de literatură engleză la British Council din București, unde scriitoarea a venit să locuiască și unde avea să descopere un univers total străin, pe care îl va reflecta în literatura sa. Trilogia balcanică împreună cu Trilogia Levantină formează o epopee cunoscută sub numele de Şansele războiului, best-seller care a cunoscut numeroase reeditări şi a fost ecranizată de BBC în 1987.
Amestec de balcanism și europenism, sufocat de sărăcie și corupție, Bucureștiul anilor ’39–’40 se dezvăluie dintr-un unghi nemilos, celebru încă de la apariția cărții. Dacă pentru alți străini care-l vizitează Bucureștiul este „Parisul balcanic”, pentru Olivia Manning acesta reflectă o lume în descompunere, pe cale să se prăbușească, în iminența războiului.
Soții Smith – Pringle în roman – au sosit în România o dată cu izbucnirea celui de al doilea război mondial şi au rămas acolo până la 30 septembrie 1940 când guvernul român a dispus plecarea din ţară a tuturor cetăţenilor britanici. Destinația va fi Grecia. Cele treisprezece luni petrecute la Bucureşti fac obiectul primelor două romane din Trilogie și surprind decorul balcanic și tensionat al capitalei, prinsă în tumultul războiului. Observațiile aparțin autoarei sau prietenilor britanici care se strângeau la „Barul englezesc“ de la Athéné Palace.
„Trilogia Balcanică de Olivia Manning este una dintre cele mai minunate opere de ficțiune apărute în Anglia de la război încoace. Galeria personajelor este uriașă, descrierea scenelor, absolut superbă, patosul e reținut, iar umorul, discret și civilizat.“ Anthony Burgess
„Trilogia Oliviei Manning te amuză, te captivează și te informează, iar să faci toate acestea cu atâta eleganță nu e puțin lucru.“ Sunday Times
„Una dintre cele mai bune cronici despre România și Grecia la vreme de război, Prieteni și eroi are o poveste bine scrisă, captivantă, hipnotică.“ The Guardian
Studiu asupra romanului care nu va muri niciodată: Ulysses 732. Romanul romanului de Mircea Mihăieş
Conceput sub forma unui triptic, impresionantul volum Ulysses, 732. Romanul romanului de Mircea Mihăieş, apărut la Editura Polirom în ediţie cartonată, disponibil în curînd şi în ediţie digitală, e prima încercare în România de a face atît o istorie exhaustivă a celei mai celebre cărţi de proză scrisă în limba engleză în secolul XX, cît şi de a expune pentru publicul larg temele, tehnicile şi mizele existenţiale ale acesteia.
Istoria romanului urmăreşte etapele cristalizării ideii şi ale execuţiei proiectului, precum şi complicata poveste ce a urmat după tipărirea semilegală a romanului în Franţa, avatarurile în justiţia americană şi consecinţele pentru destinul cărţii. Ea arată cum Ulysses a devenit un punct de răscruce în evoluţia literaturii secolului XX şi a celui actual, indiferent că a fost vorba de formulele experimentaliste radicale ori de modalităţi de exprimare a culturii populare.
Volumul va fi lansat, în prezenţa autorului, la Tîrgul de Carte Gaudeamus sîmbătă, 19 noiembrie, de la ora 14:30, la standul editurii.
„Figura lui James Joyce se leagă în mintea mea de cîteva reprezentări grafice ori literare. De la portretul lui Stefan Zweig, la desenul-spirală al lui Brâncuşi (şi replica seacă a tatălui scriitorului: «Jim s-a schimbat mai mult decît mi-am închipuit»), de la rîndurile înfiorate ale Sylviei Beach, la fotografia din 1916, făcută în atelierul lui Alex Ehrenzweig din Zürich, la masca mortuară confiscată, într-o decizie macabră, de Carola Giedion-Welcker. Mai apropiate în timp, de propunerile grafice ale Oanei Babeţi şi de minunata interpretare vizuală a lui Devis Grebu, aflată pe coperta acestei cărţi. Iar din vara lui 2016, la Trieste, pe Canal Grande, de statuia baletînd greoi între mişcare şi repaus a unui bărbat obosit, uzat, ezitant şi derutat.
Iată-mă, aşadar, în această după-amiază a lui 14 august 2016, umăr la umăr cu sculptura lui Joyce de pe Ponte Rosso. Indicaţiile celor trei fotografi sarcastici, jucînd scena covorului roşu de la Cannes, mitraliază nemilos: «Eşti prea departe!», «Eşti în afară!», «Eşti mult în spate!». Cuvintele nu sînt descrieri spaţiale, ci judecăţi de valoare. Fiecare propoziţie e o condamnare, o notă de plată pentru îndrăzneala de a mă fi apropiat de inima – fie ea şi de bronz – a mitului. Înfrunt stoic ironiile. La urma urmelor, Joyce n-ar fi avut nimic împotrivă să-l însoţesc pînă de partea cealaltă a podului. Ba poate chiar m-ar fi privit cu acea atenţie politicoasă, încordată şi deopotrivă abstrasă, acordată de el oricărui trecător. Chiar şi unuia sortit să rămînă mereu prea departe şi prea în urmă.” (Mircea Mihăieş)
„A sosit timpul să reconectăm romanul Ulysses la viaţa de zi cu zi a oamenilor reali. Cei mai snobi dintre modernişti au recurs la tehnici dificile pentru a împiedica noile valuri literare să le confişte ideile. Joyce a presimţit că adevărata urgenţă e să-şi apere cartea şi noile valuri literare de specialiştii analfabeţi şi de elitele tehnocrate. În timp ce alţi modernişti se temeau de capetele de hidră ale mulţimii, Joyce a folosit monologul interior pentru a demonstra cît de plină de iubire, complexă şi pozitivă este mintea oamenilor obişnuiţi. Ulysses le conferă acestora tratamentul sărbătoresc ce fusese rezervat cîndva doar aristocraţilor.” (Declan Kiberd)
Mircea Mihăieş (n. 1 ianuarie 1954) este profesor de literatură engleză şi americană la Universitatea de Vest din Timişoara. Între 2005 şi 2012 a fost vicepreşedinte al Institutului Cultural Român. Redactor-şef al revistei Orizont. Volume publicate: De veghe în oglindă (1989), Cartea eşecurilor. Eseu despre rescriere (1990), Femeia în roşu (1990, în colaborare cu Adriana Babeţi şi Mircea Nedelciu), Cărţile crude. Jurnalul intim şi sinuciderea (1995), Victorian Fiction (1998), Masca de fiere (2000), Atlanticul imaginar (2002), Scutul lui Perseu (2003), Viaţa, patimile şi cîntecele lui Leonard Cohen (2005), Metafizica detectivului Marlowe (2008, tradus în Statele Unite în 2014), Despre doliu. Un an din viaţa lui Leon W. (2009), Ultimul Judt (2011), Ce rămîne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha (2012), Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist şi visător (2014). A primit de patru ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România. A publicat şase volume în colaborare cu Vladimir Tismăneanu. Lucrează la o biografie ficţională a personajului Molly Bloom.
