Chiar dacă nu am înțeles-o pe eroina feminină a romanului lui Yoko Ogawa, ”Hotel Iris”, nu mă sfiesc 😀 să vă arăt câteva pagini din experiențele sexuale descrise în carte. De altfel, poate ar fi mai ușor de înțeles pasiunea unei adolescente pentru un bărbat în vârstă, până la urmă nu știi unde te duce dragostea.
Problema este însă la oamenii care au orgasm, care simt pasiunea sexuală adevărată numai atunci când simt și durere, unde există suferință. De ce te-ai chinui, ce fel de plăcere vei avea? Nu știu, dar se pare că și personajul masculin, dar și cel feminin din ”Hotel Iris” au această plăcere: de altfel, citind cu atenție scenele erotice, nu vom găsi nicio referire la acuplare, nici un cuvânt despre penis sau despre, până la urmă, dezbrăcarea lui: singura lui preocupare este să o chinuie pe ea:
”Nu era oare dezamăgit de părul meu pubian năclăit de sudoare, de firele nerase de la subsuoară, de culoarea și de forma sexului meu, atât de departe de a fi frumos, de sânii mei prea de copil? Nu îl frapa cât de urâtă era forma pe care o crea în timp ce mă lega? Nu ar fi preferat-o pe femeia aceea, cu toate ocările ei?
Bărbatul s-a întins peste mine. Nu se grăbea deloc. Se mișca încet, ca să-și prelungească plăcerea cât mai mult și ca să-mi arate că frânghia nu putea să se desfacă.
Buzele i-au alunecat pe gâtul meu, pe ureche, apoi s-au oprit peste gura mea. N-a mai fost sărutul de mai devreme. Gura lui udă s-a frecat de a mea și salivă cu gust de cașcaval din pizza mi s-a prelins printre buze.
Mâinile lui se jucau cu sânii mei. Strânși și chinuiți de frânghie, erau sensibili la cea mai mică atingere, cu sfârcurile întărite, așteptând apăsarea degetelor lui.
Nici acum nu-și scosese sacoul. Încă mai avea cravata la gât și butonii nedesfăcuți. Era exact ca atunci când ne-am întâlnit în fața ceasului de flori. Doar eu arătam cu totul altfel.
Mă atingea doar cu buzele, cu limba și cu degetele. Dar îi era suficient.
Nu neglija nici o părticică din mine. Era prima dată când simțeam că am omoplați, tâmple glezne, lobi la ureche, anus. Le mângâia pe toate cu atenție, le uda cu salivă, le gusta.
Am închis ochii. Așa simțeam și mai intens cât de rușinos era ceea ce-mi făcea. Spatele mi se lipise neplăcut de canapeaua din vinilin. Ar fi trebuit să-mi fie frig, însă corpul meu continua să se umple de sudoare.
Deodată a început să exploreze prin părul meu pubian. Când i-am simțit respirația între picioare, nervii mi s-au încordat. Teama de ce avea să-mi facă mai departe și dorința de a mă umili și mai nemilos mă sfâșiau pe din două, iar din rana aceea se prelingea un șuvoi de plăcere, pulsând ca sângele.
Degetele lui desfăceau fiecare pliu, unul câte unul. Când limba i-a alunecat pe micul grăunte ascuns în spatele lor, am încercat să țip și să mă zvârcolesc, însă limba nu i s-a dezlipit de mine. Din mucoasa umedă, grăuntele acela sensibil pulsa înspăimântat.
Degetele lui au căutat intrarea în locul acela întunecat. Simțeam că nu mai rezist. Între picioarele mele, totul stătea să erupă. Am încercat să mă strâng cumva, speriată că o să explodez într-un șuvoi de plăcere, însă frânghia nu mă lăsa nici să clintesc.
Degetele lui au pătruns înăuntru. Au intrat fără să ezite, atingând locuri pe care nici eu nu le atinsesem vreodată, răsucindu-se printre pliuri calde de carte.
-Oprește-te! am reușit eu să strig.
Bărbatul m-a plesnit peste față, amuțindu-mă și aducându-mi un val nou de durere. M-am gândit la scena cu Marie din grajd. Oare și pe ea o lovise așa, cu biciul?
Bărbatul și-a șters pe obrajii mei degetele care până atunci fuseseră înăuntrul meu, lăsându-mi pe față ceva vâscos.
-Îți place? m-a întrebat el.
Mi-am clătinat bărbia, nemaipăsându-mi dacă în semn de da sau nu.
-Îți place, nu?
Și-a înfipt deodată patru degete în gura mea. M-am înecat și mi-a venit să vomit.
-Ce gust au?
Am încercat să le împing afară cu limba. Saliva mi se prelingea prin colțul gurii.
-Așa de bun că-ți curg balele?
Am încuviințat din răsputeri.
-Târfo!
Bărbatul m-a plesnit din nou.
-Îmi place. Mai vreau, te rog!”
(”Hotel Iris”, de Yoko Ogawa, Editura Humanitas Fiction, București, 2014, pag. 63-65)
