Sex în literatură (30): Kenzaburō Ōe și descoperirea masochismului

Săptămânile trecute, după publicarea în cadrul acestei rubrici a articolului ”Bogdan Costin și dependența de sex la bărbați”, am primit un comentariu de la cititoarea noastră Laura, cu câteva pasaje despre sex găsite în cărțile citite de către ea în ultimii ani.

Cu acceptul ei, am preluat aceste citate și vi le împărtășim și vouă spre delectare (pentru că ele sunt, într-adevăr, delicioase). Îi mulțumim Laurei pentru aceste pasaje și o mai așteptăm cu noi contribuții. Azi, ”Kenzaburō Ōe și descoperirea masochismului”:

“- Ştii, Bird, de fiecare dată când încerci să mă convingi să mă culc cu tine, eşti într-un hal fără de hal, spuse Himiko oftând. Iar atât de puţin de atrăgător ca acum nu te-am mai văzut niciodată.
Bird tăcea cu încăpăţânare.
– Dar o să mă culc cu tine şi aşa. Oricum, nu prea mi-a păsat prea mult de moralitate de când s-a sinucis soţul meu şi, oricum, chiar dacă ai de gând să-mi faci cele mai scârboase chestii, ştiu că o să descopăr ceva genuine în orice facem.
Genuine – autentic, adevărat, real, pur, natural, sincer, onest – profesorul de engleză de la şcoala pregătitoare ordona în minte traducerile posibile.”Dar în starea în care sunt, nici unul dintre cuvintele astea nu mi se potriveşte”, gândi Bird.
– Eu mă duc să mă spăl puţin, bagă-te tu întâi în pat.

Încet, Bird îşi scoase hainele murdare de transpiraţie şi se întinse pe spate pe pătura roasă. Cu capul sprijinit în mâini, îşi privi începutul de burtă şi penisul albicios şi insuficient de erect. Himiko lăsase uşa deschisă la baie şi acum, aşezată pe toaletă şi aplecată pe spate, îşi desfăcu coapsele şi îşi stropi vaginul cu apă dintr-o carafă pe care o ţinea în mână. Bird o privi o vreme din pat şi îşi imagină că era şi ăsta un obicei deprins în urma relaţiilor sexuale cu tot soiul de necunoscuţi, iar apoi continuă să se uite în tăcere la burta şi la penisul lui, aşteptând.

– Bird… îl strigă Himiko în timp ce se ştergea cu un prosop mare – se stropise cu apă până pe piept. Azi e cam mare pericolul de sarcină. Ai venit pregătit?
– Nu, nu sunt pregătit.
Bird simţi cum îl ardeau spinii de foc ai cuvântului „sarcină” şi scoase un mormăit gros şi îndurerat. Spinii îşi croiseră deja drum până la organele interne şi ardeau acum înăuntru.
– Păi atunci trebuie să găsim ceva, spuse Himiko, după care puse carafa pe podea cu un zgomot sec ca de revolver şi reveni lângă Bird frecându-şi trupul cu prosopul. Jenat, Bird îşi ascunse cu o mână penisul scofâlcit.
– S-a terminat dintr-o dată, Himiko, spuse. Nu mai sunt bun de nimic.

Respirând puternic şi sănătos, Himiko privi în jos către Bird continuând să se şteargă pe braţe şi pe piept, între sâni. Părea că încearcă să ghicească sensul ascuns al cuvintelor lui. Parfumul trupului ei îi provocă lui Bird un şir de amintiri violente de pe vremea studenţiei şi îşi ţinu răsuflarea: mirosea a piele pârjolindu-se în soare. Himiko ridică nasul ca un pui de spaniel şi apoi râse scurt şi sec, făcându-l pe Bird să se înroşească.

– Aşa crezi tu, spuse nepăsătoare şi, aruncând prosopul la picioare, se întinse peste Bird ca să îi acopere trupul cu al ei, cu sânii mici ieşiţi în afară ca nişte colţi. Ca un copil, Bird nu reuşi să îşi stăpânească instinctul de autoconservare şi, cu o mână încă acoperindu-şi penisul, îşi înfipse celălalt braţ în stomacul ei. I se făcu pielea ca de găină când îi simţi mâna intrând în carnea ei moale.
– S-a terminat fiindcă ai strigat tu „sarcină” pe aici, se justifică grăbit.
– Ba n-am strigat, rspunse Himiko indignată.
– M-a lovit chiar în moalele capului. Ӑsta e un cuvânt pe care chiar nu-l suport acum.(…)

Himiko se întinse cu faţa în jos în spaţiul îngust de lângă Bird care, încercând să se facă şi mai mic pe patul ce se legăna deja ca un hamac sub surplusul de greutate, îi asculta înspăimântat respiraţia uşoară în urechea lui. Ştia că, dacă începuse să simtă dorinţa, trebuia să facă ceva pentru ea. Dar nu putea sub nici o formă să-şi vâre penisul fragil ca un pui de cârtiţă în tunelul închis şi întunecat de dincolo de nenumăratele pliuri umede. Lobul urechii ei se freca uşor de tâmpla lui şi, deşi zăcea în tăcere, trupul îi vibra muşcat parcă de cohorte întregi de tăuni de dorinţă. Bird se gândi să încerce să o satisfacă mai întâi cu degetele, apoi cu buzele, apoi cu limba, dar ea îi spusese deja în seara trecută că toate astea o oripilau la fel de mult ca masturbarea. Dacă ar fi adus din nou vorba şi ar fi fost refuzat în aceiaşi termeni, ar fi însemnat să nu arate decât dispreţ şi cruzime unul faţă de celălalt. Îi trecu apoi prin cap că s-ar putea face ceva dacă Himiko ar avea înclinaţii sadice – era gata să încerce orice, atâta vreme cât evita gaura din care ţâşnise calamitatea. Putea să îl lovească, să îl plesnească, să îl calce în picioare, n-ar fi ezitat nici măcar să-i bea urina. Pentru prima oară în viaţă, Bird îl descoperi pe masochistul din el şi, cum asta se întâmpla după ce se scufundase deja într-o mlaştină nesfârşită de ruşine, se simţea oarecum atras de aceste umilinţe noi şi neînsemnate. Se gândi că doar aşa putea cineva începe să aibă înclinaţii masochiste, de fapt chiar şi el, de ce să nu recunoască. Nu peste multă vreme, ca masochist la patruzeci de ani, ar putea să-şi aducă aminte de ziua aceasta ca de aniversarea covertirii sale la cult. Rămase cu ideea fixă că pervertirea asta depindea doar de el şi de nimic altceva.(…)

– Crezi că ţi-ar mai fi frică de un trup de femeie dacă nu ar avea vagin şi uter?
Ezitând o clipă, Bird spuse înroşindu-se:
– Nu contează prea mult, dar, mă rog, sânii…
– Adică n-ar trebui să-ţi fie frică dacă te-ai apropia de mine pe la spate.
– Păi…
– Bird! reteză scurt Himiko. Mi s-a părut întotdeauna că tu eşti tipul de bărbat pe care cei tineri au tendinţa să-l idolatrizeze – nu te-ai culcat niciodată cu vreunul din băieţii ăştia tineri?

Bird se simţi paralizat când realiză că planul pe care îl sugerase Himiko era de-ajuns pentru a-l face să treacă peste propriile reţineri morale şi sexuale. „Nu contează cum o să fie pentru mine, pentru Himiko probabil o să fie dureros, o să-i rănesc trupul, o să sângereze şi, probabil, o să ne mânjim amândoi”, gândi el eliberat o secundă de preocuparea exclusivă pentru sine. Dintr-o dată, simţi cum din dezgustul încolcit ca o funie în el creştea din nou dorinţa.
– Nu te-ai simţi umilită după aceea? şopti Bird într-o ultimă încercare de a se împotrivi, cu o voce tremurând de dorinţă.
– Nu m-am simţit umilită nici mcar în noaptea aceea de iarnă, în depozitul de cherestea, când m-am murdărit toată de sânge, de noroi şi de talaş.
– Dar tu o să simţi vreo plcere?
– Deocamdată vreau doar să fac ceva pentru tine, Bird, spuse Himiko şi adugă apoi cu o blândeţe nesfârşită, vrând parcă să-l asigure că nu are de ce să se simtă stânjenit: şi pe urmă, cum ţi-am spus deja, ştiu să găsesc ceva genuine în orice partidă de sex pe care ţi-ai putea-o imagina.

Bird se cufundă în tăcere. Nemişcat pe pat, o urmări cu privirea pe Himiko care alese ceva din puzderia de borcănaşe de pe măsuţa ei de toaletă şi se duse apoi la baie, unde scoase dintr-un sertar un prosop mare, curat. Se simţi aproape sufocat de valurile de anxietate care se ridicau încet în el şi, brusc, se ridică în capul oaselor, ridică sticla de whisky care se rostogolise lângă pat şi trase o duşcă. Îşi aduse aminte cum, în staţia de autobuz, ars de soarele amiezii, îşi dorise sexul cel mai malefic cu putinţă. Şi acum avea să se întâmple. Înghiţi încă o gură bună de whisky şi se prăbuşi înapoi pe pat. Penisul îi era acum ascuţit şi tare, pulsând fierbinte. Întorcându-se de la baie, Himiko îi evită privirea, cu o expresie grea şi întunecată pe chip. Întrebându-se dacă nu cumva era şi ea în mrejele unei dorinţe fantastice, Bird simţi cu satisfacţie un zâmbet apărându-i pe buze. „Am trecut deja de zidul cel mai înalt, de-acum ar trebui să pot depăşi toate obstacolele de ruşine, ca un alergător într-o cursă fără limită de timp”.

– Bird, nu ai de ce să fii neliniştit, spuse Himiko percepând altfel încordarea lui. Se prea poate ca, de fapt, să fie o nimica toată.
…La început, a fost foarte atent faţă de Himiko. Însă pe măsură ce eşecurile veneau unul după altul, începu să aibă senzaţia că e batjocorit de micile zgomote ridicole şi de mirosul ciudat, iar iritarea lui crescândă îl făcu să nu simtă nimic altceva decât o concentrare egoistă asupra lui însuşi. În scurtă vreme, uitase de Himiko, iar în clipa când ştiu că se apropie de punctul culminant, a fost cuprins de o fervoare disperată. Frânturi de gânduri îi sfâşiau creierul ca nişte obuze strlucitoare: „Urăsc sânii lăsaţi şi sexul vulgar al animalelor, vreau orgasm în singurătate, numai pentru mine, nu te uita în ochii femeii care îţi priveşte chipul”. Era preludiul orgasmului. Să te preocupe orgasmul unei femei şi răspunderea care vine după ce ea rămâne însărcinată, în timp ce faci sex cu ea, înseamnă să te lupţi cu propriul corp în micare, să-i pui cătuşe. În capul înfierbântat, Bird scoase un urlet ca de luptă: „O fac acum cu o femeie în modul cel mai josnic cu putinţă! Sunt capabil de tot ce-i mai murdar şi mai mârşav, sunt ruşinea însăşi, corpul fierbinte pe care penisul meu îl sfârtecă acum sunt chiar eu.” Căzu apoi pradă unui orgasm atât de intens, încât i se întunecă privirea.

Trupul lui Bird se convulsiona de plăcere şi fiecare convulsie provoca un strigăt agonizant din partea lui Himiko, pe care Bird îl auzea doar pe jumătate conștient. Brusc, de parcă s-ar fi acumulat în el prea mult ură, o muşcă de gât, către umeri. Himiko ţipă din nou şi, deschizând ochii, Bird văzu un firicel de sânge scurgându-i-se pe lângă ureche pe obraz. Scoase încă un geamăt.

Abia după ce orgasmul se stinse, Bird îşi dădu seama de grozăvia pe care o făcuse şi împietri. Se întrebă dacă după o copulare atât de inumană vor mai putea avea o relaţie cât de cât umană. Prăbuşit pe burtă ca un bolovan, gâfâind, îşi dorea să dispară pur şi simplu. Dar Himiko îi şopti în ureche cu o voce blândă şi plină de tihna vieiţi de zi cu zi.:
– Nu te atinge şi hai la baie, o să am eu grijă de tine.

Uimit, Bird se simţi salvat şi eliberat. Himiko se purta cu el de parcă ar fi fost un invalid paralizat, în timp ce el privea în gol cu o faţă absentă. Simţi cum surpriza îl învăluie şi se cuibăreşte apoi în el. Era evident că încăpuse pe mâna unei experte a sexului. Oare cum parcursese prietena lui lungul drum de la acea noapte de iarnă? Bird răsplăti grija lui Himiko faţă de el spălându-i cu dezinfectant, neîndemnatic ca un copil timid, rănile pe care chiar dinţii lui le făcuseră pe umerii ei. Fu uşurat când văzu culoarea revenindu-i în obraji şi pe pleoape.”

(”O experienţă personală”, de Kenzaburō Ōe, Editura Rao, 2004, pag. 95-102. Sublinierile ne aparțin)