În nuvela ”Muntele Sfatului Rău” din volumul cu același nume, apărut de curând la Editura Humanitas Fiction, Amos Oz se apleacă și asupra sexualității. Puțin, dar această pagină reprezintă prima experiență sexuală a unui adolescent prigonit de părinți, plecați la Marele Bal, la niște vecine. Vecine care, în somnul aparent al băiatului, nu se sfiesc să…:
”Mai târziu, în întuneric, s-au aplecat asupra celor două mânere ale fotoliului greoi, i-au mângâiat buclele și obrajii cu degete lipicioase, i-au pipăit pieptul prin tricou, l-au ridicat și l-au dus pe brațe până la pat. Simți deodată un miros străin în nări. Ochii i se lipeau de somn, dar un fel de excitație neașteptată, un fel de palpitație de viclenie și curiozitate îl făcu să-și dezlipească un pic genele. Lumina era foarte slabă. Camera era plină de fum, transpirație și parfumul apei de colonie. Simți o strângere de inimă ciudată văzând o bucățică din chiloții Beniaminei prin deschizătura capotului. Auzi un sunet slab din spatele patului. O șoaptă vagă. Rusește. O senzație ciudată, necunoscută, furnicătoare îi alerga de-a lungul șirei spinării, în sus și-n jos. Nu știa ce înseamnă asta și rămase culcat pe spate, nemișcat, prinse cu coada ochiului imaginea unui umăr, a unui șold, a unor curbe care îi erau necunoscute, dar inima îi bătea cu putere, ca inima unui iepuraș speriat.
Continuă să respire adânc, regulat, ca și cum ar fi dormit. Până și el era speriat de viclenia sa. Somnul îl părăsise de tot. Sângele i se zbătea în glezne. Simți mirosuri grele și înțelese că o femeie mare îi suflase în față o respirație caldă, pentru a se convinge că a adormit. Cearșaful fâșâi. Frica și emoția îl cuprinseră și hotărî să se prefacă a fi un copil mic, dormind ca un înger. Își aminti brusc de focul care ardea în ochii unchiului Mitia când vorbea despre capre. Își aminti și cuvintele ”perfidul Albion”, dar uitase ce însemnau. O pereche de mâini trase de pantalonașii lui de gimnastică. Ceva ca un gem cald, lipicios, îi atinse organul sexual, erect ca un creion subțire. Strânse din dinți. Încercă din toate puterile să nu se contorsioneze, să nu-și oprească respirația profundă și regulată. A adormit. Nu simte. Doar să nu se oprească acum mângâierea catifelată, capre, mătase, gem, roz transparent, să continue. Îl străfulgeră amintirea fetițelor orientale răutăcioase care îl trânteau pe grămezile de pietriș și îl trăgeau de păr, iar uneia dintre ele începuseră să-i crească sânii sub maiou. Mămică. O senzație umedă, parcă l-ar fi lins ceva de-a lungul coloanei vertebrale. Și o ciupitură. În clipa aceea creionul subțirel începu să strănute în convulsii ritmice între degetele celor două muziciene. Printre dinții încleștați ai copilului scăpă un geamăt.” (pag. 58-59)
(”Muntele Sfatului Rău”, de Amos Oz, Editura Humanitas, Colecția ”Seria de autor Amos Oz”, Bucureşti, 2012)
