Joker: Folie à Deux (2024) – Joker: Delir în doi
Regizor: Todd Phillips
Distribuție: Joaquin Phoenix, Lady Gaga, Brendan Gleeson, Catherine Keener
Scott Silver și Todd Phillips știau ce riscă atunci când au scris scenariul lui ‘Joker: Folie à Deux’ așa cum l-au scris. Filmul regizat tot de Phillips cu 5 ani în urmă s-a bucurat de un succes imens la public și la critici, a primit 11 nominalizări la Oscaruri și 2 statuete. O parte din secretul succesului consta în faptul că se încadra bine în mitologia Gotham și extindea și îmbogățea personajul Joker. Scenariștii acestui ‘sequel’ au luat două decizii: au făcut din continuarea poveștii un musical și au readus personajul Joker la dimensiunile umane ale turmentatului Arthur Fleck. Prima decizie a fost inspirată, cea de-a doua însă a dezamăgit și vă dezamăgi masele de spectatori pentru care Gotham este un univers întreg în care Joker este una dintre stelele cele mai strălucitoare. Majoritatea reacțiilor fan-ilor au fost distrugătoare și nota de pe IMDB reflectă dezamăgirea acestora. Eu însă nu fac parte dintre pasionații filmelor inspirate de comics, ‘Joker’ cel original mi-a plăcut pentru complexitatea personajului, jocul actorilor și puterea să vizuala, iar acest ‘sequel’ pe mine nu a avut prea multe motive să mă dezamăgească. Mai mult, transformarea în musical și recrutarea lui Lady Gaga în rolul partenerei lui Joker m-a încântat. Mie ‘Joker: Folie à Deux’ mi-a plăcut aproape la fel de mult ca și primul film.
Începutul filmului este delicios: un desen animat care în fapt recapitulează cele petrecute în trecut și îl introduc pe Joker pentru cei foarte puțini care nu ar fi cunoscut personajul. De la animația gen Disney trecem la realism și realitate. Arthur Fleck, întemnițat pe o insulă legată de Gotham de un pod lung și șerpuitor își așteaptă judecata printre deținuți, supravegheat de paznici cruzi – uneori sadici, alteori fals prietenoși. O rază de lumina apare atunci când în cadrul unui program de re-educare prin muzică, se întâlnește cu Lee Quinzel, o fată care se prezintă ca o vecină de cartier din copilărie și îi povestește despre un trecut aproape la fel de nefericit ca al lui. Mai exista speranță pentru asasinul a cinci (sau poate șase) victime, pasibil de pedeapsa cu moartea? Avocata lui Arthur pregătește o apărare bazată pe dedublare de personalitate: maleficul Joker ar pune stăpânire pe pașnicul Arthur care este nevinovat de crimele care i se impută. Dar sunt Arthur și Joker două personalități diferite? În definitiv, admirația mulțimilor care și-au făcut din el un idol justițiar și mai ales dragostea lui Lee sunt pentru Joker și nu pentru Arthur. Totul se va juca la proces, dar ceea ce vom vedea este foarte diferit de orice dramă de tribunal pe care am văzut-o până acum pe ecrane.
Cinematografia formidabilă este semnata tot de Lawrence Sheer cu care Todd Phillips a colaborat și la primul ‘Joker’. Continua și colaborarea cu compozitoarea islandeza Hildur Guðnadóttir, iar rolul muzicii este amplificat de faptul că avem de-a face cu un musical. În fapt, cântecele nu sunt doar interludii estetice ci joacă un rol important și în înfiriparea relației dintre Joker și Lee. Ele sunt în mare parte preluate din ceea ce americanii numesc marea lor carte de cântece, hit-uri ale anilor ’50 sau ’60, multe preluate din alte musicals. Sunt mare admirator și al lui Lady Gaga (ca actriță) și al lui Joaquin Phoenix și prezența lor împreună a făcut din ‘Joker: Folie à Deux’ un regal pentru mine. Phoenix a ajuns la extreme pentru a intra în rol. Am remarcat și prestația lui Brendan Gleeson în rolul paznicului care-l păzește și escortează pe Joker. Filmului i se poate reproșa lungimea și unele repetiții care puteau fi evitate, dar aceasta este o boală aproape generalizată a producțiilor hollywoodiene de astăzi. În primul film ‘Joker’ am fost martori transformării lui Arthur Fleck în Joker. În ‘Joker: Folie à Deux’ el este readus la dimensiunile sale umane. Dar ceea ce mulțimile au iubit în el era tocmai personajul și nu omul, și atunci el pierde în acest proces totul, inclusiv adulația multora dintre spectatorii din sălile de cinema. Pe mine însă filmul nu m-a dezamăgit.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
